EDITORIALISTI / Eugen CIONGA: Domnul

     Corespondenta din Toronto - CANADA
     Cand isi facea aparitia in tribunele stadioanelor bucurestene, parea un personaj descins dintr-o alta epoca. Imbracat intotdeauna la costum, cravata, palarie tare, tinand in mana o umbrela lunga, neagra cu maner de piele. Silueta dreapta, tinuta impecabila, distinctia naturala, innascuta si nu capatata, imi aduceau aminte, ori de cate ori il vedeam la meciurile de rugby, de John Gielgud, marele actor englez. Statea linistit in tribune urmarind cu atentie meciul, iar ochii vioi si privirea agera ii confereau o expresie tinereasca in ciuda anilor pe care ii purta pe umeri. In acea perioada care devenea din ce in ce mai cenusie si inchisa, mi se parea ca prezenta sa la un simplu meci de rugby raspandea parfumul nostalgic al unei lumi trecute, lumea de dinainte de razboi, cu luminile si umbrele sale, cand totul era altfel. Chiar si rugby-ul...
    
     Se vedea ca ii facea placere sa vina la meciurile de rugby; il insotea, probabil, aceeasi placere cu care se ducea, cu ani, cu multi ani inainte, pe terenul de la „Federatie”, la Sosea, sa urmareasca Stadiul Roman sau Tenis Clubul.
    
     Imi amintesc de un meci international disputat pe stadionul de rugby "Steaua". La plecare , chiar la iesirea de la tribunele de langa vestiare, la capatul aleii care ducea la iesirea din stadion, erau cateva masini negre de la ambasadele straine. Intamplarea a facut sa se opreasca pentru cateva momente langa o asemenea masina lasand impresia ca ar astepta sa i se deschida portiera. Nu era nimic nepotrivit si nefiresc in aceasta scena. Lumea se scurgea incet prin fata lui si atunci am auzit in spatele meu doi spectatori vorbind "...uite la diplomatul asta, cred ca e englez...".
     Nu, nu era nici diplomat, nici englez. Era regizorul Jean Georgescu. Era un domn.