EXPOZIȚIE BNR / MUGUR ISĂRESCU: „La JO 1924 au plecat doar 51 de sportivi. Explicația? Zgârcenia ministrului de finanțe”
De Marian Burlacu, 06 Iun. 2024
La sediul central al Băncii Naționale a României (BNR) a avut loc, ieri (miercuri, 5 iunie 2024), vernisajul expoziției „Un alt fel de tezaur: Campionii României”. Aceasta este dedicată împlinirii a 100 de ani de la câștigarea primei medalii olimpice de sportivii români prin echipa națională de rugby. În alocuțiunea sa, guvernatorul BNR Mugur Isărescu s-a referit la dificultățile pe care le-au întâmpinat rugbyștii, sportivii noștri pentru a participa la Jocurile Olimpice de la Paris, în 1924. „Deși inițial s-a dorit trimiterea unei delegații formate din 102 persoane, sportivi și oficiali, în capitala Franței au ajuns numai 51 de sportivi. Explicația este una cât se poate de prozaică: zgârcenia recunoscută a ministrului de finanțe. Aceeași problemă și acum, și atunci. Atunci era Vintilă Brătianu”, a spus Isărescu. (Foto: Marian Burlacu)
Participarea echipei de rugby României la turneul olimpic de la Paris, în 1924, a reprezentat un eveniment important atât în istoria rugbyului, cât și a olimpismului din țara noastră. Firește că mulți vor fi tentați să minimalizeze clasarea pe ultima treaptă a podiumului, mai cu seamă ca ea a fost obținută în condițiile în care în competiție au fost înscrise doar trei echipe. Trebuie subliniat însă faptul că rugbyștii români s-au zbătut să ajungă la Paris, în condițiile în care Comitetul Olimpic Român, statul român au privit cu destulă indiferență această participare.
Participarea echipei de rugby României la turneul olimpic de la Paris, în 1924, a reprezentat un eveniment important atât în istoria rugbyului, cât și a olimpismului din țara noastră. Firește că mulți vor fi tentați să minimalizeze clasarea pe ultima treaptă a podiumului, mai cu seamă ca ea a fost obținută în condițiile în care în competiție au fost înscrise doar trei echipe. Trebuie subliniat însă faptul că rugbyștii români s-au zbătut să ajungă la Paris, în condițiile în care Comitetul Olimpic Român, statul român au privit cu destulă indiferență această participare.
„Cred că astăzi nu exagerez când spun că suntem invidiați de toți colegii din băncile centrale, pentru că, prin simpla prezență aici a marilor campioni ai României, rezerva noastră de aur a crescut fără a fi nevoiți să realizăm nicio tranzacție”
Mugur Isărescu,
guvernatorul BNR
Mugur Isărescu,
guvernatorul BNR
Ideea organizării unui turneu olimpic de rugby a fost destul de veche. Deloc întâmplător dacă ne reamintim că baronul Pierre de Coubertin, inițiatorul Jocurilor Olimpice moderne, a arbitrat prima finală a Campionatului Franței, în 1892. Așadar, până în 1924 jocul cu balonul oval a figurat în programul a trei ediții. De fiecare dată însă, din cauze mai mult sau mai puțin obiective, participarea a fost puțin numeroasă: Paris, 1900 - trei echipe (Franța, Germania și Marea Britanie), Londra, 1908 - două echipe (Australia, Marea Britanie) și Anvers, 1920 - două echipe (SUA, Franța). Interesant este că în anul premergător ediției din 1920, reprezentantul României la Comitetul Internațional Olimpic a susținut includerea rugbyului în program. Și că, în ciuda acestei inițiative, echipa țării noastre a absentat de la acel turneu.
Cum ediția din 1924 urma să fie găzduită de Paris, rugbyul a fost trecut și de această dată în program. Firește că organizatorii contau pe participarea echipelor din Marea Britanie și Australia, precum și a celor din Noua Zeelandă și Africa de Sud. Primele două țări se număraseră printre protagonistele edițiilor din 1900 și 1908, iar ultima militase în 1919, prin reprezentantul ei, pentru ca rugbyul să fie prezent la Jocurile Olimpice. În cele din urmă, nici una dintre aceste formații nu avea să participe. Firește că pentru țările din Emisfera Sudică a existat și o scuză: distanța mare dintre ele și Franța. Iar la acea vreme, cum aviația civilă nu prea se dezvoltase, călătoriile se făceau cu vaporul... Britanicii, în schimb, nu agreaseră niciodată să-și trimită o echipă comună la Jocurile Olimpice. În plus, Anglia, cea mai puternică și influentă națiune rugbystică din Insule, nu agrea nici caracterul competițional pe care francezii îl dăduseră jocului cu balonul oval. De asemenea, insularii susțineau că nici nu au cu cine juca la acest turneu olimpic.
„Deși noi nu am participat în 1894 la înființarea Comitetului Internațional Olimpic (n.r. - CIO), spiritul olimpic a pătruns rapid în România. Astfel că deja în 1899 țara noastră avea un reprezentant în CIO, iar în 1906 a fost consemnată prima participare a unui sportiv în competițiile olimpice, George Alexandru Plagino, în proba de tir (n.r. - de fapt, s-a întâmplat la ediția din 1900, care a fost găzduită tot de Paris). În 1914 s-a înființat Comitetului Olimpic Român, condus de Prințul Moștenitor Carol, viitorul Rege Carol al II-lea. Se împlinesc, așadar, în acest an 110 ani de la înființarea acestei organizații, pe care Banca Națională a României a celebrat-o în urmă cu 10 ani, cu prilejul Centenarului, prin emiterea unei monede destinate colecționării”
Mugur Isărescu,
guvernatorul BNR
Participarea României la turneul olimpic de rugby nu era privită cu ochi buni de toată lumea. În presa cotidiană bucureșteană au apărut analize în care se afirma că n-are rost să participăm fiindcă nu avem nicio șansă să câștigăm vreun meci... Nici în exterior rugbyul nostru nu se bucura de apreciere. În numărul din 8 octombrie 1923 din „Rampa” a apărut următoarea afirmație culeasă dintr-un articol apărut în revistă franceză „Sporting”: „Vom revedea pe români cu jocul lor preistoric”. Firește că această notă a fost comentată de publicația noastră: „Oricât de departe am fi de subtilităţile de joc ale francezilor şi englezilor parcă tot nu suntem cei mai proşti, mai ales, când ne gândim că o selecţiune românească, cu tot jocul ei preistoric a reuşit 3 rezultate onorabile în 5 zile, în Germania, deci suntem nevoiţi să rugăm pe confratele nostru Sporting de a face o precizare. În ce anume epocă preistorică ne aşează? Noi am fi de părere să se claseze Leipzigul în era primară, Franckfurt în cea secundară, iar Bucureşti în era terţiară etc. etc. Şi cine mai poate susţine că sportul e nou la noi în ţară”. În cele din urmă, în afară de Franța, gazda întrecerii, la turneul olimpic din 1924 au participat SUA și România. Prezența americanilor nu era surprinzătoare, ei fiind campionii olimpici en-titre (în 1920, la Anvers, ei au învins cu 8-0 echipa Franței!).
„Cu tot entuziasmul oficial, realizarea demersurilor necesare în vederea primei participări la Jocurile Olimpice s-a dovedit a fi o întreprindere deloc ușoară. Deși inițial s-a dorit trimiterea unei delegații numeroase - țara era mai mare după război- în România Mare s-a programat atunci ca delegația să fie formată din 102 persoane, sportivi și oficiali, care să reprezinte România în probele de atletism, tenis, tir, scrimă, fotbal, rugby și echitație. În final, capitala Franței a primit numai 51 de sportivi români. Explicația este una cât se poate de prozaică: zgârcenia recunoscută a ministrului de finanțe. Aceeași problemă și acum, și atunci. Atunci era Vintilă Brătianu”
Mugur Isărescu,
guvernatorul BNR
În ciuda rezultatelor înregistrate la Jocurile Olimpice de la Paris, în 1924, - 3-59 cu Franța și 0-37 cu SUA -, se poate spune că echipa României nu a fost privită cu antipatie sau cu indiferență. Despre fundașul Florian Tudor, de pildă, s-a spus că a fost cel mai eficient jucător al turneului olimpic în ceea ce privește placajul.
Iată componența lotului deplasat la Paris:
1. Niculae Anastasiade (Stadiul Român, nu a fost folosit)
2. Dumitru Armășel (Stadiul Român, 23 de ani, linia întîi)
3. Gheorghe Benția (Stadiul Român, 27 de ani, aripă de treisferturi)
4. Ion Cocioceanu (Sportul Studențesc, nu a fost folosit)
5. Constantin Crătunescu (Tennis Club Român, nu a jucat)
6. Florian Tudor (Stadiul Român, 25 de ani, fundaș)
7. Ion Gârleșteanu (Stadiul Român, 24 de ani, mijlocaș la grămadă)
8. Petre Ghițulescu (nu a jucat)
9. Octav Luchide (Sportul Studențesc, nu a evoluat)
10. Henri Manu (Tennis Club Român, nu a jucat)
11. Nicolae Mărăscu (Stadiul Român, 26 de ani, centru de treisferturi)
12. „Tody” Tudor Marian (Sportul Studențesc, 20 de ani, linia a doua)
13. Sorin Mihăilescu (Sportul Studențesc, 26 de ani, linia întîi)
14. Paul Nedelcovici (Sportul Studențesc, 21 de ani, linia a treia)
15. Iosif-Aurel Nemeș (Sportul Studențesc, 21 de ani, linia a treia)
16. Gheorghe-Eugen „Gogu” Sfetescu (Stadiul Român, 17 ani, linia întîi)
17. Mircea Sfetescu (Stadiul Român, 19 ani, centru de treisferturi)
18. Sterian Soare (Tennis Club Român, 18 ani, linia a treia)
19. Mircea Stroescu (Sportul Studențesc, nu a jucat)
20. Atanase Tănăsescu (Tennis Club Român, 32 de ani, mijlocaș la grămadă)
21. Mihai Vardala (Stadiul Român, 21 de ani, linia a treia)
22. Paul Vidrașcu (Tennis Club Român, 23 de ani, aripă de treisferturi)
23. Dumitru Volvoreanu (Stadiul Român, 26 de ani, mijlocaș la deschidere)
Toți acești jucători au fost incluși în Hall of Fame-ul forului mondial. În iunie 2012, Federaţia Internaţională de Rugby a trimis la Bucureşti o şapcă cu însemnele IRB şi o insignă din aur. Trofeul şi insigna i-au fost înmânate lui Antonio Nedelcovici, fiul lui Paul Nedelcovici, component al echipei naţionale de rugby din 1924.
În mai 1924, ziarul „Sportul” a publicat un articol sub titlul „Recordul mondial al dezinteresării”. Acesta a fost extrem de critic cu Comitetul Olimpic Român (COR), despre care spunea că „află din ziarele sportive - și numai în cazul în care le citește - că o echipă reprezentând națiunea română pleacă la Jocurile Olimpice”. Echipa în cauză era aceea de rugby.
În perioada care a precedat Jocurile Olimpice de la Paris, din 1924, presa a încercat să-i sensibilizeze pe guvernanții acelor vremuri, să-i determine să susțină din punct de vedere financiar participarea sportivilor români la cea mai importantă competiție polisportivă. Cu toate că în componența Comitetului Olimpic Român se aflau oameni cu dare de mână, precum prințul Valentin Bibescu sau Aristide Blank, nici unul nu a fost foarte interesat să sprijine această deplasare. Nici statul român nu prea a făcut-o, deși printre membri COR se aflau cinci miniștrii - de război, al instrucțiunilor publice, de finanțe, al sănătății și al afacerilor externe -, precum și Guvernatorul Băncii Naționale!
Cu câteva zile înaintea plecării spre capitala Franței, rugbyştii au fost anunţati că sprijinul Comitetului Olimpic Român (COR) era de numai o cincime din suma solicitată. Ministru de finanţe, Vintilă Brătianu a refuzat să acorde cele 4 milioane cerute de COR. La intervenția secretarului forului olimpic, Dinu Cesianu, prinţul moştenitor, viitorul rege Carol al II-lea, a încercat să-l convingă pe primul-ministru de atunci să acorde bani tuturor sportivilor participanți la Jocurile Olimpice. Suma a fost mică... Pentru rugby s-a alocat numai 300.000 lei.
De asemenea, s-a organizat și o chetă. În câteva zile, pe lista donatorilor s-au aflat Henri Manu şi inginerul Bujoiu (câte 3.000 lei fiecare), Mircea Iconomu, Ion Iconomu, firma Campus, Ionel Niculescu, Fornarake, Netzer, Albescu, Mundi Prager, T. Davila, colonel Lupaşcu (câte 500 lei), Mario Gebauer şi Goldfeld (câte 200 lei), Schwartz, San Gall, Angel Argentoianu (câte 100 lei). Până în ultima zi s-au strâns 13.500 lei. Insuficient. Sume mai mici, dar totalizând 200.000 lei au colectat studenţii, şcolarii, profesorii.
Cluburile au contribuit cu 40.000 lei şi restul de 160.000 lei au completat jucătorii. Mai precis, salvarea a venit de la câțiva reprezentanți ai lor. Grigore Caracostea, cel care era și membru al COR, a decis să suporte din banii săi deplasarea jucătorilor de la Tennis Club Român. Aceștia erau în număr de cinci: Crătunescu, Henry Manu, Soare, Tănăsescu, Vidrașcu. Nae Mărăscu a făcut același lucru cu echipierii de la Stadiul Român, care erau cei mai numeroși din lot, și anume zece: Anastasiade, Armășel, Benția, Florian Tudor, Gârleșteanu, Nae Marăscu, Eugen Sfetescu, Mircea Sfetescu, Vardala și Volvoreanu.
O problemă a ridicat-o deplasarea jucătorilor de la Sportul Studențesc, care erau în număr de șapte: Cocioceanu, Luchide, Tody Marian, Sorin Mihăilescu, Nedelcovici, Nemeș și Mircea Stroescu. Componenții acestei echipe universitare nu erau cunoscuți drept oameni foarte bogați, deci nu-și permiteau să plece pe banii lor la Paris. Cu mari eforturi, apelând la rude și la prieteni, ei au izbutit totuși să găsească mijloacele necesare deplasării. Nedelcovici, de pildă, s-a împrumutat la tatăl său, care avea o prăvălie. Cu toate acestea, la București aveau să rămână câțiva rugbyști care, în alte condiții, ar fi meritat să reprezinte România la Jocurile Olimpice.
În a treia zi de Paște, 23 de temerari au urcat în tren, la Gara de Nord. Acolo ei au avut parte de o manifestație de simpatie, alți sportivi bucureșteni venind să le ureze drum bun. Un drum care n-a fost deloc ușor. Călătoria s-a făcut pe traseul Bucureşti - Cărpiniş - Zagreb - Triest - Milano - Torino - Modena - Nisa - Paris. Generos, CFR-ul a acordat o scutire de 75% la transportul pe teritoriul ţării. S-a primit ajutor de la Brunelli, preşedintele clubului Romcomit, care a aranjat o scutire de 50% pe căile ferate italiene. Scutiri la taxele pentru vize au venit de la ambasadele Iugoslavei şi Franţei.
Naţionala de rugby a plecat cu trenul la clasa a treia și a făcut patru zile până la destinaţie. Ceea ce nu a fost o experiență prea fericită pentru un grup de oameni care urmau să participe la o competiție sportivă. În 1956, Sterian Soare avea să-și amintească de acea deplasare și să o descrie în cotidianul „Informația Bucureștiului”: „Călătoria de patru zile spre capitala Franței am făcut-o pe băncile tari ale unui vagon de clasa a treia. Așa am ajuns până în Italia, de unde am plecat spre Paris, în picioare, într-un tren de emigranți”.
Articole similare
16 Iul. 2026
CAMPIONATUL NAȚIUNILOR 2026 / ITALIA: Antrenorul Quesada a fost suspendat pentru două meciuri fiindcă a criticat arbitrajul / VIDEO
World Rugby a introdus o nouă regulă cunoscută sub numele de „Match Official Abuse Sanction Process”, adică „Procesul de sancționare a abuzului verbal față de...
16 Iul. 2026
ROMÂNIA / CLUBURI ȘI ECHIPE: SCM USV Timișoara l-a transferat pe pilierul georgian Nikoloz Aptsiauri
Aflată în pregătirea dinaintea reluării Ligii de Rugby Kaufland 2026, echipa SCM USV Timișoara a plecat într-un mini-stagiu la Băile Herculane. Cantonament e mult spus, acesta...
16 Iul. 2026
CUPA NAȚIUNILOR 2026 / SAM- ROU: Dinamovistul Etienne Terblanche va debuta în ultimul meci al Stejarilor în America de Sud
Învinsă la Santiago de Chile (31-48), egală cu Uruguay (36-36), echipa de rugby a României va disputa sâmbătă, 18 iulie 2026, la ora 17.30, ultimul meci din prima parte a Cupei...
15 Iul. 2026
ROMÂNIA / ANTRENORI: Daniel Mitrea participă la programul NCDA – Coach Developer Academy în Japonia
Profesor de educație fizică și sport din 1996, antrenor de rugby, Daniel Mitrea (52 de ani) participă în această perioadă la programul NCDA – Coach Developer Academy, în...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
