Civilizatia rugbyului - Urare pentru 2004

     Corespondenta din Toronto.
     Fara indoiala, o data cu aparitia profesionismului, rugby-ul si-a pierdut inocenta…
     “Noua ordine” mondiala impusa in lumea rugby-ului, guvernata acum de logica profitului, a insemnat sfarsitul perioadei romantice a sportului cu balonul oval.
     Dupa aceasta “alungare din rai”, as vrea sa cred, totusi, ca civilizatia rugby-ului va supravietui, iar spiritul acestui sport se va pastra – atat cat se poate - nealterat de vartejul schimbarilor pragmatice care au loc in aceasta “lume nebuna, nebuna, nebuna” in care traim astazi.
     Desigur, se poate pune intrebarea: Ce se intelege prin civilizatia rugby-ului? O intrebare care ar genera, probabil, raspunsuri variate in functie de personalitatea fiecaruia. Fara nici o urma de snobism, falsitate sau pretiozitate, care nu pot decat denatura sensul adevarat al intrebarii de mai sus, si asumandu-mi vina de a fi subiectiv, as raspunde astfel: pentru mine civilizatia rugby-ului inseamna, inainte de toate, cultivarea valorilor care fac din acest sport un tinut atat de diferit: solidaritatea, loialitatea, cinstea, taria morala, curajul, simtul dreptatii si al sacrificiului, adica acele valori fundamentale care, respectate fiind, imbogatesc spiritul locuitorilor Planetei Ovale.
     Desigur, nu totul este perfect pe aceasta planeta. Gesturi ca acela al lui Neil Back, spre exemplu, din finala europeana din 2002, care a trisat pentru a-si ajuta echipa sa termine invingatoare, se vor mai repeta, probabil, pe terenurile de rugby. Am fi naivi daca am crede altfel, deoarece nu toti cei care joaca rugby sunt animati de spiritul si idealurile “cavalerilor Mesei Rotunde”. Greseli, cu voie sau fara voie, se vor mai petrece. Ceea ce nu as vrea sa mai reintalnesc in lumea rugby-ului insa, este vehementa cu care Back a incercat sa-si justifice gestul: “am facut ceea ce trebuia sa fac pentru a castiga”.
     Pastrand proportiile, mi-as ingadui sa “plachez” justificarea cu accente machiavellice (scopul scuza mijloacele, nu-i asa?) a flanker-ului englez, parafrazand cuvintele unei alte personalitati italiene, Francesco Nitti, fostul premier al Italiei de dupa primul razboi mondial, care spunea ca o civilizatie se defineste prin mijloace si nu prin scopuri. Pentru mine, mijloacele care definesc civilizatia rugby-ului se regasesc in valorile amintite mai sus. Drept pentru care, mi se pare limpede ca orice potentiale justificari – de genul celei apartinand lui Back- ridicate pentru apararea unor actiuni care întineaza spiritul rugby-ului nu pot face parte dintre aceste mijloace.
     Urarea mea pentru anul 2004, si mai departe, este ca toti cei care se simt legati de acest sport, sa incerce, prin comportament, tinuta si ideile exprimate, sa apere si sa conserve valorile de care am pomenit mai sus, pentru a proteja cat mai bine civilizatia rugby-ului.