Drumul spre normalitate este lung, dar nu imposibil!

     Cu voia lui D-zeu si prin stradania conducerii FRR iubitorii rugby-ului au fost rasplatiti la inceputul luni iunie cu un turneu fara precedent in istoria deloc de neglijat a acestui minunat sport in Romania.
     Turneul a debutat prin inaugurarea complexului sportiv "Arcul de Triumf", moment in care rugby-ul revine acasa, complex care a putut gazdui acest turneu datorita stradaniei unor oameni minunati care slujesc acest sport cu sufletul, cu inima, cu timpul lor si nu in ultimul timp, material. Dar sa trec la ceea ce doresc sa reliefez in acest material, si anume la mentalitati total diferite in ceea ce priveste viziunea noastra asupra acestui sport in intregul sau.
     Pentru cei care nu stiu, am raspuns pe toata perioada turneului de oficialii IRB, arbitrii si conducatori. Cu totii au fost incantati si placut surprinsi de ceea ce au gasit aici, din punct de vedere organizatoric si al interesului aratat de toti cei care au facut parte din organizarea acestui turneu. La acest capitol suntem pe drumul cel bun si datorita seriozitatii si simtului managerial al d-lui Florin Campeanu, managerul turneului. Nu pot sa nu vorbesc despre arbitrii si arbitrajele de la jocurile care au avut loc, si sa incerc inca odata, daca mai este nevoie sa-i fac pe unii sa inteleaga ca si la acest nivel se greseste, ca si cei pe care IRB-ul ii deleaga sunt tot niste baieti tineri, care sunt convins ca se pregatesc mai constiicios din punct de vedere fizic (atentie arbitrii romani), dorm linistiti in noaptea dinaintea jocului, in rest, sunt si ei oameni. Ba nu, ei mai au un atuu, "linistea". Pe ei nu-i suna nimeni inaintea jocurilor, inainte sa intre in teren conducatorii lor si observatorii le spun "du-te sa te simti bine", eventualele greseli sunt discutate cu calm, fara patima, si nu se pune problema suspendarii sau a retinerii de la delegari deoarece cei ce conduc aceasta activitate la acest nivel au constatat cu cata greutate poti forma un arbitru pentru a ajunge la un nivel ridicat, si cat de usor este sa-l distrugi.
     Dupa tot ce am vazut si am auzit si la acest turneu, imi pun o intrebare: Oare nu suntem noi "unii" prea pretentiosi cu arbitrii si arbitrajele, neglijand latura de pregatire fizica, tehnica si nu in ultimul rand educativa a jucatorilor pe care ii antrenam, nu punem prea mult nereusitele pe seama arbitrajului? Sigur sunt intrebari retorice, la care ar trebui sa raspundem fiecare, de la mic la mare cu barbatie si cu un dram de constiinta. Este cazul sa salutam cu totii aparitia lui Horatiu Bargaunas ca judecator de margine la acest turneu si sa nutrim speranta ca alturi de el vor veni in scurt timp si alti tineri romani si ca delegarile IRB-ului nu se vor opri aici in ceea ce-l priveste pe Horatiu. Managerul arbitrilor acestui turneu a fost foarte incantat atat de arbitrul Bargaunas Horatiu cat si de omul Bargaunas Horatiu, laudand si evolutia arbitrilor 4 si 5, Mesesan Horea si Iordachescu Vlad.
     Sarbatoarea a continuat a doua zi dupa sfarsitul turneului cu disputarea finalelor campionatului national de juniori "U"18 si "U"19. Da, spun sarbatoare deoarece atat dimineata la finala "U" 18, cat si dupa-masa la finala "U"19, tribunele cochetului stadion s-au dovedit a fi neincapatoare, fapt care nu poate decat sa ne bucure pe cei care iubim acest sport. Si, parca vrand sa demonstreze ca nu sunt cu nimic mai prejos decat cei pe care ii vazusera evoluand pe perioada turneului, tinerii nostri au abordat dezinvolt, dinamic, cu mult fair-play, dandu-ne speranta ca rugby-ul romanesc are inca potential. Au fost intradevar faze purtate in viteza cu o buna manuirea a balonului, fapt care trebui sa ii sensibilizeze pe cei resoponsabili si sa puna baze pe acesti minunati baieti.
     Nu pot sa nu felicit arbitrii care au arbitrat aceste finale, si sa nu ma declar fericit si multumit de modul in care au ales sa arbitreze aceste jocuri. Au fost 4 jocuri in care invingatorul l-au stabilit echipele prin jocul lor, arbitrii nefacand altceva decat sa supravegheze respectarea regulamentului si a fluidizarii acesteia. Salut deopotriva invingatorii si invinsii, au fost la fel de merituosi si unii si altii, si nu pot sa nu felicit conducerile celor invinsi, care nu s-au napustit asupra arbitrilor la finalul jocurilor, reusind sa treaca peste amaraciunea infrangerii.Este un semn de maturitate si de intelepciune care este necesar daca dorim sa cultivam performanta. Doresc tuturor o vacanta placuta alaturi de cei dragi, iar la tomana cand va reincepe campionatul, as vrea sa fim mai intelepti si mai buni unii cu altii.
    
     Emil Pirtoc – presedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor