Daniel Santamans – Omul si Antrenorul

     Robert Antonin, colegul lui Daniel Santamans la carma nationalei Romaniei vreme de 4 ani, ii face un porter celui care a incetat in mod fulgerator din viata acum cateva zile, la doar 49 de ani. Dumnezeu sa-l odihneasca!
     Viata are momente care par prea neasteptate si nedrepte... Sosind în Pacific sambată, 26 iulie, descopeream la ora 6 dimineata pe nepoata mea in varsta de 1 zi.
    
     Cateva ore mai tarziu un telefon imi aducea la cunostinta decesul brutal al lui Daniel SANTAMANS.
    
     Greu de imaginat nedreptatea care l-a agresat pe Daniel si familia sa.
    
     Confuzia mea se accentua, caci stiu că nu-l voi putea insoti la ultimul sau locas. Am petrecut cu Daniel 4 ani din 2004 pana la terminarea Cupei Mondiale din 2007, timp in care ne-am vazut, ne-am vorbit sau ne-am scris cel putin o data pe zi.
    
     Daniel, caruia i-am cerut sa lucreze cu mine pentru echipa nationala de rugby a Romaniei a fost un partener si un prieten iesit din comun. Sa nu vina nimeni sa-mi spuna: << zice asa pentru ca el a plecat >> Aceste cuvinte nu sunt nici un elogiu funebru, nici o comemorare, sunt un strigat al inimii pentru un om fermecator, fidel si de inalta calitate.
    
     Pe plan rugbystic, Daniel avea cunostinte mai mult decat suficiente si necesare pentru a trata elementele fundamentale legate de JOC, OAMENI si PEDAGOGIE. In plus, el stia sa vorbească si sa predea lucrurile care constituie strategia si domeniile pe care le cunostea atat de bine pentru a le pune in practica precum un jucator de inalt nivel... SANTAMANS, uneori SATANAS, cum ii spunea Michel PALMIE, stia sa capteze atentia auditoriului cel mai specializat atunci cand vorbea de gramada ordonata, de talonare, de lansatori, de << trucuri>>...
    
     El nu avea aerul de superioritate al celor care cred ca stiu tot fata de cei care stiu putin.. El a dorit intotodeauna sa impartaseasca cunostintele sale cu entuziasm si modestie. M-am imbogatit datorita lui, nu numai cu tot ce mi-a adus din punct de vedere tehnic, ci, mai ales, prin talentul caracteristic lui de a comunica eficient pasiunea sa.
    
     Corect, simplu si convingator. Ah, Daniel, daca ai fi putut da lectii multor antrenori care cred ca sunt atotstiutori. In plus, Daniel era curios, in adevaratul sens al cuvantului, cautand la altii (de pretutindeni) ceea ce el nu poseda.
    
     Omul era ca si jucatorul si antrenorul ...Hotarat, dar deschis, muncitor, dar stiind sa genereze destinderea si umorul. Cati ar putea sa depuna marturie in privinta serilor delicioase pe care le-am petrecut razand de tot si de orice in afară de altii.
     Avea respectul diferentei statutare, intelectuale sau, pur si simplu, sociale si, in plus, era statornic in prietenie.
    
     Tatal si sotul... Daniel si-a construit celula familiala tarziu. Inainte, a trait, cum se spune. Dupa, eu pot depune marturie in privinta iubirii nebune pe care i-o purta sotiei si fiicei sale, <>.
    
     Timp de patru ani in multe locuri din lume (din Japonia pana in Rusia si trecand prin toate celelalte tari europene) ne regaseam pentru a cumpara o hainuta, o jucarie, un suvenir pentru cele pe care le indragea atat de mult. Dincolo de aceste doua femei, toata familia sa reprezenta pentru el ce este mai scump. Imi imaginez cum a trait (???) decesul Mamei sale.
    
     Daniel imi va lipsi teribil.
    
     Ne-am imaginat multe lucruri pe care sa le facem impreuna. Era si o persoana cu multe proiecte... Acest lucru imi convenea de minune, caci el era tot ce eu nu sunt si dacă eu ii puteam furniza experienta, el imi aducea multa expertiza. Stiu ca toti cei care i-au impartasit momentele de glorie vor fi acolo pentru a-l conduce.
    
     In acest moment, 20.000 km ma despart de el, dar inima mea va fi cu el si tristetea mea pentru ai lui.
     Voi merge să-l vad mai tarziu, sa-i dovedesc toata afectiunea mea si sa-i strig << Doamne, cat imi lipsesti...>>
    
     Robert ANTONIN