In memoriam Marian Aldea

     „Tataie”, ai plecat prea devreme...

Misterul Irimescu ramane nedezlegat

Vezi AICI detalii

Omul Mircea Rusu

Vezi AICI detalii

    
     Marian Aldea a apartinut acelei exceptionale generatii de jucatori care a iluminat cerul rugby-ului romanesc in anii ’70-’80. Intr-o perioada in care echipa Romaniei era recunoscuta, in primul rand, pentru valoarea gramezii, Marian Aldea a raspuns „provocarii” colegilor sai inaintasi, zburdand si zburand de-a lungul tusei, intr-un sprint navalnic, precum un mustang sorbind cu nesat libertatea galopului in imensitatea preeriei.
     „Tataie”, ai plecat prea devreme...
    
     Victoria cu 15-0 asupra Frantei in 1980 a constituit unul dintre momentele magice ale rugby-ului nostru. Un stadion arhiplin, o atmosfera absolut extraordinara creata de un public care si-a sustinut echipa cu o inimaginabila fervoare si pasiune.
    
     O inclestare titanica, o lupta crancena cu Rives si „cavalerii” sai veniti din Hexagon.
    
     Meciul de atunci a fost ca un vis...un vis fermecator al rugby-ului romanesc. Iar memoria afectiva a tanarului ce eram, prezent atunci in tribunele stadionului Giulesti, a pastrat, nealterata de trecerea vremii, imaginea fazei care a dus la marcarea eseului echipei noastre:
    
     Atac disperat al francezilor...un placaj al lui Dinu-Capone care frange elanul „cocosilor”...balonul ajunge la Marian Aldea, pe aripa stanga... un sprint decis, paralel cu tusa, un zbor catre eseu...aparitia lui Blanco... un placaj decisiv care avea, oare, sa impiedice eseul?...un eseu ratat?...nu, pentru ca Aldea ii paseaza perfect lui Bors, pentru un eseu de „aur” al rugby-ului romanesc...
    
     „Vulture, am zburat perfect pe culoar...” i-a strigat Marian Aldea-„Tataie” lui Mircea Muntean-„Vulturul”, dupa eseul inscris de „inchiderea” noastra.
    
     Da, „Tataie”... ai zburat perfect pe culoar, ca de atatea si de atatea ori...ai zburat perfect pe culoar aducand o imensa bucurie atator romani!...cat de frumos ai zburat atunci, „Tataie”, acolo, pe culoarul Giulesti-ului!...cat de frumos a fost atunci!...cat de fericiti eram atunci!..
    
     Si cat de tristi si indurerati suntem acum, cand un accident groaznic ti-a curmat sprintul navalnic...
    
     Da, „Tataie”, ai zburat perfect pe culoar...dar ai plecat prea tanar, ai plecat prea devreme....
    
     Eugen Cionga – Toronto