CEN: Adversarele Romaniei au parte de o presa foarte buna
De Redactia Rugby , 31 Oct. 2001
AFP / MADRID: Rugbyul spaniol bate la portile Turneului celor 6 Natiuni
"Mai mult decat scorul, imaginea este cea care va conta". Tanarul (36 de ani) antrenor al selectionatei Spaniei, Pablo Tomas Garcia Menendez, nu-si face nici o iluzie in ceea ce priveste rezultatul meciului amical cu Australia, care va avea loc joi, la Madrid. Cu un mare simt al realitatii, tehnicianul madrilen se fereste de orice pronostic: "importanta va fi impresia pe care Spania o va lasa in fata campionilor mondiali".
"Daca australienii voi veni ca turisti, atunci noi vom putea avea o speranta, daca vor veni sa "ne ucida", in pregatirea meciurilor cu Anglia, Franta si Tara Galilor, atunci avem motive sa ne facem griji", a adaugat cel care se afla la carma modestei echipe a Spaniei din 1999.
Este adevarat ca in conditiile in care sunt numai 15.000 de licentiati (de 3 ori mai multi ca in Romania, n.n), fata de cei 620.000 cat are fotbalul -, rugbyul este departe de a fi sportul-rege in Spania, chiar daca el se afirma ca prima disciplina universitara din tara. Aparut, din punct de vedere istoric, in regiunile invecinate Frantei, in Tara Bascilor si in Catalunia, in fiecare dintre extremitatile Pirineilor, precum si la Madrid, rugbyul a fost cu adevarat inteles, ca sport, abia in ultimii 20 de ani, iar 17 regiuni au astazi un comitet al lor. Multa vreme, in Spania rugbyul a suferit de pe urma dictaturii franciste, pentru care "nu existau decat fotbalul si corida", si-a amintit unul dintre pilierii rugbyului din Madrid, argentinianul Sergio Fernandez Candioti (48 de ani). Aflat de 25 de ani in capitala Spaniei, el antreneaza astazi clubul din San Isidro. "Rugbyul spaniol nu are infrastructura existenta in Franta sau in Anglia. Tinerii descopera adesea rugbyul la universitate, deci la 18 ani, si nu la 8 sau la 10 ca in tarile unde exista traditie. Cum in Spania se duce o viata linistita, tinerilor nu le place sa sufere si sa se lupte. Motiv pentru care ei cred ca nu au nevoie de aceasta fantastica scoala a vietii care este rugbyul".
Cluburi profesioniste. Astazi, doua cluburi importante sunt la Valladolid, Quesos Entrepinares si Dulciora el Salvador, in timp ce la Madrid s-au nascut in acest an primele doua grupari profesioniste, La Moraleja si Madrid 2012, ultimul fiind sustinator al candidaturii madrilenilor la oragnizarea Jocurilor Olimpice din 2012. Acestea s-au alaturat in elita, altor doua cluburi "istorice" ale capitalei Spaniei, Canoe si Liceo Frances.
In Spania, campionatul este structurat pe doua divizii, A si B, cu sistem retrogradare-promovare. Fiecare grupeaza cate zece cluburi, majoritatea cuprinzand numerosi straini, mai ales comunitari. Mai mult decat atat, in Spania se desfasoara si un campionat regional, care cuprinde 37 de echipe, pe patru zone geografice.
La nivel international, Spania participa la Turneul celor 6 Natiuni Bis (Campionatul European al Natiunilor, n.t.), alaturi de Rusia, Portugalia, Olanda, dar mai ales de Romania si de Georgia, cele doua forte ale competitiei, in fata carora echipa iberica a pierdut cu 27-12, respectiv 43-10 in acest sezon. Visul rugbyului spaniol este, evident, sa ajunga intr-o zi in gloriosul Turneu al celor 6 Natiuni. "Mai este mult pana atunci", a apreciat cu luciditate antrenorul national. "Prin trecerea la un sistem de promovare-retrogradare intre cele doua grupe ale turneului, se poate spera ca vom ajunge acolo in cativa ani", a concluzionat antrenorul, cu o lucire de speranta in ochi.
MIDI OLYMPIQUE: Georgia, a 7-a putere europeana
Peste 40 de georgieni joaca in Franta, in timp ce echipa lor nationala, antrenata de Claude Saurel, este pe punctul de a se califica la Cupa Mondiala 2003. Ancheta asupra acestei noi filiere estica a jucatorilor care dau satisfactie la cluburilor franceze.
S-a intamplat dupa caderea lui Ceausescu si sosirea masiva a jucatorilor romani in Franta. Cativa ani mai tarziu, Argentina si-a trimis cei mai buni jucatori, multi avand pasaport italian. Astazi, campionatul Frantei cuprinde cateva zeci de rugbysti georgieni. De ce si cum au debarcat georgienii in Franta? iata povestea unei invazii pasnice si mai ales reconfortanta in aceasta perioada tulbure.
Invecinati la nord cu Rusia, la est cu Azerbaidjan, la sud cu Turcia si Armenia, georgienii nu au avut, pentru mult timp, decat zonele vestice, invecinate de Marea Neagra, pentru a-si gasi cateva momente de liniste. Aproape sase milioane de locuitori (70% georgieni) nu au urmarit decat sa se tina la distanta de Rusia oprimanta si sa vada cum se termina razboiul civil cu abhazii, in cautarea independentei lor. Acest razboi a facut ca 35.000 de georgieni sa fie aruncati pe drumuri, in mai 1998.
In acest context foarte dificil, Claude Saurel, fost antrenor la Beziers si al selectionatei Marocului, a debarcat la Tbilisi, in 1997. Atunci, el a preluat conducerea tehnica a Federatiei.
Echipa Georgiei ocupa la acea vreme locul 35 in Europa. Mai putin de 3.000 de licentiati, sub 500 de seniori reuniti in 12 cluburi. Misiunea lui Claude Saurel a fost grea, foarte grea. "Si astazi, ma mai lupt sa obtin spatii si sa le transform in terenuri de rugby."
Lelo, este "la Soule" georgiana. Ceea ce Claude Saurel nu si-a imaginat vreodata a fost dragostea incredibila pe care georgienii o au pentru rugby, acesta fiind un sport national, alaturi de haltere si fotbal. Levan Tabazde, pilierul lui Castres, lider incontestabil al generatiei 2000, nu a uitat. "Rugbyul a fost considerat sport capitalist de rusi, iar noi am fost deci preocupati a-l practica de la o varsta cat mai frageda." In semn de revolta la prezenta sovietica. "Noi am jucat lelo, care este echivalentul jocului francez "la Soule". Un razboi al localitatilor."
Chiar si astazi, pe stadioane, cuvantul "lelo" este scandat de suporteri pentru a se saluta un eseu sau o gramada castigata. Aceasta anecdota nu este suficienta pentru a explica situatia actuala, insa Claude Saurel a stiut sa utilizeze in avantajul sau, aceasta cultura a rugbyului, cu ajutorul Federatiei si o reala vointa politica.
Patru ani mai tarziu, la capatul a numeroase stagii, atat pentru jucatori, cat si pentru educatori (60 dintre ei au primit gradul trei saptamana trecuta), Georgia si-a transformat fata dupa metoda Saurel. Ea a realizat si Marele Slem in grupa B a Turneului celor 6 Natiuni, in fata Romaniei, Rusiei, Portugaliei, Spaniei si Olandei. In timp ce visul de a participa la viitoarea Cupa Mondiala incepe sa prinda contur. "Noi trebuie sa terminam pe locul doi intr-o grupa care mai cuprinde Italia si Spania. Cu conditia de a confirma in iarna care vine si a nu pierde punctele catigate in sezonul trecut."
Pentru aceasta, Claude Saurel va putea conta pe progresul constant al jucatorilor sai. Care, de la sosirea sa la Tbilisi, evolueaza in Franta, acolo unde se regasesc aproape toti internationalii. Jucatorii nu pot progresa in Georgia. Am decis deci, in acord cu Federatia, de a-i ajuta pe cei mai buni sa mearga a juca in Franta."
O propunere pe care nici un jucator nu o putea refuza, tinand cont de dificultatile economice ale Georgiei, comparativ cu situatia din lumea occidentala.
Astfel, potrivit statisticilor oficiale, 49 de jucatori se afla pe pamant francez. Claude Saurel insa, estimeaza ca acum sunt 60 de rugbysti in Hexagon, din care 15 joaca la cluburi profesioniste.
Jucatorul lui Castres, Levan Tabazde, explica: "Pentru noi, georgienii, aceasta experienta este formidabila. Pe plan sportiv, bineinteles. In plan financiar, de asemenea. Astfel, noi ne vom putea reintoarce in tara noastra pentru a ne face acolo un viitor."
Caci georgienii din Franta sunt - trebuie spus - jucatori in afara oricaror banuieli. Ei nu au nimic in comun cu numerosi mercenari veniti din Sud. Ei sunt patrioti. Multi au rude sau prieteni care au murit in razboi. Atunci cand isi vor incheia cariera, ei se vor intoarce acasa.
La Toulon, Manu Diaz are patru georgieni in efectivul sau. El vorbeste elogios despre starea lor de spirit: "Sunt oameni si jucatori extrem de respectuosi. Adevarati competitori. Trebuie mereu sa le franez elanul la antrenamente. Pe teren, ei se incurajeaza foarte tare, insa se si dojenesc atunci cand unul dintre ei face o prostie. Trebuie sa recunosc ca, uneori, ma fac sa ma tem, pentru ca sunt atat de imprevizibili, pe cat sunt eu de riguros. Sunt adevarate forte ale naturii. Ei traiesc toti patru in doua apartamente. Cand si le-au aranjat, s-au jucat cu mobila. Au carat-o cu o usurinta care m-a uluit. In fapt, n-am decat un lucru sa le reprosez: ca stau tot timpul cu telefonul mobil la ureche."
Oameni puternici. Este cazul lui Ratiadze, pilierul lui Montauban, cel care a trecut pe la Beziers, in intersezon. Fostul sau antrenor, Xavier Pemeja, si-a amintit de el: "Nu a jucat niciodata rugby in Georgia, insa el a fost campionul tarii sale la skanderbeg la juniori si finalist la seniori. In Georgia, el bea si fuma. A renuntat la amandoua pentru a juca rugby. Cred ca va deveni international."
Sa nu se creada cumva ca georgienii din Franta traiesc izolati, uitati de Federatie si de familiile lor. Claude Saurel: "Din contra, noi urmarim parcursul fiecarui jucator, progresul pe care-l face, nevoile sale. Federatia este total implicata in sederea lor in Franta. Eu nu sunt, cum pretind unii, agentul lor. Noi stim unde se gaseste fiecare jucator al nostru si incercam sa-i fim aproape."
Astazi, cand rugbyul georgian este pe locul sapte in Europa si pe 15 in lume, Federatia de la Tbilisi intentioneaza sa-i repatrieze pe exilatii sai voluntari. "Ne gandim continua Claude Saurel, ca progresul rugbyului nostru si al cluburilor din Georgia se va realiza prin intoarcerea lor acasa. Vom face asta incepand din sezonul viitor, iar cei care sunt inca sub contract vor beneficia de ajutorul unui agent. Este o vointa politica foarte importanta, care dovedeste ca nimic nu este lasat la voia intamplarii."
Rugbyul georgian si Claude Saurel sunt pe punctul de a castiga acest pariu. In luna noiembrie, Georgia va intalni Franta A si Africa de Sud A, dovada a progresului si a respectului castigat. Alimentat pe undeva si de "Midi olympique"-ul georgian, un cotidian care nu vorbeste decat de sportul-rege, si de emisiunile saptamanale propuse de primul post de televiziune al tarii, pentru ca in Georgia rugbyul este sportul numarul 1 si in ceea ce priveste audienta TV!
NOTA REDACTIEI
Aceste materiale au aparut in saptamanalul francez "MIDI OLYMPIQUE".
Articole similare
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / RCGH - CSRAP 15-67: Încă un eșec... Și ce dacă! Rugby-ul nu este doar despre scor, ci mai ales despre oameni
Pătrunsă în elita rugby-ului românesc în acest an, RC Gura Humorului a disputat al 3-lea meci din Liga de Rugby Kaufland 2026. Și s-a înclinat pe teren propriu, astăzi...
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CMSBM - CSAST 50-33: Maramureșenii au obținut un succes clar în fața marilor rivali din Capitală
Ultima partidă a etapei cu numărul 4 a Ligii de Rugby Kaufland 2026, din punct de vedere cronologic, s-a încheiat cu un succes clar al formației gazdă. Evoluând pe Arena Zimbrilor din...
18 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Nepoții lui Valeriu Irimescu au asistat la turneul de mini-rugby de pe stadionul Olimpia / VIDEO
Dedicată memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar apoi antrenorul de geniu Valeriu Irimescu (1940-2026), etapa cu numărul 3 din Campionatul de mini-rugby a Municipiului...
17 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CSTIM - CSDIN 23-24: Conduși la pauză, Buldogii au revenit spectaculos și s-au impus la Timișoara
Meci spectaculos la Timișoara, pe stadionul „Gheorghe Rășcanu”, între formația gazdă SCM USV și Dinamo București. Bănățenii s-au desprins (18-7) până la pauză,...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
