Constanta H din rugby

     Domina de peste 180 de ani terenurile de rugby. Au aproape 10 metri inaltime, circa 100 de kilograme si este nevoie de 15 oameni pentru a le monta. Cind pasesti pentru prima data pe un teren de rugby, inainte de a vedea mingea aceea tuguiata privirea iti este atrasa de portile ciudate inaltate parca pentru a strapunge norii.
     Pentru ca a luat nastere pe terenul „Big Side“ al colegiului din orasul Rugby in urma gestului nonconformist al studentului William Webb Ellis, care a fugit cu mingea in mina fara sa o bata de pamint cum cerea regulamentul, sportul care poarta numele localitatii a cautat sa isi creeze propria identitate. Astfel, pe linga forma ovala a balonului, simbolul care domina de mai bine de 180 de ani terenurile si o anumita distinctie, sint acele porti ciudate, buturile. Particularitatea este data de structura gigantica care atinge in jur de 10 metri inaltime, formata din doua bare verticale acoperite pe 1,5 m de la sol, cu o protectie facuta din burete pentru a evita accidentarea jucatorilor, legate la o distanta de 5,6 m de o bara transversala, aflata la 3 metri de sol. Buturile se continua cu cel putin 3,4 m inaltime.
    
     Constructie-gigant
    
     La inceput, cind nu existau terenuri specializate, buturile erau facute din lemn sub forma prajinilor care se legau de barele portii de fotbal, cei care le montau manual cu sfori erau jucatorii impreuna cu ingrijitorii terenurilor cu doar citeva ore inainte de inceperea meciului. Cu timpul, ele au fost confectionate din teava metalica rotunda, greutatea lor devenind mult mai mare, fiecare bara verticala cintarind intre 80 si 100 de kilograme. Pentru prinderea celor trei tevi se foloseste orice tip de imbinare intre doua elemente tubulare demontabile. Buturile trebuie sa fie foarte bine fixate in sol ca sa nu se deplaseze in timp sau sa fie inclinate de vint.
     Pentru aceasta, trebuie introduse in jur de 50-70 cm in sol in suportul existent in infrastructura terenului si prinse in buloanele de la fixare. „In primul rind, ridicarea si fixarea lor trebuie sa ofere o cit mai mare siguranta si stabilitate, nu de putine ori trebuind sa reziste vintului puternic, dar mai ales suturilor care, e drept, in putine cazuri nimeresc exact in but, ceea ce pune o presiune si mai mare“, precizeaza inginerul constructor Viorel Morariu, presedinte de onoare al Federatiei Romane de Rugby.
    
     Ridicare cu emotii
    
     Pentru meciul pe care nationala de rugby a Romaniei l-a sustinut in urma cu citeva luni in fata Scotiei, disputat pe stadionul de fotbal Dinamo, a fost nevoie de citeva ore de munca de a amenaja terenul pentru Evenimentul rugbistic. Cea mai grea parte a transformarii a constituit-o ridicarea buturilor care a necesitat citeva ore bune de munca, cel putin 15 Oameni luind parte la aceasta actiune. Pentru a manevra usor buturile, macaralele neputind fi folosite pentru ca ar distruge gazonul, cel mai utilizat la noi este sistemul compunerii barei din trei bucati care se imbina.
     „Am mai ridicat buturi pina acum de 4-5 ori si de fiecare data cu mare teama si emotii pentru ca sint foarte grele. Deja cu citeva zile inainte de a lucra la ridicarea lor imi fac ginduri, sint nelinistit ca ar putea iesi ceva rau. Cind ne apucam de lucru, imi string toti oamenii, fiind necesara multa disciplina si concentrare, pentru ca un moment de neatentie poate duce la producerea unui accident grav“, ne-a spus Stelica Petre, administratorul Parcului Sportiv Dinamo Bucuresti.
    
     Interzis cataratul pe bara
    
     Desi initial, fiind folosite terenurile de fotbal, loviturile erau date peste transversala portii, buturile au fost inaltate pentru a da posibilitatea echipei aflate in atac de a marca de la distanta fara a se apropia de linia de tinta. Inca de la inceput, aceste porti s-au bucurat de o atentie speciala, in 1846, cind s-a realizat primul regulament de joc, unul din cele 37 de articole prevazind ca este interzis oricarui jucator sa se catere pe bara transversala fixata in acele vremuri la 3,50 m pentru a impiedica trecerea balonului in tentativa de tinta a adversarului.