Finala Super 15: Inspiratia a invins pragmatismul!

    
    
     Asadar, Queensland „Reds” au castigat turneul Super 15, invingand pe Christchurch „Crusaders”, cu 18-13 (6-7), in finala disputata la Brisbane, pe Suncorp Stadium. Inspiratia a invins pragmatismul!
    
    
    
    
    
    
    
    
     MERITAU REDS SA CASTIGE FINALA SUPER 15? DISCUTII PE FORUM. CLICK AICI
    
     A fost nevoie de acea sclipire a lui Will Genia, petrecuta in minutul 68, pentru a rupe echilibrul unei lupte crancene si a inclina talgerul victoriei in favoarea gazdelor. La scorul de 13-13, Genia a transformat momentul unei faze absolut banale intr-un moment de sublima inspiratie.
    
     Sa reamintim faza: Mark Todd, flanker-ul neo-zeelandez pierde posesia in urma unui placaj, aglomerare, Genia primeste balonul, pare putin nehotarat, se departeaza lateral fata de aglomerare, apoi schimba directia catre linia de centru si „ochiind” un culoar liber in apararea adversa se lanseaza intr-o senzationala cursa de 65 de metri la capatul careia inscrie eseul decisiv al partidei!
    
     Pare simplu, foarte simplu! Dar, acesta este atributul marilor jucatori: sa transforme lucrurile dificile in lucruri simple! Sa transforme banalul in sublim!
    
     VIDEO Eseul lui Will Genia
    
    
    
     Pana la faza din minutul 68, meciul a fost echilibrat, fiecare echipa creand atacuri periculoase, dar comitand si erori surprinzatoare (mai ales neo-zeelandezii) in faze favorabile.
    
     „Crusaders” au adoptat, de la bun inceput, tactica asteptata de toata lumea: exercitarea unei presiuni puternice in gramezile ordonate cu scopul de a destabiliza jocul perechii Genia-Cooper. Destabilizarea perechii de mijlocasi ar fi afectat, in mod logic, fluiditatea jocului liniei de treisferturi, arma principala de atac a celor din Queensland. Ori, daca linia de treisferturi nu ar fi functionat la „turatia” maxima, atunci sarcina „Cruciatilor” ar fi fost mult mai usoara.
    
     Aceasta tactica le-a reusit, in mare masura, in prima repriza. Linia intai Crockett-Flynn-O.Franks dominandu-si net adversara directa, pilierul dreapta Ben Daley petrecand, de altfel, o seara nu tocmai placuta in fata lui Wyatt Crockett. In aceste conditii de continua presiune, Genia nu putut sa isi etaleze jocul sau creativ in jurul gramezii, lipsindu-l si pe Cooper de „munitiile” necesare acestuia pentru a crea faze de atac periculoase.
    
     In plus, in prima repriza neo-zeelandezii au dominat si gramezile spontane, tehnica lor de „counter rucking” dovedindu-se foarte eficienta. Brad Thorn, Sam si George Whitelock, au atacat cu agresivitate aglomerarile, presandu-si adversarii de indata ce balonul era extras din ‚ruck” si repus in joc. Eliberarea balonului facandu-se cu dificultate, in numeroase situatii Genia nu a putut sa isi lanseze linia de treisferturi, fiind fortat sa suteze mult mai des decat ar fi dorit.
    
     Profitand de momentele de dominare, „Crusaders” au atacat, in valuri, cautand sa se apropie de butul advers prin atacurile „pick and go” ale inaintasilor. Apararea gazdelor, foarte bine organizata, a rezistat, insa, reusind sa absoarba presiunea ofensiva exercitata de oaspeti. In cele din urma, „reduta” australiana a cedat in minutul 34, atunci cand Dan Carter a creat o faza superba, lansand o scurta lovitura de urmarire, strecurandu-se apoi printre Robinson si Faainga, si, profitand de „rebond”-ul favorabil, a cules cu usurinta balonul marcand primul eseu al meciului.
    
     La fel ca si Genia, Quade Cooper nu a reusit nici el prea multe, presiunea inaintasilor adversi incomodandu-l in mod vadit. El a transformat doua lovituri de pedeapsa, asa incat scorul la pauza a fost doar de 7-6 in favoarea oapetilor.
    
     Repriza a doua a debutat cu un contraatac periculos al lui Fruean, care a strapuns „perdeaua” defensiva australiana, dar Maitland nu a putut controla balonul, comitand „inainte” intr-o faza promitatoare in care ar fi putut, probabil, scapa catre butul advers.
    
     In minutul 48, neo-zeelandezii, dupa o serie de atacuri succesive in „22”-ul gazdelor, au reusit sa il propulseze in but pe Brad Thorn, fiind convinsi ca au marcat eseul desprinderii decisive. Spre dezamagirea lor, reluarea video nu a aratat cu claritate culcarea balonului de catre Thorn, asa incat, arbitrul neo-zeelandez Bryce Lawrence nu a acordat incercarea acordand gramada „la 5”. Pana la urma, presiunea neo-zeelandezilor a produs doar o lovitura de pedeapsa pe care Carter a transformat-o ducand scorul la 10-6. Este interesant de observat ca in faza respectiva, Thorn avea trei coechipierii liberi in stanga sa, dar a ales patrunderea in forta.
    
     Dupa aceasta faza, insa, presiunea „Cruciatilor” a inceput sa scada in intensitate, iar greselile s-au inmultit. McCaw a comis „inainte”, repunerile lui Flynn au continuat sa fie imprecise, si, incet-incet, gazdele au devenit din ce in ce mai periculoase. In minutul 50, lovitura de picior, total imprecisa, a „demi”ul Ellis a fost recuperata de Genia, acesta l-a deschis pe Cooper, iar Digby Ioane, intercalat in linia de treisferturi, a „zburat” in eseu. Cooper a transformat eseul, iar Queensland a preluat conducerea cu 13-10.
    
     Dupa ce Dan Carter a reusit sa egaleze in minutul 56, printr-o lovitura de pedeapsa, meciul a „curs” in favoarea echipei gazda.
    
     In minutul 58, Rob Simmons intercepteaza a o pasa superficiala a lui Ellis, sprintand catre but si marcand eseul in ciuda eforturilor disperate de a-l placa ale lui Guildford. Arbitrul Bryce Lawrence fluierase, deja, un „inainte”, iar eseul a fost anulat. Decizie discutabila, deoarece nu a fost evident absolut deloc ca Simmons a comis „inainte”, interceptia sa parand a fi fost regulamentara.
    
     Apoi, a urmat eseul memorabil inscris de Will Genia, eseu care a decis victoria echipei din Queensland.
    
     In concluzie:
    
     De ce au castigat „Reds”?
    
     Desigur, eseul lui Will Genia!
    
     Desigur, aceasta finala va ramane in istoria rugby-ului pentru senzationalul eseu marcat de „demi”-ul australian. Dar, fara a umbri stralucirea gloriosului eseu, fara a diminua cu nimic meritul lui Genia, cred ca acest eseu, in ciuda frumusetii sale, nu ar fi cantarit foarte mult la sfarsitul meciului, daca „Reds” nu s-ar fi aparat in felul in care s-au aparat. Adica exceptional!
    
     Dupa parerea mea, principala explicatie a triumfului celor de la „Reds” a fost exceptionala calitate a defensivei. Apararea a etalat o structura solida si o organizare excelenta, ceea ce le-a permis lui James Horwill si colegilor sai sa acopere, in mod eficient, toate zonele terenului, blocand culoarele de atac ale oaspetilor. Iar meritul defensivei este cu atat mai mare cu cat, sa nu uitam faptul ca australienii au fost dominati net in gramezile ordonate. Ori, cand gramada sufera asa au cum au suferit Daley, Holmes et co. in duelul lor cu Owen Franks si Wyatt Crockett, este foarte dificil pentru o echipa sa reziste presiunii ofensive exercitate de catre adversari. Cu toate acestea, in momentele cruciale ale partidei, gazdele au reusit sa absoarba presiunea ofensiva a neo-zeelandezilor, impiedicandu-i pe acestia sa fructifice ocaziile favorabile pe care le-au avut.
    
     Prin victoria de la Brisbane, „Reds” au dovedit ca pot castiga si fara aportul decisiv al „magicianului” Quade Cooper. „Sufocat” de presiunea adversarilor, Cooper nu a mai repetat evolutia din semifinala cu „Blues”. Dar aceasta observatie nu face altceva decat sa demonstreze forta colectiva a echipei din Queensland.
    
     De ce au pierdut „Crusaders”?
    
     In primul rand, calitatea executiei a lasat de dorit. Pe scurt, ei au comis prea multe greseli.
    
     Sean Maitland si Sonny Bill Williams nu au reusit sa controleze balonul cand puteau sprinta catre butul advers. Andrew Ellis a fost, prin imprecizia loviturii sale de picior, la originea eseului lui Ioane. Iar pasa sa neinspirata putea fi cauza eseului marcat de Simmons, si care, spre norocul sau, a fost anulat de arbitru. Calitatea executiei i-a tradat si in aparare, in fazele celor doua eseuri, Ioane si Genia perforand, totusi, prea usor „perdeaua” defensiva.
    
     Un alt motiv l-a constituit lipsa de inspiratie si creativitate in atac. Lasand la o parte superba faza a eseului lui Dan Carter, neo-zeelandezii au atacat in valuri, fara a reusi sa strapunga „perdelele” defensive ale gazdelor.
     Apoi, lipsa de precizie a repunerilor lui Cory Flynn a contribuit la ineficienta jocului oaspetilor. In primele 25 de minute, Flynn a fost penalizat de trei ori pentru repuneri „strambe”! Si mai mult, „Crusaders” au pierdut 6 baloane pe repunerile proprii!
    
     Si, in sfarsit, evolutiile mediocre ale lui Dan Carter si Richie McCaw.
    
     Este adevarat, Carter a marcat eseul sau dupa o actiune individuala de toata frumusetea. Dar, in afara de aceasta sclipire, el a avut o evolutie mediocra, nereusind sa gaseasca „cheia” potrivita pentru interpretarea impecabila a „partiturii” de joc.
    
     La randul sau, McCaw, revenit dupa o accidentare, a parut a fi iesit din forma, comitand de cateva ori „inainte”, iar jocul sau fiind, in general, lipsit de eficenta cu care ne obisnuise.
    
     In mod limpede, in finala de pe Suncorp Stadium, a triumfat echipa mai buna. Queensland „Reds” au castigat pe merit, incheind un sezon pe care l-au dominat, cu autoritate, din prima pana in ultima etapa.
    
     Eugen Cionga
     Toronto