EDITORIALISTI / Constantin ARDELEANU: Micii parizieni?

     Odinioara Bucurestiului i se spunea "micul Paris" si aceasta era receptata nu ca o plagiere a cetatii-lumina, ci ca o reprezentare a sa, in mic, la Portile Orientului (o ambasada, de ce nu?). Cine a avut ocazia fericita de a vizita Parisul, va observa lesne, la umbra zidurilor cenusii rectangulare ale blocurilor socialismului, grafia cochetelor vile, stramutate de pe malurile Senei pe cele ale Dambovitei, o insertie brancoveneasca particularizandu-le. "Ai nostri tineri la Paris Invata, la gat cravate-i cum sa-i faca nodul", clama a-toate-stiutorul intru romanitate, vizionarul Eminescu. In acele vremuri exodul apartinea odraslelor de boieri, care nu se rezumau doar a arunca "leul de aur" pe mondenitati, dar isi faceau si o cultura solida si mai ales se intorceau acasa sa aplice lectiile marei metropole. In perioada imediat postbelica, intelectualitatea romana a ales exilul, simtind instinctual ca noua putere sovietizata le pregatea ghilotina (vai, la propriu!), disperare datorita carora s-au slefuit statuile formidabile ale umanitatii: Ionescu, Enescu, Eliade, Cioran, Brancusi. Te oripileaza gandul ca ei ar fi putut deveni "material didactic" pentru experimentul Pitesti…
     Fugilor din "epoca de aur", in numele dorului de libertate, le-au urmat dupa 1989 poate cel mai trist si inutil exil: cel economic. In acest ultim exod s-au inscris si rugbystii romani, avand totusi privilegiul de a fi in posesia unei marfi relativ forte, ce de bine, de rau, se cere pe piata (talentul sportiv), sarind peste "purgatoriul spalarii de vase". Plecarea in corpore a atator rugbysti de valoare nu poate fi decat benefica (acceptati ideea, chiar daca ea este diametral opusa celor ce sustin ca aceasta "dezertare" e cauza principala a valorii scazute din campionatul intern), deoarece s-a dovedit intr-un deceniu post-decembrist ca rugbyul autohton nu are mijloacele economice minime de a asigura decenta practicarii acestui sport (s-o recunoastem cu durere) marginal, entuziasmul prezentului si amintirea unor rezultate legendare in compania Frantei nefiind suficiente. Chiar pierde competitia interna datorita exodului "boierilor de tip nou", plecati sa-si etaleze propriul talent in geometria Hexagonului? Da si nu… Aparent da, fiindca "stranierii" sunt valori in sine. Categoric nu, fiindca in tara valoarea lor s-ar plafona la un nivel minimal, numarul meciurilor forte, comparabile cu "Scutul European", daca nu cu "nebunia Sudului" rugbystic, nedepasind anual degetele de la o singura mana. O sa constatati (poate si datorita mobilitatii schimbarii prevederilor regulamentare, din dorinta legitima de a se dinamiza jocul) ca la noi, pe paraginitele terenuri de rugby (doar Steaua II e o exceptie), meciul mai mult se discuta, decat se disputa.
     Plecarea cremei rugbystice lasa locuri libere pentru cei ce vin din urma, de multe ori juniori, obligati de conjunctura sa sara peste etapa bancii de rezerve sau inaintarii in varsta. Dupa cum practicarea rugbyului "la mama lui" de catre "exilati" n-are cum sa nu fie profitabila (chiar daca de aceasta beneficiaza numai nationala "frunzei de stejar" ) pe termen scurt si mai ales in perspectiva, cand intorsi acasa vor aplica lucrurile moderne Invatate, de la solutii tehnico-tactice pana la gestiune. Probabil ca ei vor fi profesorii care vor dirija rugbyul romanesc peste cativa ani, cand tara noastra se va aseza pe albia normalitatii. Vor sta, academic, pe primele scaune ale tribunei, ca "sudicii", si nu vor alerga ca nebunii pe marginea terenului, odata cu "treisferturile", in hazul galeriei. Parafrazandu-l pe Eminescu, am putea afirma, cu seninatate si speranta, ca "ai nostri tineri la Paris Invata, in rugby cum sa-mpinga molul". Sa ne bucuram de fiecare reusita a lor, avand certitudinea ca ei nu pierd vremea "sur les grands boulevards". De ce n-am ajunge in rugby "mici parizieni", asa cum odinioara Bucurestiului i se spunea "micul Paris"?

---

ALTE MATERIALE DE ACELASI AUTOR


    

---

     Surprize, surprize...
    

---

     George Astalos
    

---

     Eseul de pe Arms Park
    

---

     Sport inaccesibil?
    

---

     Adieu!
    

---

     Trei Doamne, si toate trei eseuri
    

---

     Hiperbola
    

---

     All Whites
    

---

     Wallabies
    

---

     Minerii
    

---

     Nord de echipa mare: Africa de Sud
    

---

     De la Mateescu citire
    

---

     Second hand
    

---

     Patriarhul
    

---

     Doar un eseu
    

---

     Mitu contra Mitului
    

---

     Sport de contact
    

---

     Istorie si istorioara
    

---

     Intelectuali si bodyguarzi
    

---

     Club privat
    

---

     Eseu despre eseu
    

---

NOTA REDACTIEI


     Reproducerea integrala (sau a unor fragmente) a acestui grupaj se face numai cu acceptul scris al FEST (Fundatia pentru Formarea si Educarea prin Sport a Tinerilor).