CUGET LIBER: Greva si chef pana in zori la Toulouse

     Din amintirile lui nea Nacu
     A adus faima, glorie si multe trofee rugbyului constantean. De-a lungul timpului a reusit sa-si transforme numele in renume. Mihai Naca, caci despre el este vorba, activeaza de ani buni in cadrul clubului Farul, unde a cunoscut succesul ca antrenor. Tehnicianul, ajuns astazi la o respectabila varsta, a cucerit cu aceasta echipa titlul de campioana nationala de cateva ori, facand din Farul una dintre cele mai redutabile echipe. Nea Nacu, asa cum ii spun apropiatii, a reusit sa transforme Farul intr-o familie unita, capabila sa invinga orice adversar, indiferent care i-ar fi fost numele. Are multe amintiri din vasta-i cariera. Intamplari traite, intamplari adevarate, fac din ele subiect de povesti.
     Una din acestea s-a petrecut pe timpul regimului comunist, mai precis in anul 1986, cand echipa de rugby Farul a castigat titlul national. Campioana a tarii, formatia de pe Litoral, antrenata de Mihai Naca, a luat parte la cea mai puternica competitie a vremii, turneul Masters din Franta, la care au fost prezente cele mai bune opt echipe din lume. Alaturi de Farul, au mai fost campioanele Frantei, Noii Zeelande, Argentinei, Australiei, Insulelor Fiji, Italiei si vicecampioana Frantei. Tehnicianul roman povesteste: „A fost cea mai importanta intrecere la nivelul echipelor de club la care am luat parte vreodata. Delegatia Romaniei cuprindea un numar de 21 de sportivi, doi antrenori si un conducator de delegatie, care era raposatul Dumitru Ivan. Cele mai multe meciuri ale turneului au avut ca loc la Toulouse, restul desfasurandu-se in cateva localitati din preajma. Analizand cu realism sansele pe care reprezentanta noastra le avea pentru castigarea trofeului, toata lumea a fost de acord ca doar o minune ne poate ajuta sa ne rapunem adversarii. Dar...
     Inainte de primul meci, cel cu Auckland (Noua Zeelanda), Naca isi aminteste ca Dumitru Ivan a intrat in vestiar si le-a promis baietilor ca, in cazul in care vor invinge, fiecare om va lua cate 4.000 de lei: „Atunci erau bani, nu gluma, numai fotbalistii primeau asemenea sume. La anuntul asta, jucatorii parca au capiat. Au alergat in acel meci ca niste smintiti“. In final, romanii au castigat partida, iar jucatorii si-au primit banii, dar numai cate doi dolari si jumatate, conform legilor existente atunci in Romania.
     Sportivii nostri, auzind ca adversarii lor primesc mult mai mult, au decis sa faca greva, idee pusa in aplicare in ziua partidei cu formatia Agen, finalista campionatului francez. Cum meciul se disputa seara, constantenii au refuzat sa manance la pranz. „Au crezut ca, daca fac greva, vor primi si restul banilor. Era clar ca nu puteam sa fac acest lucru, deoarece intram la puscarie“, ne povesteste Naca. Intr-un tarziu, dupa o discutie intre cele doua parti, jucatorii au inteles ca nu au alta solutie. Chiar si asa, in conditiile in care intalnirea cu Agen avea loc la 100 km de Toulouse, baietii nostri au castigat, numai ca, de data aceasta, promisiunea a fost ca li se va cumpara cate un cojoc.
     Au urmat alte victorii, iar punctul culminant al aventurii franceze a fost atins inaintea finalei, unde adversara era chiar campioana Frantei, echipa pe al carei schelet se constituise reprezentativa nationala ce castigase Turneul celor cinci natiuni. Convinsi ca nici Cel din Ceruri nu-i mai poate ajuta sa invinga cinsprezecele francez, jucatorii Farului s-au gandit sa nu piarda noaptea degeaba dormind si au chefuit pana in zori de zi. Asa ca, la ora meciului, nici un rugbyst roman nu a mai fost in stare sa se tina pe picioare. Urmarea s-a vazut la meci, romanii pierzand la scor mare.

NOTA REDACTIEI


     Acest material a aparut sambata, 13 octombrie 2001, in cotidianul "CUGET LIBER" din CONSTANTA, sub semnatura lui Tatian IORGA.