EDITORIALISTI / Constantin ARDELEANU: Minerii

     In anul 1949, facultatea de mine s-a mutat de la Timisoara la Petrosani, nou-transferatii venind in bagaje cu o ciudata minge tuguiata, cu care au inceput sa se antreneze pe pajistile neamenajate din jur. Cand jucau pe un teren de fotbal, tot ce era derizoriu in lumea balonului rotund se aprecia la modul superlativ la "noua joaca": suturile peste bara orizontala a portii se punctau (?!), degajarile de fundas ghiolban in afara tuselor se aplaudau indelung, iar haosul din joc si pasa "retrogradata" inapoi le dadeau localnicilor impresia ca antrenorul nu-si strunea nicicum elevii. A trebuit – isi aminteste un coleg de-al meu, Zuba, traitor al evenimentelor de atunci – ca rugbystii, asa se numeau martienii astia aterizati pe cosmodroamele fotbalului, sa le explice regulile prin porta-voce, pentru ca trasnitul sport sa prinda radacini in Valea Jiului. Doua echipe de prima divizie, Stiinta Petrosani si Minerul Lupeni, au fost mai mereu de mijlocul clasamentului, nici concepand sa piarda meciurile de acasa. Reprezentantele Vaii isi axau tactica pe forta la gramada demiurgica, asta excluzand, nu inteligenta, ci jocul agil pe treisferturi, specific pe atunci granzilor din acest nobil si complex sport.
     De ce a prins rugbyul la mineri, la hamalii portuari, la militari si la studenti, ramane o enigma. Combinatia intre forta si inteligenta poate fi una dintre explicatii, acestea completandu-se, nefiind antagonice, asa cum indeobste se stia in mediul social. Greul din strafundurile pamantului, ca sa ne referim doar la mineri, nu putea trece spre o relaxare activa decat printr-o faza ce presupunea tot incordare si cheltuire de efort? Claustrarea, riscul, opintirea sisifica din adancuri constituiau, in fond, un antrenament ideal (chiar invizibil!?) pentru meciurile de la lumina zilei? Devenea amestecul intre studentimea de la suprafata si minerii din abataje un simbol al atat de trambitatei omogenizari sociale si al disparitiei deosebirii dintre munca intelectuala si cea fizica? Oricum, nu se poate sa nu fi fost impresionat de curajul minerilor de a-l fi infruntat pe insusi Ceausescu. Dupa cum mineriadele postdecembriste, la polul opus al temeritatii, au aparut ca niste moluri rulante, in care minerilor (bietii de ei, intoxicati si manipulati) li s-a luat mingea de rugby si li s-a pus in mana bata de basseball. Scenele de cosmar au facut inconjurul lumii, iar privimitismul lor a fost sanctionat de insusi Dumnezeu: "salvatorii" neamului s-au trezit abandonati de chiar cei care I-au folosit.
     Vraistea social-economica din Valea Jiului (un reporter o numea, inspirat de tragic, Jalea Viului) s-a reflectat brutal si in nesustinutul nostru rugby. Parca nimic nu mai aminteste de darzenia si onorabilitatea rugbyului minerilor de altadata, de la echipamentele improvizate pana la autobuzele dezafectate, de la privirile lor ingandurate pana la ostilitatea cu care sunt priviti de cetatenii Capitalei. Doar o superba inertie ii face pe nefericitii Vaii Jiului sa lege icnind gramada, parca blestemandu-i pe cei ce le-au adus, cine stie pentru cata vreme, intunericul galeriilor la suprafata…

---

ALTE MATERIALE DE ACELASI AUTOR


    

---

     Surprize, surprize...
    

---

     George Astalos
    

---

     Eseul de pe Arms Park
    

---

     Sport inaccesibil?
    

---

     Adieu!
    

---

     Trei Doamne, si toate trei eseuri
    

---

     Hiperbola
    

---

     All Whites
    

---

     Wallabies
    

---

     Nord de echipa mare: Africa de Sud
    

---

     De la Mateescu citire
    

---

     Second hand
    

---

     Patriarhul
    

---

     Doar un eseu
    

---

     Mitu contra Mitului
    

---

     Sport de contact
    

---

     Micii parizieni?
    

---

     Istorie si istorioara
    

---

     Intelectuali si bodyguarzi
    

---

     Club privat
    

---

     Eseu despre eseu
    

---

NOTA REDACTIEI


     Acest material a aparut in numarul 7 (septembrie 2000) al revistei lunare "RUGBY MAGAZIN".
     Reproducerea integrala (sau a unor fragmente) a acestui grupaj se face numai cu acceptul scris al FEST (Fundatia pentru Formarea si Educarea prin Sport a Tinerilor).