Cupa Mondiala 2007: Buena Suerte, Argentina!
De Redactia Rugby , 09 Sep. 2007
Buena Suerte, Argentina! Succes, Argentina! Succes, mult succes si, te rugam, nu te opri aici!
Marturiseam, intr-un recent articol publicat pe site, ca mi-as dori ca aceasta editie a Cupei Mondiale sa constituie, pe langa un spectacol de calitate, o revolta a natiunilor „mici”. Si continuam, afirmand ca Argentina este singura formatie capabila sa declanseze o asemenea „rebeliune” a celor „mici si napastuiti”.
Nu stiu daca, prin superba victorie, 17-12, impotriva Frantei, „Los Pumas” vor declansa, cu adevarat, o revolutie in rugby-ul mondial. Putem banui, putem spera, dar, de fapt, nimeni nu stie care vor fi urmarile acestui succes, dincolo de Cupa Mondiala. Cert este, insa, ca izbanda lui Pichot si a coechipierilor sai a clatinat, intr-o anumita masura, noua ordine a rugby-ului mondial, instaurata dupa aparitia profesionismului.
Nu cred ca exista in istoria, scurta, este adevarat, a Cupei Mondiale, o victorie care sa poarte semnificatiile profunde ca acelea generate de aceasta splendida victorie a Argentinei asupra Frantei. Nici victoria repurtata de Samoa asupra Tarii Galilor, 16-13, in 1991, si nici cea din 1999, cand tot Samoa invingea Tara Galilor cu 38-31. Succesele de atunci, desi frumoase si meritate, au fost de circumstanta, samoanii profitand de declinul galezilor, si nu au avut darul de a „zgudui” din temelii rugby-ul mondial si nici de a declansa un progres rapid al insulei din Pacific. In cazul „Pumelor”, situatia este diferita deoarece victoria de pe Stade de France a confirmat saltul valoric inregistrat de echipa lui Loffreda si potentialul ei in competitia cu marile echipe ale lumii.
Prin urmare, Argentina a invins Franta, 17-12, gratie unui eseu marcat de Ignacio Corleto, dupa o interceptie al lui Borges, si a patru lovituri de pedeapsa transformate de Felipe Contepomi. Pentru francezi, David Skrela a inscris patru lovituri de pedeapsa.
A fost un meci care a impresionat, nu prin spectaculozitate si fantezie, ci, prin incrancenare si dramatism. A fost o lupta darza, dura, intensa, desfasurata sub semnul unei teribile inclestari fizice.
Argentinienii s-au impus net in prima repriza, dominand teritorial si controland ritmul jocului si posesia balonului. Tactica lor s-a conturat, cu claritate, inca de la inceputul partidei: in faza ofensiva, eliberarea rapida a balonului catre „uvertura” si lovituri de urmarire lansate de Juan Martin Hernandez cu dublul scop de a impinge jocul inspre „22”-ul francez si de a mentine, in acelasi timp, o presiune continua asupra fundasului Cedric Heymans. Loviturile de picior ale lui Hernandez fiind foarte inalte, ingaduiau centrilor si aripilor sale sa urce in viteza si sa preseze linia defensiva adversa.
In faza de aparare, „Pumele” au iesit in evidenta printr-o exceptionala, dar absolut exceptionala, organizare defensiva. Argentinienii s-au aparat cu siguranta si spirit de sacrificiu, nelasand nicio fisura in „zidul” defensiv, placand decisiv si sufocand, din fasa, majoritatea atacurilor gazdelor. Singura faza periculoasa a francezilor s-a intregistrat in minutul 11, cand, dupa un placaj teribil al lui Betsen asupra lui Felipe Contepomi, gazdele au declansat un contratac foarte rapid si penetrant, destramat, in cele din urma, de interceptia lui Pichot la pasa lui Harinordoquy. Toti inaintasii argentinieni si-au facut, pe deplin, datoria, dar, dupa parerea mea, un rol crucial in reusita defensiva, a apartinut liniei a treia Ostiglia-Leguizamon-Juan Fernandez Lobbe care a avut o evolutie superba, surclasandu-si, pur si simplu, adversara directa.
Pichot, acest „capitan” care s-a ridicat la nivelul unui „general de armata”, a manevrat magistral in jurul gramezii, asigurand o legatura eficienta intre inaintare si linia de treisferturi. Personal, il consider pe Agustin Pichot drept unul dintre cei mai mari capitani de echipa din istoria rugby-ului care a avut un rol esential in construirea grupului de jucatori care reprezinta, in present, au succes, Argentina.
In cea de- a doua repriza, jocul s-a echilibrat, iar francezii au atacat cu furie. Inaintasii au dezlantuit o serie de sarje si mol-uri penetrante care au pus la grea incercare apararea oaspetilor. Spre exemplu, intre minutele 43-46, Ibanez si ai sai s-au pravalit catre butul argentinian, exercitand o presiune formidabila de-a lungul a opt faze succesive si aflandu-se la cativa milimterii de eseu. Nu au reusit sa inscrie deoarece oaspetii s-au aparat eroic, blocand atacurile in valuri ale inaintarii „tricolore”.
Nici introducerea „haiducului” Chabal nu a rezolvat problemele „Cocosilor”. El nu a avut impactul asteptat, fiind oprit din sarjele sale amenintatoare de placajele „la glezne” ale argentinienilor.
In ciuda victoriei, nu totul a functionat perfect in tabara argentiniana. Pe masura scurgerii timpului, jocul de picior al lui Juan Martin Hernandez a devenit imprecis si, in cateva ocazii, el s-a jucat cu focul. Ca de pilda, in minutele 69, 73 si 76, cand loviturile sale de urmarie au fost recuperate de Rougerie si Harinoroquy dandu-le acestora ocazia de a lansa contraatacuri periculoase. Apoi, sa nu uitam faptul ca Juan Martin Hernandez si Felipe Contepomi au ratat patru drop goluri, fiecare cate doua (!), ceea ce ii putea costa scump pe argentinieni. Cateodata, un singur drop gol castiga o finala de Cupa Mondiala!
In fine nesiguranta in tuse, unde au pierdut patru baloane pe repunerea lui Ledesma, a creat probleme in ceea ce priveste posesia balonului si calitatea baloanelor castigate.
Care ar fi observatiile generale referitoare la jocul Argentinei ?
In primul rand, flexibilitatea tactica a echipei lui Loffreda. Argentinienii i-au suprins pe francezi, si nu numai pe ei, prin renuntarea la jocul bazat, aproape in exclusivitate, pe forta gramezii si aplicarea unei tactici care a avut drept piesa de rezistenta jocul de picior al lui Juan Martin Hernandez si, intr-o mai mica masura, al lui Felipe Contepomi. Gramada si-a facut datoria, chiar daca, in unele momente, Roncero, Ledesma si Scelzo au suferit, in mod surprinzator, in gramezile ordonate. Si amintesc faza din minutul 61, cand, pe introducerea lui Pichot, gramada franceza a impins formidabil, dezintegrand pachetul advers!
In al doilea rand, exceptionala organizare defensiva. „Perdelele” defensive au functionat ireprosabil, iar placajele decisive, la „glezne”, au secerat, deseori, intentiile de atac ale francezilor, fiind capabile sa opreasca chiar si sarjele puternicului Chabal.
In al treilea rand, capacitatea de a proteja un scor avantajos, dar strans, in conditiile in care – si ma refer la cea de-a doua repriza – francezii s-au napustit in valuri asupra redutei argentiniene. A apara un avantaj doar de 5 puncte in fata selectionatei Frantei, pe Stade de France, nu sta la indemana oricarei echipe si indica faptul ca echipa „Pumelor” s-a maturizat si a fost capabila sa isi mentina luciditatea, concentrarea si forta mentala in momentele „fierbinti” ale partidei.
Ce arata toate acestea?
Faptul ca Argentina a reusit sa invinga Franta, fara a se bizui pe jocul clasic, traditional argentinian, bazat pe forta gramezii, indica o diversificare a mijloacelor de expresie ale acestei echipe. In cate faze i-ati vazut, in acest meci, pe argentinieni, incercand sa isi umileasca adversarii in gramezile ordonate sau fortand mol-urile penetrante care, altadata, constituiau „specialitate casei”? Putine, foarte putine. De fapt, nu cred ca a existat o faza in care mol-ul „Pumelor” sa fi avansat catre butul francez. De la o echipa, practic, unidimensionala (forta gramezii), formatia lui Loffreda a ajuns sa posede o varietate in joc care, iata, ii permite sa infrunte cu succes orice echipa de elita.
Ce inseamna toate acestea? In mod logic, inseamna confirmarea progresului remarcabil inregistrat de Argentina in ultimii ani. Daca „El Seleccionado Nacional” va mentine acelasi nivel de joc si in urmatoarele meciuri, „mergand” cat mai departe in aceasta competitie, atunci Argentina va face un serviciu enorm rugby-ului mondial.
Buena Suerte, Argentina! Succes, Argentina!
Succes, mult succes si, te rugam, nu te opri aici! Pentru binele rugby-ului, dar si pentru acel suporter (si alti asemeni lui) suprins de camerele televiziunii, ascultand, cu ochii inlacrimati, imnul tarii sale!
Eugen Cionga – Toronto
Articole similare
05 Aug. 2026
ROMÂNIA / JUCĂTORI: Sione Fakaʻosilea a fost inclus în lotul lui Rugby Club Gura Humorului
Venit în România în 2012, Sione Fakaʻosilea (39 de ani) a evoluat de atunci pentru echipa de rugby CSM Știința Baia Mare. Cu aceasta a câștigat titluri de campion și Cupe...
05 Aug. 2026
ROMÂNIA / JUCĂTORI: La ceva timp după ce au devenit Stejari, Tangimana, Tomane și Moyake au primit și cetățenia română
În ultimii ani, România a naturalizat din ce în ce mai mulți rugbyști din Emisfera Sudică. Iar unii dintre aceștia au evoluat pentru Stejari, respectând regulile impuse de...
05 Aug. 2026
ROMÂNIA / JUCĂTORI: Antonio Mitrea a asistat la meciul Stelei cu Gura Humorului de lângă unchiul său
Sâmbăta trecută, pe stadionul de rugby din Ghencea s-a disputat meciul CSA Steaua - RC Gura Humorului (74-22) contând pentru runda cu numărul 3 din Liga de Rugby Kaufland 2026....
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
