Deviza lui Octavian Morariu este "sa nu renunti niciodata!"

     Invitat in cadrul emisiunii CLUB RUGBY, pe care web-site-ul www.rugby.ro a realizat-o luni, 8 iulie, la postul RADIO UNIPLUS, Octavian Morariu, presedintele Federatiei Romane de Rugby (FRR), a prezentat prioritatile forului pe care le conduce atat pentru perioada care a trecut, cat si pentru aceea care urmeaza.
     Marian-Valentin BURLACU: Buna seara, dragi prieteni ai rugbyului.
     Bine ne-am regasit la MASA OVALA din cadrul emisiunii CLUB RUGBY, unde il avem ca invitat pe domnul Octavian Morariu, presedintele Federatiei Romane de Rugby.
     Buna seara, bine ati venit la MASA OVALA.
    
     Octavian MORARIU: Buna seara, dumneavoastra si ascultatorilor dumneavoastra.
    
     Marian-Valentin BURLACU: Sunteti presedintele Federatiei Romane de Rugby din toamna anului trecut. Practic... Si aici o sa fac o mica paranteza, spunandu-va ca saptamana trecuta colegii mei au ras pe seama mea datorita faptului ca folosesc foarte mult cuvantul "practic". Probabil ca fiind ziarist, deci teoretizand, in dialogurile mele cu oamenii rugbyului il folosesc pe practic tocmai pentru a afla cum este de fapt in practica.
     Cum spuneam, in toamna anului trecut v-ati asumat o grea misiune, o grea responsabilitate, si anume aceea de a conduce o federatie sportiva care, de-a lungul anilor, a adunat foarte multe succese, dupa un dezastru, si nu trebuie sa ne ferim a o spune. Ma refer la acel 0-134 cu Anglia. Ce v-a determinat sa riscati?
    
     Octavian MORARIU: In primul rand, am luat aceasta misiune, sa-i spunem asa, ca o provocare, pentru ca se parea, la vremea respectiva, ca toata lumea ridicase bratele si toata lumea spunea ca s-a terminat, ca nimic nu mai este posibil. Or, tot timpul am fost calauzit de o deviza sa nu renunti niciodata. De fapt, e deviza care sade bine oricarui jucator de rugby. In al doilea rand, pentru mine aceasta provocare era si o datorie. Pentru ca foarte multe lucruri din viata mea le datorez rugbyului. Chiar si aceasta deviza: "sa nu renunti niciodata!" Ea vine de pe terenul de rugby. Si vine, cred, de mai multe secole, din darzenia britanicilor care au inventat acest sport.
    
     Marian-Valentin BURLACU: In aceasta perioada scursa de la alegerea dumneavoastra, s-au intamplat si lucruri bune, si unele mai putin bune.
    
     Octavian MORARIU: E firesc.
    
     Marian-Valentin BURLACU: In sensul ca echipa nationala de seniori a reusit sa recastige Campionatul European al Natiunilor, iar dupa aceea, la un interval scurt de timp, echipa de tineret a Romaniei a ocupat un loc previzibil la Cupa Mondiala. Chiar si tatal dumneavoastra, domnul Viorel Morariu, anticipa ca ea se va clasa pe locul 12. Daca ne gandim bine, o pozitie identica a ocupat echipa nationala de juniori la Campionatul Mondial de anul acesta, in timp ce seniorii s-au clasat pe 13 la Cupa Mondiala din 1999. Pe undeva e un loc nu atat de socant. Cum se explica, totusi, aceasta trecere relativ brusca de la un succes la o contraperformanta?
    
     Octavian MORARIU: As vrea, in primul rand, sa refacem putin acest scurt istoric de sase luni. Dupa cum stiti si cum ati amintit, imaginea rugbyului romanesc a fost umbrita, chiar foarte mult, aproape desfiintata, dupa meciurile contra Tarii Galilor si Angliei. Trebuia sa dovedim repede celor din rugbyul mondial ca de fapt suntem in continuare un partener demn de bagat in seama. Sigur ca in general in asemenea situatii trebuie sa-ti stabilesti foarte bine prioritatile. Or, de comun acord cu noua conducere a Federatiei, cu International Rugby Board, am stabilit ca trebuie sa ne concentram eforturile in primul rand asupra echipei nationale de seniori. Cu atat mai mult cu cat dupa alegerile din 26 noiembrie primul meci, cel cu Portugalia, venea in patru februarie. Deci, timpul era foarte scurt. Din acest motiv, toate eforturile noastre s-au concentrat asupra echipei nationale de seniori. Nu stiu daca va dati seama ce s-ar fi intamplat daca ne bateau rusii si georgienii la ei acasa...
    
     Marian-Valentin BURLACU: Intram in faza a treia a calificarilor pentru Cupa Mondiala, ceea ce insemna ca vom face anumite cheltuieli in plus.
    
     Octavian MORARIU: Nu, eu vorbesc ca...
    
     Marian-Valentin BURLACU: ...Imagine...
    
     Octavian MORARIU: ...Imagine si ca credibilitate fata de International Rugby Board si ceilalti parteneri. Deci era foarte important sa marcam o lovitura si am marcat-o pentru ca ne-am concentrat asupra acestei competitii, cu tot ceea ce a insemnat mijloace financiare, umane, in asa fel incat sa reusim acest reviriment. Faptul ca am reusit inseamna ca nu ne-am inselat. Si ca am rentabilizat, sa spun asa, investitia. In acelasi timp, am acordat atentia cuvenita echipei nationale de juniori, participanta la Campionatul Mondial de la Trevizo, din Italia, pentru ca de asemenea era foarte important sa asiguram o continuitate a unei prezente convenabile a echipei noastre, Romania participand la toate editiile acestei competitii in prima grupa valorica. Nu pot sa spun ca am lasat deoparte echipa nationala de tineret, dar ea a constituit a treia prioritate si i-am alocat resursele care ne-au mai ramas. Atat din punct de vedere financiar, cat si uman. Or, nu spun un secret pentru nimeni, cand afirm ca rugbyul romanesc este sarac astazi atat din punct de vedere financiar, cat si uman.

"Suntem la locul nostru, insa nu trebuie sa ramanem aici"


     Marian-Valentin BURLACU: Ratiunea pentru care s-a facut aceasta Cupa Mondiala a fost tocmai aceea ca cele trei tari din Sud care au dominat competitia erau organizate in acel turneu al SANZAR-ului, care ajunsese la a zecea editie, daca nu ma insel, iar natiuni precum Anglia sau Franta, puternice in rugby, au constatat ca ruptura dintre rugbyul lor si cel din Sud nu se produce la juniori, acolo unde Franta ajunge in finala sau castiga, ci la tineret. Nu credeti totusi ca echipa de tineret este necesara si pentru rugbyul romanesc, in sensul ca ea poate deveni o curea de legatura intre juniori si seniori?
    
     Octavian MORARIU: In primul rand, o sa-mi permit sa va contrazic cand spuneti ca la juniori valorile sunt apropiate. Nu sunt deloc apropiate! Stiti ce rezultat a fost in finala Campionatului Mondial de juniori din acest an?
    
     Marian-Valentin BURLACU: Anul acesta da, intr-adevar.
    
     Octavian MORARIU: Si veti vedea ce se va intampla in continuare. Exista o foarte mare diferentiere la nivelul juniorilor. Din motive biologice. Cei din Sud devina maturi mai repede decat cei din Nord. Daca ati fi vazut finala ati fost marcat de diferenta fizica dintre cele doua echipe. Pe de o parte erau 22 de pusti francezi simpatici, care jucau rugby si se amuzau, iar in fata lor se aflau 22 de barbati adevarati care jucau rugby aproape ca cei mari. Ca prima remarca. Diferenta incepe sa se vada foarte repede fata de cei din Sud. De la aceasta varsta chiar. Dimpotriva, as spune ca ea se atenueaza in continuare pentru ca pregatirea echipelor din Nord se inscrie pe o durata care este mai lunga, evident, decat aceea de la juniori. Ca sa revin la remarca dumneavoastra privind echipa de tineret, evident ca aceasta trebuie sa fie o punte intre echipele de juniori si de seniori. Am spus insa ca noi am avut niste prioritati. Si ca-n viata oricaruia exista astfel de prioritati. Chiar si in casa dumneavoastra. Astazi faceti un lucru, maine un altul si a treia zi altceva. Asa trebuie sa procedam si noi. Deci, echipa de tineret ramane o prioritate, dar acum a fost cea de-a treia.
    
     Cristian SPANU: Domnule Morariu, in acest context infrangerea jucatorilor nostri in Africa de Sud vi se pare a fi una personala, datorata calitatilor si pregatirii lor sau este cauzata de sistem?
    
     Octavian MORARIU: Sunt doua lucruri aici. In primul rand, eu o consider un esec personal. Al lor. Il consider ca fiind esecul lor prin diferenta de scor. N-as fi fost surprins daca era o diferenta de 70 de puncte. Nu. La 70 de puncte era raspunderea sistemului. Si o sa revenim si asupra sistemului. Faptul ca acesti jucatori au fost atat de putin mandri si... Nu au fost nici mandri, nici curajosi! Este exact ceea ce cred. Ei nu au fost nici mandri, nici curajosi, incat sa ia 153 de puncte de la Africa de Sud si tot atatea de la Australia, m-a deceptionat. In primul rand pentru ei. Pentru ca nu cunosc un jucator de rugby normal care accepta sa incaseze atatea puncte. Eu am vazut casetele meciurilor si nu mi-a facut mare placere. Ca sa revin la problema de sistem, trebuie sa stiti ca acesti jucatori provin din campionatul intern, care este unul slab, cu echipe slabe, prost pregatite. Cei care joaca in strainatate dintre ei joaca la cluburi de divizia a treia, a patra. Daca va uitati la echipa nationala de seniori veti constata ca marea lor majoritate evolueaza la cluburi profesioniste din Franta sau din Marea Britanie, cluburi de nivelul unu sau doi. Au alta atitudine fata de joc, fata de fenomen, alta pregatire, alte rezultate. Aici este greseala sistemului. Infrangerile la scor ale echipei de tineret isi gasesc explicatia in primul rand intr-un sistem de pregatire autohton slab. Este vina sistemului.
    
     Cristian SPANU: Credeti ca lipsa motivatiei ar putea fi una dintre cauzele acestor infrangeri la scor?
    
     Octavian MORARIU: Daca la 19 sau la 20 de ani jucam pentru bani e trist. Avem toata viata ca sa jucam pentru bani. La 19 sau 20 de ani iti faci o cariera. Or, atunci cand vrei sa-ti faci o cariera investesti. Prima oara este investitia ta personala si meritul. Federatia ce-a facut. Federatia a luptat pentru ca aceasta echipa sa poata sa mearga in Africa de Sud. Federatia s-a luptat pentru ca ei sa poata ajunge acolo sa se exprime. Trec peste cheltuielile financiare si peste faptul ca fara ajutorul Board-ului cred ca nici nu am fi avut bani sa mergem in Africa de Sud. Ne-am preocupat sa le asiguram cel putin o saptamana de pregatire. Sa nu credeti ca echipele din Emisfera de Nord - nu vorbesc de cei din Africa de Sud, din Australia si asa mai departe, care probabil ca au stat mai mult in cantonament - au stat mai mult de o saptamana in cantonament. Deci, ei trebuia sa se bucure, in primul rand, ca au sansa sa mearga acolo, ca au ocazia sa participe la o Cupa Mondiala. In acelasi timp, ca sa relativizez putin aceasta contraperformanta, si sa o pun la justa ei valoare, - pentru ca mi se pare putin nedrept si fata de jucatori sa insistam prea mult asupra acestor doua scoruri mari si sa le uitam pe celelalte - vreau sa va spun ca noi suntem efectiv in lume la locul acesta, unsprezece sau doisprezece. Si daca priviti rezultatele din partea a doua a competitiei, in care i-am batut pe Fiji, am pierdut la un punct impotriva Italiei...
    
     Cristian SPANU: Si cu un moment in care puteam castiga...
    
     Octavian MORARIU: Un moment in care, intr-adevar, puteam castiga. Un punct nu e foarte important intr-o ierarhie mondiala. Este important sa arati ca esti foarte aproape de cei dinaintea ta. Cu Fiji, in ultimul meci, din pacate am pierdut. Ceea ce vreau sa spun este ca Romania a reprezentat acolo FIRA-AER si in aceasta calitate ea si-a tinut locul. Trebuie sa va ganditi, in acelasi timp, ca Romania a castigat turneul de la Praga, batand la diferente mari echipa ca Spania si altele. In acelasi timp, cei de 20 de ani mergeau in Germania si se calificau ei pentru turneul promovabil la Cupa Mondial de tineret din 2003, batand la diferente de scor mari, de asemenea Polonia si Germania, daca nu ma insel. Asta este locul nostru si trebuie sa o luam ca atare. Asta, in acelasi timp, nu trebuie sa ramanem aici. E o constatare de la care trebuie sa plecam.

Nu poate exista "nationala" fara un campionat puternic


     Marian-Valentin BURLACU: Ati pomenit mai devreme de campionatul nostru, care nu se ridica la nivelul celui din Franta, de pilda.
    
     Octavian MORARIU: Pai daca va uitati la scorurile facute de campioana Romaniei cu Bordeaux-Begles o sa vedeti exact diferenta.
    
     Marian-Valentin BURLACU: Federatia a adoptat oarecum brusc, poate chiar brutal, poate nu e cel mai elegant cuvant, acea trecere de la sasesprezece la zece echipe. Credeti ca aceasta masura va schimba datele problemei sau va urma, tot asa, o perioada de cautare?
    
     Octavian MORARIU: Noi trebuie sa avem un campionat puternic. Este clar. Si cred ca marea majoritate a celor din rugbyul romanesc sunt de acord cu mine. Atata timp cat, pe de o parte nu vom avea un campionat national puternic, iar pe de alta parte o rezerva de copii si juniori care sa alimenteze acest campionat, noi nu vom progresa. Eu nu sunt adeptul rugbyului in laborator. Eu nu cred, sa spun asa intre ghilimele, intr-un cerc de 40 de jucatori care se plimba dintr-un campionat intr-altul si ei alcatuiesc echipa nationala. Echipa nationala trebuie sa aiba o identitate puternica. Numai un campionat puternic si o masa de jucatori la copii si juniori poate sa dea aceasta personalitate si identitate echipei nationale. Din punct de vedere al echipei nationale si a reprezentarii Romaniei lucrurile stau asa. Cum putem sa avem un campionat national puternic. Putem daca cluburile devin puternice, daca ele concentreaza resurse financiare si umane suficiente. Or, s-a vazut clar ca o dispersare a fondurilor si a preocuparilor intre prea multe cluburi duce la un campionat slab. Noi am avut de prea multe ori surpriza sa vedem meciuri care nu se joaca pentru ca echipele nu au bani. Dar, in acelasi timp, cluburi cum ar fi Metrorexul, a carui echipa de seniori nu a mai avut bani sau chiar s-a desfiintat, sunt in stare sa alinieze echipe la juniori. Este un exemplu foarte clar de reorientare, de restructurare a unui club. Si noi, la nivel national, trebuie sa facem acelasi lucru. Va exista, probabil, o migrare de jucatori, de resurse financiare catre cluburile care raman. De fapt, asta este ceea ce trebuie. Cluburile fiind sarace nu mai exista concurenta in interiorul cluburilor. Cluburile abia aliniau 15-20 de jucatori. Atata timp cat nu exista o concurenta, o emulatie in interiorul cluburilor cum vreti sa avem concurenta intre cluburi?

"Atentia noastra se indreapta acum spre partea profunda a rugbyului"


     Marian-Valentin BURLACU: Sa reamintim ca ne aflam la MASA OVALA din cadrul emisiunii CLUB RUGBY. Invitatul nostru este domnul Octavian Morariu, presedintele Federatiei Romane de Rugby. Il am langa mine pe colegul Cristian Spanu de la site-ul www.rugby.ro. Am primit prin e-mail din Toronto, un mesaj de la un ziarist roman, Eugen Cionga, care in momentul de fata este corespondent al saptamanalului francez "Midi Olympique". Mesajul suna in felul urmator: Domnule Morariu, ati venit la conducerea Federatiei intr-un moment in care rugbyul romanesc trece printr-o profunda criza. Cauzele care au condus la aceasta situatie sunt numeroase si nu le discutam acum. Evident, dumneavoastra si echipa dumneavoastra v-ati asumat o sarcina extrem de dificila, aceea de a scoate rugbyul nostru din aceasta criza si de a-l face sa revina printre natiunile importante ale acestui sport. O asemenea criza nu se rezolva peste noapte si va dura cativa ani buni, probabil, pana cand Romania rugbystica va reveni acolo unde, credem noi, ii este locul. De aceea, mi se pare extrem de important ca, in aceste conditii de restriste, Federatia sa aiba o strategie foarte, foarte clara si realista in ceea ce priveste procesul de redresare al rugbyului nostru. Doua probleme mi se par a avea o importanta fundamentala: formarea antrenorilor la toate nivelele - copii, juniori, seniori -, si consolidarea rugbyului in provincie. Fara antrenori competenti si fara realizarea unui fundament solid la nivelul centrelor provinciale, exista putine sanse ca rugbyul nostru sa progreseze. Care este strategia Federatiei in privinta formarii antrenorilor si consolidarii rugbyului in provincie? Aceasta este intrebarea pe care v-o adreseaza domnul Eugen Cionga, corespondent pentru Canada al saptamanalului francez "Midi Olympique".
    
     Octavian MORARIU: Domnul Cionga are perfecta dreptate. Si vreau sa-i raspund ca unul dintre motivele pentru care rugbyul romanesc este atat de jos astazi este lipsa de pregatire si absenta de preocupare pentru progres a antrenorilor din Romania. O stim cu toti, o stiu chiar si ei. Si am vorbit cu multi dintre ei. O buna parte dintre ei sunt foarte dornici sa evolueze. Si cei care vor sa evolueze vor evolua impreuna cu noi. In ceea ce priveste rugbyul in provincie, dupa cum bine stiti Biroul Federal de miercurea trecuta a consfiintit, sa spun asa, hotararea Federatiei de a infiinta centre regionale federale, cu cate un responsabil federal, in asa fel incat aceasta delocalizare a Federatiei in teritoriu sa permita apropierea mai mare intre Federatie si cei de acolo. Acesti patru reprezentanti ai Federatiei vor fi impreuna cu ceilalti colegi ai lor, antrenori, vor face obiectul unor stagii de pregatire, la al caror program lucram. Noi deja am avut un prim stagiu in luna mai, in jur de trei zile, cu arbitrii si cu antrenorii. O sa revenim asupra problemei arbitrilor. Stagiul pentru antrenori a fost animat de Bernard Charreyre, iar cel pentru arbitri de Jean-Pierre Matheu, care este arbitru international FIRA-AER. Aceste stagii le vom repeta periodic. Ideea noastra este de a organiza un numar de patru-cinci stagii anual. De asemenea, lucram impreuna cu International Rugby Board la un program de pregatire pentru arbitrii si, de asemenea, pentru antrenori. Asa cum va spuneam mai devreme, ca prima prioritate a fost echipa nationala de seniori, de acum atentia noastra se indreapta spre partea profunda a rugbyului. Si anume, spre juniori, copii si antrenori.
    
     Marian-Valentin BURLACU: Am discutat inainte de emisiune despre ceea ce vrea sa faca presedintele Federatiei Franceze de Rugby, Bernard Lapasset, despre acea schimbare a atitudinii din rugbyul francez, in ideea ca acest sport trebuie practicat nu numai pentru obtinerea de performanta, ci si de catre copii pentru aprofundarea unor principii necesare in viata de zi-cu-zi. Chiar folosea sloganul "Scoala rugbyului, scoala vietii".
    
     Octavian MORARIU: Bernard Lapasset are dreptate in mare parte. Si el, ca si mine, am jucat intr-o perioada in care rugbyul era amator. Si in care nu castigam bani, ci anumite avantaje, ca sa spun asa, care puteau fi cuantificate in bani. Nimic de-a face cu salariile din ziua de astazi. Bernard Lapasset are de doua ori dreptate pentru ca fara o preocupare pentru copii si juniori nu putem sa avem performeri la echipele de seniori si la cele nationale. El are dreptate si pentru ca cu cat baza este mai mare cu atat performanta, varful ei, este mai sus. Si mai are dreptate pentru ca eu sunt de parere, ca si el, ca acest sport este o scoala a vietii extraordinara. Este o scoala a vietii pentru ca rugbyul este jucat de cincisprezece, fiecare cu gabarit diferit, cu viteza, cu calitati diferite. O echipa de rugby este un esantion de societate.
    
     Marian-Valentin BURLACU: Bernard Lapasset beneficiaza si de sprijinul altor factori de raspundere din Franta. Ma refer la Ministerul Educatiei, la Ministerul Sportului. Stiu ca ministrul sportului, care este o femeie, este si comunist in acelasi timp, are un program bine pus la punct. Stiu ca exista o sustinere din partea Ministerului Tineretului si Sportului pentru rugby.
    
     Octavian MORARIU: Imi pare rau ca trebuie sa va corectez pentru a doua oara in aceasta seara, dar in Franta au fost alegeri.
    
     Marian-Valentin BURLACU: Da, este adevarat.
    
     Octavian MORARIU: Acum, ministrul sportului este de dreapta. Acum, in Franta este o majoritate de dreapta. Ministrul actual este domnul Jean-Francois Lamour, fost campion olimpic de scrima. Marie-George Buffet, care a fost ministrul sportului inainte, intr-adevar acorda o atentie deosebita rugbyului. Bernard Lapasset, desigur, evolueaza intr-un context economic complet diferit de cel in care evoluez eu. Din foarte multe puncte de vedere. Raportul dintre bugetul Federatiei Franceze de Rugby si cel al Federatiei Romane de Rugby este destul de interesant. Este de aproape unu la 80. Pe de alta parte insa, vreau sa spun ca si in Romania Ministerul Tineretului si Sportului are o preocupare pentru rugby. Nu spun asta ca sa-i fac placere domnului ministru Gingaras. De parte de mine gandul acesta. Trebuie insa sa stiti, ca sa ramane in aceeasi nota de obiectivitate, ca Ministerul Tineretului si Sportului a finantat toata activitatea echipei nationale de juniori pentru Cupa Mondiala. Ministerul se implica, in limita resurselor pe care le are. In ceea ce priveste Ministerul Educatiei si Cercetarii, suntem in discutii cu Directia Generala pentru ca sa pregatim in continuare, pentru sezonul 2003/2004, un campionat al liceelor, putin mai larg decat cel care incepe anul acesta. Anul acesta am restrans, de asemenea, campionatul de juniori la zece echipe. Baza fiecarei echipe o constituie tot un liceu. Implicit si de facto este tot un campionat al liceelor. Nu trebuie insa sa ne oprim aici.
    
     Cristian SPANU: Domnule Octavian Morariu, din pacate la noi, si nu numai la noi, este o mare problema, si anume ca pe parcurs copiii se pierd. Ei vin la rugby, joaca o perioada, la juniori, la tineret, in cel mai bun caz unul sau doi ani la seniori, apoi se lasa. Pentru ca foarte putini pot trai din rugby in Romania. Ce solutie vedeti dumneavoastra pentru cluburi? Cum ar putea ele sa-si revigoreze bugetele, sa-si adune banii, sa coaguleze o putere financiara pentru a mentine puterile acolo? Federatia, ati spus si dumneavoastra, nu are forta financiara sa le sustina pe toate.
    
     Octavian MORARIU: Sunt mai multe aspecte aici. Pe vremea mea, si inainte de asta, copiii faceau si rugby, dar faceau si scoala. Mai apoi, continua in sport si munceau. Cred ca nu ne-ar strica, nu sa venim inapoi, ci sa evoluam in sensul de a incerca sa gasim echilibrul intre un sport care e profesionist si un context economic in care ne aflam. Noi nu ne putem permite sa fim profesionisti. Cu exceptia a doua-trei cluburi. Si acolo oamenii sunt angajati pe alt post decat pe acela de rugbyst. Cum putem sa ajungem la acest lucru. Putem daca in fiecare dintre aceste cluburi vom gasi personalitatile si persoanele care sa inteleaga acest lucru si sa-l promoveze.

"Arbitrii romani trebuie sa asigure arbitraje de calitate acasa"


     Marian-Valentin BURLACU: Avem si un set de intrebari din partea arbitrului in activitate Toader Aprozeanu din Bucuresti. In primul rand, domnule presedinte Octavian Morariu, va intreaba "daca in urma recentului Congres al FIRA-AER Romania a castigat in planul imaginii si al implicarii in cadrul programelor pe care acest organism le angajeaza anul acesta pentru dezvoltarea rugbyului la nivel de copii si tineret, de prezenta si afirmare mai consistenta a arbitrajului romanesc pe plan european?"
    
     Octavian MORARIU: Romania a castigat puncte dintr-un motiv foarte simplu, pentru ca am stiut sa organizam asa cum trebuie acest congres. Logistica a fost ireprosabila. Si le multumesc celor care ne-au ajutat la organizarea acestui congres. In ceea ce priveste activitatea de copii si juniori, anul acesta a avut loc primul stagiu pentru echipele nationale "sub 17 ani". Si Romania a fost in stagiu, la Sofia. Unde, in acelasi timp, s-a desfasurat si o reuniune regionala cu participarea domnului Jean-Claude Baque, presedintele FIRA-AER. In ceea ce priveste reprezentarea arbitrilor romani la competitiile internationale, ea exista. Si va dau un exemplu: Paul Bargaunas, care este un arbitru tanar, a fost judecator de margine la finala Campionatului Mondial de juniori si a condus meciuri acolo. De asemenea, avem arbitri care participa, in mod regulat, la meciuri din Campionatul FIRA-AER. Sigur ca ii inteleg pe arbitri nostri. Poate se simt oarecum frustrati cand vad ca pe noi ne arbitreaza arbitri germani sau italieni, iar ei nu participa la meciuri de acelasi nivel din Cupa Europeana a Natiunilor. Eu vreau sa-i indemn, in primul rand, sa asigure arbitraje de calitate acasa. Si sa incercam sa ne rezolvam, in primul rand, problemele la noi, inainte de a emite pretentii de a-i arbitra pe ceilalti. Ca si antrenorii, arbitrii or sa treaca si ei printr-un fenomen de repunere in discutie personala, chiar de introspectie pentru fiecare dintre ei si toti, in ansamblu, pentru ca numai asa vor reusi, in primul rand, sa-si recapate o prestanta si o reputatie, asa cum isi doresc si asa cum le-o doresc.
    
     Marian-Valentin BURLACU: O alta intrebare este "daca Federatia va cere echipelor inscrise in campionat garantii materiale pentru a participa la competitie, ca urmare a nenumaratelor neprezentari, iar amenda neplatita de 1.000 de euro va duce la excluderea din competitie?" Aici as vrea sa fac o noua paranteza. Multe ziare, mai ales din provincie, au scris ca Federatia va asigura un sponsor pentru campionat si, implicit, un buget cluburilor, incepand din campionatul viitor, 2002/2003. Cum este corect? Federatia cauta un sponsor pentru campionatul acesta sau pentru cel de anul viitor?
    
     Octavian MORARIU: Federatia a cautat de mai mult timp un sponsor pentru campionatul viitor. Din pacate, nu am ajuns deocamdata la nici o concluzie. Mai sunt anumite intalniri, saptamana aceasta si cea viitoare. In orice caz, Federatiei ii va fi foarte greu sa ceara garantii financiare cluburilor atata timp cat ea nu le ajuta financiar. Din clipa in care Federatia va subventiona cel putin o parte sau numai pentru o parte bugetele cluburilor, atunci sigur ca Federatia va cere garantii din partea cluburilor, garantii de participare. Deocamdata nu este cazul. Intentionam sa facem acest lucru cu campionatul 2003/2004, in asa fel incat cluburile sa fie in masura sa alinieze un buget securizat, sa-i spun asa, pentru ca patanii nedorite, de meciuri nedisputate, sa nu se mai intample. Daca vom ajunge la acest lucru, atunci Federatia cred ca va fi indreptatita sa ceara la inceput de campionat, fiecarui club, un buget certificat cu anumite garantii. Pentru ca daca Federatia da bani clubului respectiv ea trebuie sa stie ce se intampla cu banii respectivi. La fel procedeaza cu noi International Rugby Board. Noi primim bani, dar dam socoteala pentru ceea ce facem cu acesti bani.
    
     Cristian SPANU: Credeti ca vor reusi cluburile sa-si asigure acel buget si daca la nivelul primei divizii poate se va reusi, la cel al unor divizii inferioare, ma refer la Divizia A, credeti ca este posibil?
    
     Octavian MORARIU: Eu as vrea sa profit de aceasta ocazie ca sa spun cluburilor si responsabililor de cluburi ca Federatia nu mai poate si nici nu este menirea ei sa indeplineasca rolul pe care-l indeplinea statul inainte. Exista un termen pe care as vrea ca oamenii sa si-l apropie si sa si-l insuseasca. Este acela de autoajutor. International Rugby Board ne asigura noua o treime din buget. Statul si mai putin. Noi ne ajutam singuri. Ne ducem afara, cautam sponsori, suntem inventivi in ceea ce priveste economia de costuri. Fiecare club trebuie sa procedeze la fel. Altfel, Federatia nu va putea sustine toate cluburile. Nu se intampla nicaieri pe lume asa ceva. Un club cum e Metro Racing, de exemplu, are o subventie de la Federatie de 2,7 milioane de franci francezi. Or, bugetul sau e cam de 10, daca nu de 20 de ori mai mare. Deci, e de muncit, de alergat, de convins lumea, de gestionat. Trebuie sa vezi ce se intampla cu banii. Noi acum avem pentru prima oara la Federatie un buget asezat pe principii contabile sanatoase, pe o contabilitate analitica. Cei care fac putina contabilitate stiu ce inseamna acest lucru. Cheltuim ceea ce putem sa cheltuim. Chiar si asa, acum ne dam seama ca avem un deficit pe care trebuie sa-l acoperim si o sa muncim ca sa acoperim acest deficit. Nimeni nu face cadouri nicaieri. Asta este un lucru clar si toata lumea trebuie sa-si ia oarecum toiagul la spinare si sa stranga fonduri pentru cluburi.

Presedintele va vizita cluburile din Constanta, Iasi si Cluj


     Marian-Valentin BURLACU: O sa va adresez o intrebare mai incomoda. I-am adresat-o si predecesorului dumneavoastra, domnului Dumitru Mihalache. In discutiile pe care le-am avut si le am, ca ziarist sportiv, fara sa ma implic direct in acest sport, cu oamenii de rugby din provincie mai ales, am sesizat ca multi simteau nevoia ca presedintele Federatiei, alti federali, sa-i viziteze din cand in cand. Sa constate la fata locului problemele pe care le au, sa discute cu reprezentantii oraselor in care activeaza, cu sponsorii. Intentionati sa faceti un tur al cluburilor din Romania?
    
     Octavian MORARIU: Absolut. E mai mult decat necesar de facut acest lucru. Pentru ca va vorbeam mai devreme de autoajutor, eu sunt dispus sa merg si sa insotesc pe responsabilii cluburilor, pe presedintii de cluburi, la oameni de decizie locali, in asa fel incat sa pledez impreuna cu ei pentru cauza rugbyului. Absolut, trebuie sa-mi programez un asemenea turneu. O voi face in aceasta vara, chiar daca nu voi putea ajunge la toata lumea. Cluburi cum ar fi Constanta, Iasi, Cluj, trebuie neaparat sa merg sa le vad in aceasta vara.
    
     Marian-Valentin BURLACU: In acelasi timp, mai sunt si aceste cluburi de traditie, cum este si Grivita, care trec printr-o perioada foarte tulbure...
    
     Cristian SPANU: ... Si Sportul Studentesc...
    
     Marian-Valentin BURLACU: Da, Sportul Studentesc, care este una dintre cele mai vechi, daca nu chiar cea mai veche echipa ramasa in viata dintre echipele de rugby de la noi.
    
     Octavian MORARIU: Da, cunosc foarte bine situatia acestor doua cluburi. Din pacate, la Grivita situatia este complicata. Ea este dublata de dificultatile uzinei. Se pare ca baza sportiva este gajata sau este folosita ca un activ care serveste ca garantie anumitor operatiuni financiare altfel perfect valabile ale uzinei. Situatia de la Grivita vine dintr-o stare economica precara a suportului principal. Probabil ca si la Sportul Studentesc este aceeasi situatie. Am indemnat aceste cluburi care sunt in dificultate sa se uneasca, sa incerce sa-si faca un drum impreuna. In rugbyul romanesc cheltuielile cele mari sunt cele de deplasare. Or, daca doua sau trei cluburi in dificultate se unesc sunt si mai putini jucatori in fiecare dintre aceste cluburi. Vor avea un lot mai puternic din care se va deplasa o singura echipa in etapa respectiva si vor fi cei mai buni.
    
     Marian-Valentin BURLACU: Asta s-a intamplat si la Paris, cu Stade Francais si CASG.
    
     Octavian MORARIU: Acolo sunt trei cluburi.
    
     Marian-Valentin BURLACU: Si erau cluburi de traditie, cu o istorie de o suta de ani.
    
     Octavian MORARIU: Acolo sunt trei cluburi care au fuzionat. Uitati-va la Racing Club de France, care este un club extraordinar de bogat. A trebuit sa fuzioneze cu Metro. Nu stiu de ce noi ne temem sau de ce suntem mai catolici decat Papa! Trebuie sa o facem. Suntem obligati. Ratiunile financiare ne vor obliga.

"Meciul cel mai important este cel cu Spania"


     Cristian SPANU: Domnule Morariu, vorbeati la inceput despre echipa nationala de seniori. Chiar astazi am citit pe site-ul Federatiei Italiene de Rugby cum ca antrenorul lor, John Kirwan, a convocat 42 de jucatori pentru un trial de o saptamana. El a repetat din nou acea fraza, cum ca cine nu rezista din punct de vedere fizic va pleca acasa indiferent de numele pe care il poarta. Cum vedeti dumneavoastra confruntarile cu Italia si cu Spania din toamna?
    
     Octavian MORARIU: In primul rand, trebuie sa spun ca John Kirwan are in mare parte dreptate. Rugbyul modern a devenit foarte fizic. Si uitati-va ce s-a intamplat in echipa Frantei cu Olivier Magne. Pentru foarte multi el era titular de drept. Bernard Laporte l-a pus pe tusa, pentru ca nu mai dadea randament. Si daca ati fi vazut ce repriza a doua a facut Magne in al doilea test cu Australia ati fi observat ca Laporte a avut dreptate. Anumiti senatori de drept trebuie sa stie sa-si repuna titlul in joc. Si asta nu o pot face decat daca sunt foarte bine pregatiti. Meciurile cu Spania si cu Italia sunt de calificare directa ale Romaniei la Cupa Mondiala. Am castigat dreptul la posibilitatea de a ne califica direct pentru ca am castigat Cupa Europeana a Natiunilor. Din acest punct de vedere era importanta Cupa Europeana a Natiunilor, mai mult decat titlul de campioana europeana. Meciul cel mai important este in mod sigur cel cu Spania, de acasa. Pe hartie, el pare cel mai usor, insa mie imi este foarte frica de acest joc, pentru ca nu-i decat un meci. Si spaniolii ne pot face surpriza unui meci foarte bun.
    
     Cristian SPANU: Va fi la Iasi, din cate am inteles. Se mizeaza pe un suport al publicului care sa ajute echipa noastra.
    
     Octavian MORARIU: Evident, suportul spectatorilor este foarte important. In mod sigur, el creaza o premiza pozitiva performantei jucatorilor. Pe de alta parte, nu trebuie sa ne ascundem si sa spunem lucrurilor pe nume. O foarte mare parte a jucatorilor din echipa nationala sunt din partile Moldovei. Joaca acasa. Meciul cu Italia este unul capcana. Este un meci pe care trebuie sa-l jucam bine. Nu-i permis sa luam foarte multe puncte. Pe de alta parte, este mai greu de castigat decat cel cu Spania. Pentru noi, prioritar este meciul cu Spania. Pe care trebuie sa-l pregatim printr-o evolutie buna impotriva Italiei. Eu asa vad lucrurile.
     Marian-Valentin BURLACU: In incheiere vom mai citit o intrebare a domnului Toader Aprozeanu, arbitru in activitate. "De ce nu participam macar cu o selectionata, fie ea chiar si de tineret, la Cupa Regiunilor? Si daca Federatia ar putea sa sustina un astfel de proiect de participare?" De altfel, si pe forumul site-ului oficial al FIRA-AER am fost intrebati care sunt cauzele pentru care echipele noastre nu participa la aceasta competitie.
    
     Octavian MORARIU: Cauzele sunt foarte simple. Sunt cauze financiare. Revin la ceea ce spuneam la inceputul emisiunii. Noi ne-am stabilit niste prioritati. Foarte clar vorbind, daca noi ne calificam la Cupa Mondiala de seniori, acest lucru inseamna, in primul rand, o sustinere financiara mai mare din partea Board-ului. Inseamna acces la alocatiile pentru Cupa Mondiala. Inseamna o atentie mult mai mare din partea sponsorilor. Inseamna o crestere a bugetului, pe care o dorim cu totii cat mai sensibila. Or, in clipa in care dispui de fonduri necesare poti sa-ti asezi altfel activitatea, sa ti-o planifici altfel. Mi-ar fi placut foarte mult ca Romania sa fie reprezentata la Cupa Europeana a Regiunilor, insa deocamdata ea nu este o prioritate pentru noi. Este evident sub echipa de tineret. Trebuie sa prioritizam in functie de ce resurse avem.
    
     Cristian SPANU: Sa inchei si eu tot cu o intrebare ca si colegul meu. Cine vedeti campioana in sezonul viitor?
    
     Octavian MORARIU: Campioana nationala? Oh, mi-e foarte greu sa ma exprim. In continuare, Dinamo are un lot valoros, dar eu contez foarte mult pe celelalte cluburi din Romania si pe ambitia lor pentru a avea un campionat foarte echilibrat, foarte important pentru o echipa nationala puternica.
    
     Marian-Valentin BURLACU: Fireste ca mai aveam o sumedenie de alte intrebari pentru dumneavoastra. Daca va asteptati la o anumita intrebare sau daca doriti sa transmiteti un mesaj anume, in plus fata de ceea ce am vorbit.
    
     Octavian MORARIU: E interesant ce-mi propuneti. As vrea sa termin tot pe o nota economica realista, poate nu placuta pentru multa lume. As vrea ca cei din rugbyul romanesc sa inteleaga ca incercam sa optimizam resursele pe care le avem in asa fel incat treptat sa revenim acolo unde am fost. Si ca daca am reparat pana acum locomotiva, adica echipa nationala de seniori, asta nu inseamna ca daca am pus-o pe sine nu trebuie sa ne mai ocupam de ea. Departe de noi gandul acesta. Si daca pentru o locomotiva rezultatele se vad mai repede, de-acum atacam problemele de fond, care sunt activitatea de juniori, de copii, campionatul national, pregatirea antrenorilor, reprofesionalizarea arbitrilor. De-abia de-acum incep problemele de fond. Iar pentru a le rezolva, extrapoland, e nevoie de toata lumea. Daca pentru echipa nationala staff-ul era redus, pentru rugbyul romanesc staff-ul trebuie sa fie urias. Staff-ul rugbyului romanesc suntem cu toti.
    
     Marian-Valentin BURLACU: Eu va multumesc foarte mult pentru ca ati acceptat sa participati la MASA OVALA din cadrul emisiunii CLUB RUGBY. Sper ca oamenii de rugby, cei care activeaza in acest sport, inclusiv cei care acum bat in retragere, si cei care continua, vor acorda dumneavoastra, Federatiei Romane de Rugby, cluburilor, jucatorilor, tot sprijinul de care aveti nevoie pentru a reusi in ceea ce v-ati propus. Va multumesc inca o data si va doresc sa aveti parte de cat mai multe succese, in asa fel incat si noi, ziaristii, sa putem scrie sau vorbi despre lucruri frumoase. Totodata, le adresez celor care ne asculta toate cele bune si ramas bun!

Octavian MORARIU


     * S-a nascut la 7 august 1961, in Bucuresti
    
     * Provine dintr-o familie cu traditie sportiva. Tatal sau, Viorel Morariu, a fost international de rugby, antrenor emerit, presedinte al Federatiei Romane de Rugby, iar in acest moment detine functia de vicepresedinte delegat al Asociatiei Europene de Rugby. Mama sa, Cornelia Timoşianu, a fost componenta a lotului national de volei, primind titlul de maestra a sportului.
    
     * La 15 ani, Octavian Morariu a debutat la juniorii echipei Grivita Rosie Bucuresti. Ulterior a fost promovat in formatia de seniori a clubului din "Parcul Copilului".
    
     * Datorita gabaritului sau impresionant a evoluat pe inaintare, in linia a treia, ca flanker, post pe care l-a ocupat si tatal sau.
    
     * A fost capitanul echipei nationale de juniori la o editie a Campionatului European de juniori FIRA, precursorul actualului Campionat Mondial.
    
     * La echipa nationala de tineret a debutat in 1983, contra Angliei.
    
     * A fost in mai multe randuri international de seniori.
    
     * A fost primul rugbyst roman care a evoluat in selectionata Barbarians, fiind capitanul celei de juniori, in 1979, la Bath, intr-un meci cu Anglia. In 1987, a evoluat in echipa de seniori Barbarians.
    
     * In 1987 a decis sa se stabileasca in Franta.
    
     * In acest moment este presedinte al Federatiei Romane de Rugby (FRR), precum si al Comitetului National Rugbyul Romanesc (CNRR).
    
     * A fost ales in Consiliul de Administratie al Asociatiei Europene de Rugby (FIRA-AER) la Congresul desfasurat in urma cu doua saptamani, la Bucuresti.
    
     * Este casatorit si are doi baieti.