Echipa Romaniei, in cautarea propriei identitati
De Redactia Rugby , 28 Nov. 2005
Cel mai important lucru in abordarea acestui meci Irlanda-Romania, mi se pare a fi analizarea sa cu realism si luciditate, fara accente emotionale. Cred ca una dintre intrebarile pe care orice suporter roman le-a pus la sfarsitul meciului a fost: Ar fi meritat Romania sa fi inscris un eseu? Desigur, efortul inaintasilor ar fi trebuit sa fie rasplatit cu un eseu si, personal, mi s-a parut ca intr-una din faze, balonul a fost culcat in but. Dar, de fapt, nu aceasta este marea problema care sa fie dezbatuta dupa acest meci, si as vrea ca ideea sansei ratate de a marca eseu impotriva Irlandei, sa nu staruie prea mult in gandurile jucatorilor romani. Rugby-ul romanesc are alte probleme majore si merita mult mai mult decat nevoia de a isi cauta un punct de sprijin in teritoriul fragil al unui criteriu de genul „am fi meritat sa marcam un eseu Irlandei, Scotiei,Tarii Galilor sau Frantei”.
Sunt convins ca antrenorii nostri vor face o analiza temeinica a evolutiei de la Dublin. Urmarind meciul de departe, incerc sa fac in randurile de mai jos doar cateva observatii generale asupra partidei, scotand in evidenta unele aspecte care mi se par a fi importante pentru etapa in care se afla echipa noastra. Care ar fi acestea?
In primul rand, meciul de pe Lansdowne Road a demonstrat faptul ca Romania este capabila, la ora actuala, sa joace , uneori chiar destul de bine, doar anumite faze si momente ale unui meci si nu toate cele 80 de minute ale partidei. Echipa noastra nu poate impune si mentine un ritm intens de joc de-a lungul unui meci intreg, dupa cum nu poate raspunde, cu succes, presiunii ofensive impuse de adversari. Acesta constituie, dupa parerea mea, unul dintre aspectele cruciale asupra caruia antrenorii nostri trebuie sa-si concentreze atentia in programul de pregatire. Dupa cum s-a vazut, „Stejarii” au avut cateva momente de dominare, in cea de-a doua repriza, inlantuind o serie de „gramezi la 5”, si exercitand o presiune semnificativa asupra irlandezilor. Faptul ca nu au reusit sa inscrie eseul atat de dorit si meritat, este o alta poveste. Ceea ce este important este ca, in aceste cateva minute, inaintasii nostri au aratat ca poseda mijloacele de a mentine sub presiune adversari foarte puternici. In schimb, ei nu au putut face fata ritmului, intensitatii si vitezei atacurilor irlandeze, impuse de gazde pe toata durata partidei.
Al doilea aspect care mi se pare ca merita sa fie remarcat este evolutia inaintarii. Ceea ce este incurajator este faptul ca, pentru prima data dupa multi ani (nu am avut ocazia sa urmaresc partidele cu Scotia si Tara Galilor), inaintarea s-a aratat foarte stabila in gramezile ordonate. Ceea ce nu era cazul cu cativa ani in urma. Impresia mea este ca linia intai Balan-Tincu-Toderasc a progresat enorm in ultima vreme, iar acum se poate masura, fara probleme, cu orice adversar din lumea „buna” a rugby-ului. Cred ca de la „trio”-ul Dinu-Munteanu-Bucan, echipa noastra nu a mai avut o linie intai de asemenea valoare.
Petru Vladimir Balan a dovedit, din nou, ca este un pilier de clasa, fiind, de departe, cel mai bun pilier de pe teren. Continui sa sustin ca Balan este, in momentul de fata, unul dintre cei mai puternici pilieri stanga din lume si doar faptul ca joaca pentru Romania si nu pentru una dintre marile echipe ale lumii, face ca el sa nu fie recunoscut, asa dupa cum merita, pe plan mondial. Balan a avut o pozitie impecabila in gramezile ordonate, cu spatele drept, la un unghi de 90º, neplecandu-se nici o clipa in fata lui Best, remarcandu-se si in joc deschis prin cateva sarje incisive.
Pentru a atinge nivelul gramezilor din elita mondiala, este nevoie ca si linia a doua sa devina o prezenta de anvergura. Romania are, deja, o inaintare „grea”, ceea ce este foarte bine avand in vedere ca o prezenta fizica impunatoare este vitala in rugby-ul modern. Dar, dupa cum bine se stie, valoarea unei inaintarii nu se masoara doar in kilograme, ci, mai ales, in tehnica si coordonare.Cu un „tight five” sudat, omogen, tehnic, coordonandu-si miscarile pana in cele mai mici amanunte, gramada „tricolora” poate deveni un adversar de temut pentru orice oponent. Bineinteles, linia a treia trebuie sa-si aduca aportul sau considerabil la alcatuirea unei gramezi puternice. La Dublin, ea a avut o evolutie inegala, Tonita si Manta remarcandu-se prin forta, dar neconstituind, in opinia mea, acea prezenta agresiva, dinamica, eficace care sa preseze in mod continuu perechea de mijlocasi adversa si sa initieze, in acelasi timp, sarjele propriei inaintari.
Staruind asupra analizarii jocului inaintarii, un alt aspect care trebuie scos in evidenta este acela ca meciul de la Dublin a aratat valoarea individualitatilor care formeaza gramada noastra. Nu intotdeauna, insa, suma valorilor unor individualitati confera valoare intregului. Forta unei gramezi consta, inainte de toate, in forta colectiva degajata de „pachetul” inaintasilor, si nu neaparat in forta individuala a fiecaruia dintre ei. Impresia mea este ca Romania trece printr-o asemenea faza, de omogenizare a gramezii. Aici intervine rolul fundamental al antrenorilor a caror datorie este de a transforma forta individuala in forta colectiva.
Toate stilurile pe care le regasim in gramada noastra, stilul „Biarritz”, stilul”Perpignan”, stilul „Pau”, stilul „Agen”, stilul „Brive” trebuie transformate, prin priceperea antrenorilor si cu grija de a nu afecta personalitatea si calitatile jucatorilor, intr-un stil „Romania” care sa functioneze cat mai eficient la echipa nationala. Cand aceasta transformare va fi completata cu succes, o faza ca aceea a „gramezilor la 5” din meciul cu Irlanda va deveni un exercitiu tehnic, as zice de rutina, al unei inaintarii sudate din punct de vedere fizic, tehnic si mental, iar Romania va fi capabila sa inscrie eseu, dintr-o faza ca aceea de la Dublin, in fata oricarei echipe din lume.
In alta ordine de idei, acele „gramezi la 5” mi-au amintit de fazele meciului Romania-Noua Zeelanda, din Noiembrie 1981, cand gramada noastra a impins gramada All Blacks in but, dar arbitrul Alan Hosie i-a intors pe ai nostri de trei ori, daca nu ma insel, declarand ca nu a putut vedea daca balonul fusese culcat in but. Dar, cum nu putem trai din amintiri, indiferent cat de placute sunt ele, sa ne intoarcem in prezent.
Prin urmare, se pare ca Romania este pe cale sa construiasca o gramada care promite sa devina redutabila. Aceasta este foarte important avand in vedere ca gramada constituie platforma pe care se bazeaza jocul echipei. Sa speram ca sub indrumarea antrenorilor francezi, inaintarea noastra va realiza progresul necesar care sa ii ingaduie sa infrunte, fara teama si complexe, orice echipa din prima grupa valorica a ierarhiei mondiale.
In ceea ce priveste lipsurile si neimplinirile, ele au fost destule si, dupa cum aminteam mai sus, ele trebuie analizate cu luciditate si realism. Diferenta clara s-a vazut, mai ales, la nivelul tehnicii individuale, a calitatii executiei procedeelor de baza si a detaliilor. In duelurile „unu la unu”, si ma refer la linia de treisferturi, irlandezii s-au dovedit net superiori, incepand cu schimbarile de picior, fentele, accelerarile si terminand cu placajele. Aceste lipsuri au dus la comiterea unor greseli elementare, si implicit la vulnerabilitatea defensivei. Gazdele au inscris cu prea mare usurinta cele sase eseuri, profitand de fragilitatea defensivei noastre si, in special, a centrului apararii. Banuiesc ca Tofan a fost titularizat pe postul de centru pentru a juca ca o a doua „uvertura” si a folosi cat mai des loviturile de picior pentru a muta jocul din zona noastra,dar experimentul nu a fost tocmai o reusita. Mitu a confirmat forma excelenta din campionatul francez, iar Catalin Fercu a etalat calitati reale si sper sa progreseze cu rapiditate, deoarece echipa nationala are nevoie de un fundas de valoare. Ceea ce a dezamagit profund, insa, a fost evolutia de ansamblu a liniei de treisferturi, care s-a caraterizat atat printr-o acuta lipsa de creativitate si imaginatie cat si printr-o ingrijoratoare fragilitate defensiva.
Testul cu Irlanda a evidentiat faptul ca Romania are, deocamdata, mijloace limitate de exprimare in joc, in special la nivelul treisferturilor, si de comunicare in limbajul rugby-ului practicat de elita mondiala. Fortand comparatia, as asemui situatia echipei nationale cu procesul de invatare a unei limbi straine. Pentru a invata o limba straina, este nevoie sa studiezi intens si pe masura ce iti largesti vocabularul, incepi sa te exprimi si sa comunici din ce in ce mai usor. Romania se afla, as zice, la inceputul acestui proces elaborios de a „invata” – mai precis, de a „reanvata”, pentru ca vorbeam, candva, acest „grai” - limba rugby-ului „mare”.
In conditiile dure ale profesionismului de astazi, ridicarea din mediocritate a rugby-ului romanesc si, implicit, a selectionatei „Tricolore”, este un proces dificil, presarat cu numeroase obstacole. In ciuda acestor conditii vitrege, am incredere in capacitatea echipei nationale de a progresa si de a atinge nivelul unei formatii capabile sa demonstreze la Cupa Mondiala din 2007, ca rugby-ul romanesc nu traieste doar prin nostalgia unor succese trecute.
Eugen Cionga – Toronto
Articole similare
10 Dec. 2025
ROMÂNIA / ECHIPA NAȚIONALĂ DE SENIORI: Ce rol au jucat rugbyștii ce evoluează afară în menținerea în elita mondială
Înaintea Cupei Mondiale din 2023, i-am făcut un scurt istoric al rugby-ului românesc unui ziarist francez care locuia la Timișoara. După ce i-am spus că la noi există un număr tot...
09 Dec. 2025
ROMÂNIA / ISTORIE: De ce data primului meci de rugby din țara noastră diferă de la o sursă la alta
Istoria rugby-ului românesc este extrem de complexă. Și nici n-ar putea să fie altfel de vreme ce acest sport se practică în țara noastră de peste 110 ani. Există și anumite...
06 Dec. 2025
SUPERCUPA EUROPEI 2025/2026 / ETAPA A 4-A / LPR - LUS 7-35: Lupii n-au reușit decât un eseu, lusitanii au obținut și bonusul ofensiv
Nici cea de-a 4-a rundă din ediția 2025 a Supercupei Europei n-a fost una cu noroc pentru selecționata Romanian Wolves. Alcătuită în principal din tineri jucători de la CS Rapid...
05 Dec. 2025
SUPERCUPA EUROPEI 2025/2026 / ETAPA A 4-A / LPR - LUS: Lupii încearcă să scape de ultimul loc, lusitanii vizează prima poziție
Pentru selecționata Lupii României etapa cu numărul 4 din ediția 2025 a Rugby Europe Super Cup le aduce un nou adversar dificil. Oamenii lui Stelian Burcea, Florin Vlaicu și Victor Bezușcu...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
