EDITORIALISTI / Constantin ARDELEANU: De la Mateescu citire

     Mult timp rugbyul romanesc a trait prin suturile lungi expediate in tusa, placajele nemiloase si precizia loviturilor de pedeapsa. Se pleda, de voie, de nevoie, pe un joc sobru, economicos (i-am putea spune, din perspectiva istorica, meschin si la rezultat, intru totul justificat in fata unor giganti). In privinta angajarii, se juca la sacrificiu si adevarate lupte de gladiatori se dadeau la gramada, cu trucuri vazute sau nevazute, menite a impune respect adversarilor, chiar riscand lasarea unor canini in iarba.
     Pe aceasta tactica, romanii au cladit cateva rezultate rasunatoare impotriva Frantei, echipa prodigioasa si imaginativa, cu care mereu "frunza de stejar" si-a sustinut testul de capacitate, dar scorurile par bizare astazi, de parca o criza generala de idei ar fi paralizat ambele teamuri (3-0, 5-5, 6-6). In 1973, bazandu-se pe fantezia stelistului Adrian Mateescu, zimbrii din Carpati au schimbat, neasteptat, registrul tactic, surprinzandu-i pe francezi printr-un indraznet joc la mana. Si asta la ei acasa!? S-a ratat, cu ignobilul concurs al arbitrului Pat d’Arcy, pe final de meci, prima victorie in Hexagonul fanteziei rugbystice, tabela de marcaj aratand un "muncit" 6-7. De mutarea-surpriza romaneasca au ramas inmarmuriti nu numai cei de pe teren si spectatorii, dar si mass-media de pe Sena. "L’Equipe" a titrat, extrem de magulitor pentru noi: "Momentul in care romanii stiu suficient rugby pentru a da nemeritatei lor infrangeri sensul unei victorii". Va imaginati ce urmari in plan rugbystic ar fi avut acest "turning point" in jocul nostru, chiar cu perspectiva intrarii in Turneul celor 6 Natiuni, daca s-ar fi trait intr-o societate ce si-ar fi cultivat propriile valori, inclusiv cele sportive, investind in ele. Dar cu "daca" opereaza numai autorii de SF, cu materialul ramas de la utopisti.
     Aveam sa-l intalnesc ultima oara pe Mateescu (omul unui posibil moment crucial) in tribuna terenului II din Ghencea, sub umbra plutonului de plopi inalti, la un meci al Stelei. Enervat de comentariile celor din jur (mois inclus), ce trageau spuza doar pe turta gazdelor, fostul mare rugbyst, cu suferinta unei boli ravasitoare pe fata, a comentat cu amaraciune: "Rugbyul e un sport nobil, nu-l pricepe toata lumea". Acest "De la Mateescu citire" a potolit brusc vociferarile partizane, fiind opinia autorizata "a unuia venit din iarba", autorul unui "defi roumain" (sfidare romaneasca petrecuta in cvasi-inexpugnabila cetate a rugbyului francez, ca n-om avea tupeul, raspunzandu-le la impardonabilele comentarii vis-à-vis de "tiganii virtuosi" din fotbalul nostru, sa-i zicem "poiata cocosului galic" ). Curand aveam sa aflu despre disparitia lui prematura. Fantezist sI inteligent, cum fusese si in viata, Adrian va fi experimentat, impotriva tuturor dogmelor ceresti, jocul la mana cu ingerii.

---

ALTE MATERIALE DE ACELASI AUTOR


    

---

     Surprize, surprize...
    

---

     George Astalos
    

---

     Eseul de pe Arms Park
    

---

     Sport inaccesibil?
    

---

     Adieu!
    

---

     Trei Doamne, si toate trei eseuri
    

---

     Hiperbola
    

---

     All Whites
    

---

     Wallabies
    

---

     Minerii
    

---

     Nord de echipa mare: Africa de Sud
    

---

     Second hand
    

---

     Patriarhul
    

---

     Doar un eseu
    

---

     Mitu contra Mitului
    

---

     Sport de contact
    

---

     Micii parizieni?
    

---

     Istorie si istorioara
    

---

     Intelectuali si bodyguarzi
    

---

     Club privat
    

---

     Eseu despre eseu
    

---

NOTA REDACTIEI


     Acest material a aparut in numarul 8 (octombrie 2000) al revistei lunare "RUGBY MAGAZIN".
     Reproducerea integrala (sau a unor fragmente) a acestui grupaj se face numai cu acceptul scris al FEST (Fundatia pentru Formarea si Educarea prin Sport a Tinerilor).