Frumoasa primavara a rugbyului nostru

     Cele trei competitii de anvergura la care au participat tinerele noastre reprezentative (U18, U19 si U20) in aceasta parte a anului, prin rezultatele obtinute si comportare, au facut pentru rugbyul nostru o primavara frumoasa, cu adieri de optimism si sperante.
     Bilantul arata clar: 11 jocuri disputate cu 9 victorii si doua locuri I.
     Bineinteles ca s-a detasat, prin combativitate si constanta in dimensionarea convenabila a rezultatelor, reprezentativa U19 (foto) care la Durban in seria 2-a valorica a Cupei Mondiale a obtinut 5 victorii din tot atatea jocuri disputate, realizand pe langa o experienta competitiva laudabila si un esaveraj net favorabil (165-46), cum si promovarea pentru editia viitoare in 1-a grupa a aceleiasi competitii. A fost de altfel si reprezentativa ce a beneficiat de un program complex si prelungit de instruire, cum si de conditii optime de pregatire si reprezentare. Antrenorii Alexandru Achim si Alexandru Marin au gasit un segment uman optim (cu cateva talente de bun viitor), receptiv la seriozitatea si competenta profesionala cu care acestia isi trateaza misiunea nationala.
     Comportarea entuziasta a celor de la mondiale a fost fidel urmata de reprezentativa U20, care la Constanta si-a adjudecat titlul european pus in joc, obtinand 3 victorii din tot atâtea jocuri disputate, cu un esaveraj confortabil (141-23), cum si promisiunea pentru o invitatie la CM-U21 de anul viitor. Si in acest caz, de la distanta la care ma aflu, s-a observat preocuparea federatiei pentru obtinerea formei sportive a echipei, dar si experimentarea in conditiile exigentelor de reprezentare a ambitiosului cuplu de antrenori, Ovidiu Carcei si Daniel Neaga.
     In fine in Italia, la Treviso, reprezentativa U18 a luptat pentru evitarea retrogradarii din acea grupa a Campionatului European, dominata de Anglia. Victoria confortabila la Portugalia (46-12) a fost o “gura de aer” importanta pentru mai putin experimentatii nostri jucatori. Actiunea, sper, a dat ocazia unor reflectii asupra unor parametri si exigente corespunzatoare ale instruirii timpurii, cum si verificarea in competitiile de anvergura a unui alt cuplu de antrenori autohtoni: Adrian Costache si Vasile Condrache.
     Fara nici o indoiala, castigurile acestei primaveri sunt ample si incurajatoare, spunand mult, mai ales, despre calitatile optime ale tinerilor nostri pentru jocul de rugby. De altfel alte fatete ale problemei aratandu-ne ca chiar in aceasta bucurie nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece, si asta pentru ca:
     - excelenta participare la Durban s-a petrecut de fapt undeva in urma reprezentativelor marilor puteri dar si a Italiei, Georgiei, Coreii, Namibiei, Japoniei etc., echipe participante in prima grupa valorica a CM;
     - reprezentativa noastra U20 la o eventuala participare anul viitor la CM U21 va intalni echipe de super clasa care la fiecare capitol (fizic, tehnico-tactic si psihologic) sunt extrem de evoluate (stim asta si de la nefasta noastra participare la CM-2002 din Africa de Sud, cu acele triste rezultate); vom putea oare sa ne apropiem de ele?
     - selectia reprezentativelor noastre se face dintr-un fond de jucatori extrem de mic, pentru asta si exigentele de dezvoltare fizica, a cunostintelor si bagajului tehnico-tactic sunt foarte scazute, de modul ca, in unele cazuri, indoielile la cota perspectivei jucatorilor sunt certitudini din plecare.
     Realele si meritoriile succese din aceasta primavara a tinerelor reprezentative trebuie sa ne dea curajul si decizia de a demara procesul de extindere a rugbyului la nivelul copiilor si juniorilor. Paradoxul cu numai 10 echipe de juniori I, care ar trebui sa improspateze cu elemente de reala perspectiva cele 20 echipe de seniori, cine crede ca ar putea sa duca undeva, mai sus, rugbyul nostru?
     Ajunge oare numai un turneu anual pentru mai tinerii noastri jucatori (Trofeul Bucuresti), si la care apar si câteva grupari din provincie, sa faca acea efervescenta rascolitoare si pasionata pentru rugby in randul acestora?
     Da, sa ne bucuram pentru succesele tinerilor nostri dar sa nu uitam promisa si tot amanata reforma de raspandire a rugbyului in mediul scolar, singura cale de amplificare a potentialului nostru rugbystic. Cine o face?
     Ridic aceasta intrebare, bineinteles cu toata consideratia, presedintelui FRR, antrenorului federal si altor responsabili ai comisiilor federale de dezvoltare, de copii si juniori etc. Si banuind ca la fel se intreaba cei mai multi iubitori de rugby, orice raspuns, din care sa reiasa preocuparea pentru indeplinirea unui imperativ al rugbyului nostru, ne-ar dovedi ca frumoasele succese nu sunt (ca intodeauna) numai paravane pentru neimpliniri fundamentale.
     Din toata inima salut si felicit tinerii nostri jucatori si antrenorii lor, pe toti acei neobositi in folosul rugbyului nostru.
    
     Coimbra, 17.06.2004
     Vasile Constantin