INTERNAȚIONAL: Supranumit „Omul munte”, Jonah Lomu e subiect de film documentar pe HBO Max
De Marian Burlacu, 11 Aug. 2025
Abonații HBO Max pot urmări filmul „Lomu: The Lost Tapes”, un documentar dedicat celui supranumit „Omului Munte” și care a fost realizat în 2024. Cu înregistrări difuzate în premieră, pelicula spune povestea rugbystului neozeelandez. Și este un omagiu adus sportivului de la a cărui dispariție prematură se vor împlini 10 ani la toamnă. Vicecampion mondial cu Noua Zeelandă în 1995, Lomu a marcat istoria sportului cu balonul oval. Adulat de fani, respectat de colegi și rivali, neozeelandezul n-a avut o viață ușoară. Pe când avea 36 de ani, Jonah Lomu s-a confruntat cu probleme de sănătate. El a slăbit circa 30 de kilograme și a avut nevoie de un nou transplant de rinichi. Tocmai această maladie a făcut ca uriașul să moară la 40 de ani.
Până la apariția lui, în rugby exista o părere, poate preconcepută, că înaintașii sunt masivi, foarte puternici, iar treisferturile ceva mai suple și cu viteză. În 1995, la Cupa Mondială din Africa de Sud, neozeelandezul Jonah Lomu a schimbat definitiv această idee și, mai mult ca sigur, fața sportului cu balonul oval. La cei 20 de ani pe care îi avea atunci, aripa de treisferturi a impresionat prin gabaritul de înaintaș, dar și cu o viteză de deplasare caracteristică jucătorilor din liniile de dinapoi. De altfel, acesta a și fost motivul pentru care a și fost reținut în selecționata All Blacks pentru care nu jucase decât de două ori până atunci.
Pe pâmânt sud-african, Lomu a făcut o Cupă Mondială excepțională, marcând șapte eseuri în cinci meciuri. El s-a evidențiat îndeosebit în semifinala pe care Noua Zeelandă a câștigat-o (45-29) în fața Angliei: a înscris patru încercări! El n-a putut repeta acea evoluție în finala cu Africa de Sud, care a fost pierdută (12-15), după prelungiri, printr-un dropgol al lui Joel Stransky.
Cu părinți originari din Tonga, Semisi și Hepi, Jonah Lomu s-a născut și și-a petrecut copilăria într-un cartier de la periferia orașului neozeelandez Auckland. N-a dus o viață ușoară. Ba din contră, așa cum avea să recunoască mai apoi, s-a văzut prins în disputele bandelor de polinezieni. A descoperit rugby-ul, iar în el a stat salvarea sa. „Dacă n-ar fi fost balonul oval, fie aș fi ajuns la închisoare, fie aș fi fost ucis”, și-a amintit el peste ani.
A început cu „rugby-league”, varianta în 13 jucători, iar apoi a trecut la „union”, cea cu XV. S-a remarcat însă la rugby seven, varianta olimpică a rugby-ului. În martie 1994, a participat la turneul găzduit de Hong Kong, când a devenit cel mai tânăr jucător din istoria All Blacks: avea 19 ani și 45 de zile. Folosit mai întâi în pachetul de înaintare – avea peste 100 de kilograme -, Lomu a trecut pe la selecționatele de juniori și tineret, iar la cea de seniori a debutat chiar înainte de Rugby World Cup 1995. A fost o apariție nefericită ca aripă de treisferturi. Noua Zeelandă a pierdut pe teren propriu ambele meciuri cu Franța (8-22 și 20-23), iar tânărul jucător nu numai că nu a marcat, ci a avut și un plasament prost în apărare.
Cu toate acestea, Lomu a fost reținut pentru turneul final al Cupei Mondiale. Iar pe pământ sud-african a dovedit atâta vivacitate și forță încât a fost poreclit „Omul munte”. N-a reușit să câștige competiția. Și nu a reușit-o nici în 1999 deși a înscris atunci alte opt eseuri, devenind cel mai prolific marcator din istoria Rugby World Cup. Aceasta a fost, de altfel, și mare sa neîmplinire. Victorios în Turneul celor 3 Națiuni, el n-a putut fi campion mondial.
Pe de altă parte, jocul său defensiv n-a fost niciodată la înâlțimea celui ofensiv. Și așa s-a explicat pe undeva și eșecul (21-43) suferit de Noua Zeelandă în semifinala cu Franța de la Cupa Mondială din 1999. Antrenor al „cocoșilor”, Jean Claude Skrela a povestit ulterior care a fost tactica aleasă: „Am decis să trimitem baloane șutate în spatele zonei în care opera Lomu. El era nevoit să se întoarcă după minge, să o preia, să revină cu fața spre jumătatea noastră de teren. Și aceasta îi lua timp. Am făcut așa din primul minut și Lomu ne-a marcat un eseu... Am păstrat această tactică. Nici nu puteam să schimbăm din mers. Și a dat roade”.
Solicitat să joace în NFL, campionatul de fotbal american, la echipe de club din Anglia, dar și în rugby-ul în 13, Lomu a refuzat de fiecare dată deși i se ofereau contracte avantajoase. A preferat să rămână acasă, în Noua Zeelandă, iar fidelitatea lui a fost răsplătită pe măsură. Pe atunci, avea un salariu anual de un milion de dolari, la care se adăugau alte 3 din contractele de publicitate și parteneriatele cu diferiți sponsori.
„Omul munte” nu s-a bucurat însă de statutul său de vedetă. În primăvara anului 2003, s-a aflat că are nevoie să ia o pauză din cauza unor probleme la rinichi. Supus la un transplant, un an mai târziu, el a fost avertizat de medici că poate ajunge într-un cărucior cu rotile în cazul în care nu va respecta tratamentul prescris. Și-a reluat antrenamentele în iunie 2005. A jucat zece meciuri pentru Cardiff Blues, însă a fost nevoit să se oprească din nou. Fără angajament la o selecționată provincială din Noua Zeelandă, a ratat ocazia de a participa la Cupa Mondială din 2007. În același an, a anunțat că pune punct carierei de jucător de rugby.
În toamna lui 2011, la puțin timp după ce participase la festivitatea de deschidere a Rugby World Cup, chiar la Auckland, Jonah Lomu a ajuns din nou la spital. Și tot din cauza unor probleme renale. „Tot ceea ce vă pot spune este că este într-o stare stabilă. Vom putea comenta situația în momentul în care vom avea informații exacte”, declara în septembrie trecut Nadene, soția care i-a dăruit în 2009 un băiat, pe Braylee. Cu toate că la acea vreme s-a spus că situația e sub control starea de sănătate a fostului rugbyst nu s-a ameliorat. Apoi, a anunțat că trebuie să fie supus la un nou transplant. „Din păcate, lucrurile nu merg mai bine pentru mine. Trebuie să găsesc rapid un donator”, a spus cel care a trăit cu mare bucurie, din tribună, ca spectator, recâștigarea titlului mondial la rugby de către selecționata All Blacks.
Povestea lui Jonah Lomu dovedește că în rugby un jucător, oricât de valoros ar fi acesta, nu poate câștiga de unul singur un meci. Neozeelandezul n-a izbutit să se impună nici în finala Cupei Mondiale din 1995, nici în semifinala din 1999 a aceleiași competiții. Ceea ce n-a diminuat cu nimic valoarea sa sportivă.
Folosit şi ca uvertură, dar şi ca fundaş, fostul internațional român de rugby Remus Lungu a avut ocazia de a-l cunoaşte pe legendarul internaţional neozeelandez Jonah Lomu în toamna lui 2009, cei doi fiind colegi de echipă la Marsilia. „Era impresionant, fiind mai masiv decât jucătorii de pe înaintare. A făcut câteva antrenamente, iar la primul dintre ele am reuşit să-l plachez chiar dacă m-a târât circa cinci metri... (n.a. neozeelandezul avea vreo 50 de kilograme mai mult). Era un tip relaxat, dar şi puţin timid, poate şi din cauză că nu vorbea franceza", l-a descris atunci Remus Lungu pe vicecampionul mondial din 1995. Lomu l-a impresionat pe internaționalul român nu numai prin gabaritul său, ci şi prin faptul că asculta muzică tot timpul.
Cine a fost Jonah Lomu
- s-a născut în 12 mai 1975, la Auckland (Noua Zeelandă)
- cu toate că a evoluat ca jucător de treisferturi, a impresionat de la început prin gabaritul de înaintaş. Are 196 centimetri înălţime şi 120 de kilograme. A slăbit 31 kg din martie şi până acum
- a fost supranumit „Omul munte" şi "Autobuzul"
- până în 2004 a evoluat numai la echipe din Noua Zeelandă: Counties Manukau (1994-1999), Blues (1996-1998), Chiefs (1999), Wellington și Hurricanes (2000-2003)
- a mai jucat la Cardiff Blues (Ţara Galilor / 2005/2006), North Harbour (2006), în ţara sa natală, și Marseille Vitrolles (2009/2010)
- visul său, neîmplinit, a fost de a câştiga titlul mondial (a jucat finala în 1995)
- a jucat de 63 de ori pentru All Blacks, marcând 185 de puncte
- cariera sa a fost pusă sub semnul întrebării de o afecţiune renală gravă. În 2003 i s-a făcut un transplant de rinichi
- a câştigat un titlu în Campionatul Provinciilor din Noua Zeelandă (2002), două ediţii ale Super 12 (1996 şi 1997) şi trei în Tri-Nations. A fost finalist al Cupei Mondiale în 1995 şi semifinalist în 1999, cu All Blacks
- în 1999 a semnat un contract pe mai mulţi ani cu Adidas, care i-a adus 10 milioane de dolari neozeelandezi
- un joc video i-a purtat numele
- în timpul Cupei Mondiale din 2007 a fost consultant pentru magazinul Rugby Hebdo. De asemenea, a lucrat şi cu o serie de posturi tv din întreaga lume
- a decedat în 18 noiembrie 2015 victimă a unui stop cardiac suferit la locuința lui din Auckland
Până la apariția lui, în rugby exista o părere, poate preconcepută, că înaintașii sunt masivi, foarte puternici, iar treisferturile ceva mai suple și cu viteză. În 1995, la Cupa Mondială din Africa de Sud, neozeelandezul Jonah Lomu a schimbat definitiv această idee și, mai mult ca sigur, fața sportului cu balonul oval. La cei 20 de ani pe care îi avea atunci, aripa de treisferturi a impresionat prin gabaritul de înaintaș, dar și cu o viteză de deplasare caracteristică jucătorilor din liniile de dinapoi. De altfel, acesta a și fost motivul pentru care a și fost reținut în selecționata All Blacks pentru care nu jucase decât de două ori până atunci.
Pe pâmânt sud-african, Lomu a făcut o Cupă Mondială excepțională, marcând șapte eseuri în cinci meciuri. El s-a evidențiat îndeosebit în semifinala pe care Noua Zeelandă a câștigat-o (45-29) în fața Angliei: a înscris patru încercări! El n-a putut repeta acea evoluție în finala cu Africa de Sud, care a fost pierdută (12-15), după prelungiri, printr-un dropgol al lui Joel Stransky.
Cu părinți originari din Tonga, Semisi și Hepi, Jonah Lomu s-a născut și și-a petrecut copilăria într-un cartier de la periferia orașului neozeelandez Auckland. N-a dus o viață ușoară. Ba din contră, așa cum avea să recunoască mai apoi, s-a văzut prins în disputele bandelor de polinezieni. A descoperit rugby-ul, iar în el a stat salvarea sa. „Dacă n-ar fi fost balonul oval, fie aș fi ajuns la închisoare, fie aș fi fost ucis”, și-a amintit el peste ani.
A început cu „rugby-league”, varianta în 13 jucători, iar apoi a trecut la „union”, cea cu XV. S-a remarcat însă la rugby seven, varianta olimpică a rugby-ului. În martie 1994, a participat la turneul găzduit de Hong Kong, când a devenit cel mai tânăr jucător din istoria All Blacks: avea 19 ani și 45 de zile. Folosit mai întâi în pachetul de înaintare – avea peste 100 de kilograme -, Lomu a trecut pe la selecționatele de juniori și tineret, iar la cea de seniori a debutat chiar înainte de Rugby World Cup 1995. A fost o apariție nefericită ca aripă de treisferturi. Noua Zeelandă a pierdut pe teren propriu ambele meciuri cu Franța (8-22 și 20-23), iar tânărul jucător nu numai că nu a marcat, ci a avut și un plasament prost în apărare.
Cu toate acestea, Lomu a fost reținut pentru turneul final al Cupei Mondiale. Iar pe pământ sud-african a dovedit atâta vivacitate și forță încât a fost poreclit „Omul munte”. N-a reușit să câștige competiția. Și nu a reușit-o nici în 1999 deși a înscris atunci alte opt eseuri, devenind cel mai prolific marcator din istoria Rugby World Cup. Aceasta a fost, de altfel, și mare sa neîmplinire. Victorios în Turneul celor 3 Națiuni, el n-a putut fi campion mondial.
Pe de altă parte, jocul său defensiv n-a fost niciodată la înâlțimea celui ofensiv. Și așa s-a explicat pe undeva și eșecul (21-43) suferit de Noua Zeelandă în semifinala cu Franța de la Cupa Mondială din 1999. Antrenor al „cocoșilor”, Jean Claude Skrela a povestit ulterior care a fost tactica aleasă: „Am decis să trimitem baloane șutate în spatele zonei în care opera Lomu. El era nevoit să se întoarcă după minge, să o preia, să revină cu fața spre jumătatea noastră de teren. Și aceasta îi lua timp. Am făcut așa din primul minut și Lomu ne-a marcat un eseu... Am păstrat această tactică. Nici nu puteam să schimbăm din mers. Și a dat roade”.
Solicitat să joace în NFL, campionatul de fotbal american, la echipe de club din Anglia, dar și în rugby-ul în 13, Lomu a refuzat de fiecare dată deși i se ofereau contracte avantajoase. A preferat să rămână acasă, în Noua Zeelandă, iar fidelitatea lui a fost răsplătită pe măsură. Pe atunci, avea un salariu anual de un milion de dolari, la care se adăugau alte 3 din contractele de publicitate și parteneriatele cu diferiți sponsori.
„Omul munte” nu s-a bucurat însă de statutul său de vedetă. În primăvara anului 2003, s-a aflat că are nevoie să ia o pauză din cauza unor probleme la rinichi. Supus la un transplant, un an mai târziu, el a fost avertizat de medici că poate ajunge într-un cărucior cu rotile în cazul în care nu va respecta tratamentul prescris. Și-a reluat antrenamentele în iunie 2005. A jucat zece meciuri pentru Cardiff Blues, însă a fost nevoit să se oprească din nou. Fără angajament la o selecționată provincială din Noua Zeelandă, a ratat ocazia de a participa la Cupa Mondială din 2007. În același an, a anunțat că pune punct carierei de jucător de rugby.
În toamna lui 2011, la puțin timp după ce participase la festivitatea de deschidere a Rugby World Cup, chiar la Auckland, Jonah Lomu a ajuns din nou la spital. Și tot din cauza unor probleme renale. „Tot ceea ce vă pot spune este că este într-o stare stabilă. Vom putea comenta situația în momentul în care vom avea informații exacte”, declara în septembrie trecut Nadene, soția care i-a dăruit în 2009 un băiat, pe Braylee. Cu toate că la acea vreme s-a spus că situația e sub control starea de sănătate a fostului rugbyst nu s-a ameliorat. Apoi, a anunțat că trebuie să fie supus la un nou transplant. „Din păcate, lucrurile nu merg mai bine pentru mine. Trebuie să găsesc rapid un donator”, a spus cel care a trăit cu mare bucurie, din tribună, ca spectator, recâștigarea titlului mondial la rugby de către selecționata All Blacks.
Povestea lui Jonah Lomu dovedește că în rugby un jucător, oricât de valoros ar fi acesta, nu poate câștiga de unul singur un meci. Neozeelandezul n-a izbutit să se impună nici în finala Cupei Mondiale din 1995, nici în semifinala din 1999 a aceleiași competiții. Ceea ce n-a diminuat cu nimic valoarea sa sportivă.
Folosit şi ca uvertură, dar şi ca fundaş, fostul internațional român de rugby Remus Lungu a avut ocazia de a-l cunoaşte pe legendarul internaţional neozeelandez Jonah Lomu în toamna lui 2009, cei doi fiind colegi de echipă la Marsilia. „Era impresionant, fiind mai masiv decât jucătorii de pe înaintare. A făcut câteva antrenamente, iar la primul dintre ele am reuşit să-l plachez chiar dacă m-a târât circa cinci metri... (n.a. neozeelandezul avea vreo 50 de kilograme mai mult). Era un tip relaxat, dar şi puţin timid, poate şi din cauză că nu vorbea franceza", l-a descris atunci Remus Lungu pe vicecampionul mondial din 1995. Lomu l-a impresionat pe internaționalul român nu numai prin gabaritul său, ci şi prin faptul că asculta muzică tot timpul.
Cine a fost Jonah Lomu
- s-a născut în 12 mai 1975, la Auckland (Noua Zeelandă)
- cu toate că a evoluat ca jucător de treisferturi, a impresionat de la început prin gabaritul de înaintaş. Are 196 centimetri înălţime şi 120 de kilograme. A slăbit 31 kg din martie şi până acum
- a fost supranumit „Omul munte" şi "Autobuzul"
- până în 2004 a evoluat numai la echipe din Noua Zeelandă: Counties Manukau (1994-1999), Blues (1996-1998), Chiefs (1999), Wellington și Hurricanes (2000-2003)
- a mai jucat la Cardiff Blues (Ţara Galilor / 2005/2006), North Harbour (2006), în ţara sa natală, și Marseille Vitrolles (2009/2010)
- visul său, neîmplinit, a fost de a câştiga titlul mondial (a jucat finala în 1995)
- a jucat de 63 de ori pentru All Blacks, marcând 185 de puncte
- cariera sa a fost pusă sub semnul întrebării de o afecţiune renală gravă. În 2003 i s-a făcut un transplant de rinichi
- a câştigat un titlu în Campionatul Provinciilor din Noua Zeelandă (2002), două ediţii ale Super 12 (1996 şi 1997) şi trei în Tri-Nations. A fost finalist al Cupei Mondiale în 1995 şi semifinalist în 1999, cu All Blacks
- în 1999 a semnat un contract pe mai mulţi ani cu Adidas, care i-a adus 10 milioane de dolari neozeelandezi
- un joc video i-a purtat numele
- în timpul Cupei Mondiale din 2007 a fost consultant pentru magazinul Rugby Hebdo. De asemenea, a lucrat şi cu o serie de posturi tv din întreaga lume
- a decedat în 18 noiembrie 2015 victimă a unui stop cardiac suferit la locuința lui din Auckland
Articole similare
17 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CSTIM - CSDIN 23-24: Conduși la pauză, Buldogii au revenit spectaculos și s-au impus la Timișoara
Meci spectaculos la Timișoara, pe stadionul „Gheorghe Rășcanu”, între formația gazdă SCM USV și Dinamo București. Bănățenii s-au desprins (18-7) până la pauză,...
17 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Pe Stadionul Olimpia se va disputa un turneu AMRB în memoria lui Valeriu Irimescu
Asociația Municipală de Rugby București (AMRB) a anunțat că turneul numărul 3 de mini-rugby din această primăvară va fi dedicat memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar...
16 Apr. 2026
APARIȚIE EDITORIALĂ: Ziaristul sportiv Chris Thau a spus cine l-a inspirat în alegerea titlului cărții despre Irimescu / VIDEO
În urmă cu mai bine de o săptămână, la Muzeul Sportului din București a fost lansată cartea „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”. Scrisă de jurnalistul...
16 Apr. 2026
ROMÂNIA / CLUBURI: La despărțirea de Știința Baia Mare, Mihai Dico va da lovitura de începere a meciului cu Steaua
În rugby-ul românesc sunt multe cazuri de rugbyști care și-au legat numele de o singură echipă de club. E adevărat, numărul acestora devine tot mai mic în condițiile actuale...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
