In tricou la Piatra Arsa

     La mijlocul lunii februarie, echipa nationala de juniori a fost cantonata la Cabana-Hotel Piatra Arsa, pe platoul Bucegilor. Prezent pentru cateva zile acolo, fizioterapeutul Catalin Padureanu a vorbit despre modul in care s-a desfasurat pregatirea "stejareilor", dar si despre unele probleme cu care acestia s-au confruntat.
Probleme cu apa


     REPORTER: Tinand cont ca Piatra Arsa se afla la o altitudine de 2.000 de metri, te-as intreba mai intai cum a fost vremea?
     CATALIN PADUREANU: In toata perioada cat lotul s-a aflat acolo vremea a fost frumoasa. Era zapada, insa nu foarte mare, ca in alti ani. Temperatura cobora sub 0 grade noaptea, mai ales ca batea si vantul pe platou. In cursul zilei in schimb, stateai in tricou.
     REP.: Probleme a ridicat apa potabila…
     C.P.: Da, din cauza secetei. S-a bauta mai mult apa minerala, cu dusul fiind ceva mai complicat. Nu aveau apa suficienta in bazinul colector, aflat undeva mai sus decat hotelul. Probleme erau sambata si duminica, atunci cand veneau si turisti la Piatra Arsa.
     REP.: In aceste conditii, baietii au fost multumiti de conditiile existente acolo?
     C.P.: In general da, doar ca a fost nevoie sa se suplimenteze baremul de masa.
     REP.: Si faimosul hotel a fost terminat?
     C.P.: Hotelul este gata. Camerele au paturi incapatoare, ceea ce pentru jucatorii inalti a picat foarte bine. Lenjeria a fost curata, iar inauntru a fost foarte cald. Noaptea trebuia sa deschizi geamul ca sa poti sa adormi.
     REP.: Si sala de forta cum mai arata? In vara lui 1999 erau ingramadite tot felul de obiecte in ea.
     C.P.: Nu, sala este aerisita. Arata bine.
     REP.: Sauna?
     C.P.: Eu nu am intrat in sauna, insa baietii s-au aratat multumiti de ea. Au facut si baie in bazin.

Neobisnuiti cu antrenamentele


     REP.: Lotul din cati jucatori a fost compus?
     C.P.: Au fost 32. Antrenamentele s-au desfasurat la modul doua intr-o zi, apoi tot doua, iar in a treia zi unul. Ele au fost conduse de antrenorii Alexandru Atanasiu, Alexandru Achim, Alexandru Marin si Ioan Viorel.
     REP.: Cum s-a lucrat?
     C.P.: Sa-ti dau un exemplu. Intr-o zi baietii au facut un antrenament de alergare, de rezistenta si un al doilea cu balonul. A doua zi, a fost unul de rezistenta si un altul de forta, iar in a treia doar rezistenta sau viteza. Dupa care se repeta ciclul.
     REP.: Totul s-a desfasurat afara? S-a mai folosit circuitul de atletism?
     C.P.: Care circuit?
     REP.: Este o poteca sapata in munte, fara diferente de nivel foarte mari si care este folosita de atletii de fond. Am inteles ca este unica de acest fel din Europa.
     C.P.: Nu am vazut-o…
     REP.: Probabil ca iarna este acoperita de gheata. Din punctul de vedere al fizioterapeutului cum a fost?
     C.P.: Nu ma puteam culca inainte de ora 23. A fost ceva de lucru.
     REP.: Au aparut probleme obisnuite sau si altele, mai deosebite?
     C.P.: La multi jucatori s-a vazut ca nu fac antrenamente, ca nu sunt obisnuiti cu cantonamentele. A trecut ceva timp pana s-au adaptat la efort, la altitudine, precum si la acest program infernal. Unii au suferit de ameteala. Altora le-a curs sange din nas. Cu toate acestea, au avut sustinatoare de effort, vitamine, minerale…
     REP.: Isostar-ul n-ar fi bun pentru lot?
     C.P.: E un suc natural care reface echilibrul electrolitic. Este bun pentru toate sporturile. Tot ce inseamna transpiratie inseamna eliminare de minerale si vitamine.

Adaptarea la efort se face mai bine


     REP.: Crezi ca este buna pregatirea aceasta la altitudine? Campionatul Mondial de juniori va avea loc in Chile. Am inteles de la arbitrul Nicolae Sisiu, cel care a condus echipa Braziliei la Mondialele din 1997, ca stadioanele nu sunt pe munte, la mare inaltime…
     C.P.: Sunt la peste o mie de metri altitudine.
     REP.: Anul trecut, lotul de juniori s-a pregatit la Mangalia si la Constanta, iar Campionatul Mondial a avut loc in Franta, intr-o regiune deluroasa. Este mai bine sa te pregatesti la munte decat la mare?
     C.P.: Este necesar un stagiu de pregatire la munte. In primul rand adaptarea la efort se face mai bine. In momentul in care cobori la ses iti creste volumul de oxigen. Acesta nu va fi si singurul. Pe 5 martie, lotul va urca la Poiana Brasov.
     REP.: Este mai bine acolo sau la Piatra Arsa?
     C.P.: Sa explic de ce este nevoie de un alt stagiu… Inainte sa plece la Piatra Arsa, baietii au dat si niste teste fizice. Cativa au dat semne de oboseala. Acum, mai mult de jumatate dintre baieti au cazut la test. Ceea ce arata fie ca nu sunt inca bine pregatiti, fie antrenamentele au fost prea intense. Se va stabili acest lucru. Ideea este ca pe ei trebuie sa-i duci la un anumit nivel al performantei.
     REP.: Oboseala de care vorbesti a aparut si pentru ca la unele cluburi nu se efectueaza antrenamente de o asemenea intensitate, iar atunci cand jucatorii vin la lotul national le iese sufletul. Apropo, stiai ca est-germanii aveau, sub un stadion de atletism, la Dresda pare-mi-se, o sala in care se simulau conditiile atmosferice existente la altitudinea de 6.000 de metri? Adica acolo aerul era rarefiat… Asta in conditiile in care est-germanii nu se puteau pregati la altitudine pentru simplul motiv ca nu aveau munti.
     C.P.: Nu stiam de chestia asta. E la fel ca la pregatirea astronautilor.

NOTA REDACTIEI:


     Acest material a aparut in numarul 1 (martie 2001) al newsletter-ului "RUGBY info".
     Reproducerea integrala (sau a unor fragmente) a acestui grupaj se face numai cu acceptul scris al FEST (Fundatia pentru Formarea si Educarea prin Sport a Tinerilor).