Ce facem cu problemele fundamentale ale rugbyului nostru? (3)

     Dupa cum se desfasoara astazi activitatea de copii si juniori, ca si largirea si perfectionarea corpului de tehnicieni, arata clar ca decenii intregi acestor aspecte fundamentale ale activitatii rugbystice nu li s-au gasit strategiile de extindere si consolidare, ba mai mult nici consideratia si interesul necesar. Acea piramida rasturnata pe care o prezinta rugbyul nostru, cu numarul mai mare de echipe de seniori decat cele de juniori (astazi: 24 echipe seniori si doar 7 echipe juniori U19 !!!), unica in lumea rugbyului serios, nu a incomodat si nu a alertat diriguitorii acestuia. Chiar si astazi, reglementarile de activitate, competitiile, sau lipsa unui cadru logistic (nu mai vorbesc de un plan riguros de investitii), contravin amplificarii acestei importante activitati la noi. Cum combate in acest inceput de mandat forul federal aceasta criza grava, concretizata in limitarea grava cantitativa si calitativa a tinerilor jucatori? Deocamdata, fara o strategie anuntata si alte programe in perspectiva la vedere, doar cu doua responsabilizari la nivel de BF si 4-5 directori regionali de dezvoltare (lipsiti si aceia de o metodologie de actionare, de parteneriate si finantare, ba chiar si de autoritate in fata cluburilor), ce credeti ca s-ar putea schimba?

Judecator fara roba in Ovalia

Vezi AICI detalii

Omul Mircea Rusu

Vezi AICI detalii

    
     Succint voi reda cateva interventii ce le consider absolut necesare si neintarziat declansate, astfel.
     II. Activitatea de copii si juniori
    
     1. Activitatea de copii si juniori - obiectiv prioritar al federatiei
    
     Statuarea activitatii de copii si juniori drept obiectiv prioritar ar insemna:
    
     - responsabilizarea generala, a intregii lumi a rugbyului (de la presedintele frr la ultimul salariat sau intervenient benevol de club sau sectie; chiar si jucatori), cu obiective, exigente, termene si evaluari.
    
     - o strategie operationala, temeinic elaborata si sustinuta logistic si organizatoric, cu reglementari ferme; urmarind cresterea cantitativa a practicantilor si imbunatatirea calitativa a acestora; capitala in aceasta strategie este implicarea si aportul cluburilor si a tehnicienilor.
    
     - o finantare corespunzatoare, impusa de actiunile de impact, de materiale si echipament sportiv, conditiile de instruire sportiva, de stimulare si recompensare a activitatii.
    
     2. Rugyul Scolar – cadru propice pentru amplificarea activitatii
    
     Cateva competitii de rugby desfasurate limitat in mediul scolar (rugby-tag sau R7), facute ocazional sau cu jucatori deja legitimati la cluburi, nu aduc aportul necesar. Apare o ocazie excelenta pentru jocul de rugby de a fi apreciat in structurile de invatamant prin orientarea educatiei fizice spre colectivele sportive. Atentie: directiunile scolilor sunt interesate de organizarea activitatii sportive a elevilor pe jocuri sportive, cum si de degajarea bazei sportive a scolii (profesorii de ed. fizica au in norma didactica colectivele sp.)
    
     Decisiva este mobilizarea si contributia cluburilor la o campanie sustinuta, astfel:
    
     - primul pas ar fi nominalizarea de catre cluburi a 3-5 scoli (2- 3 in ciclul general si 1- 2 in cel liceal) in functie de baza materiala si posibilitatile de instruire; scolile aflate in zona bazei sportive si cu acces verificat la conducerile si profesorii de ed. fizica.
    
     - prin parteneriate ferme cu MECI, cu Inspectoratele scolare si cu Directiunile scolilor, prin interventii instructiv-educative de calitate si activitate atractiva desfasurata in scoala trebuie sa se realizeze nuclee scolare reprezentate de echipe ale scolii la diferite de clase, animate prin competitii bine organizate.
    
     - forma de rugby-tag, folosita doar ca un joc elementar si nu un scop in sine, cum gresit se foloseste astazi.
    
     - activitatea de organizare a colectivului sportiv scolar o face profesorul de ed. fizica impreuna cu antrenorul responsabilizat, iar instuirea si formarea echipelor de catre ultimul, ajutat de candidatii la calitatea de educator atrasi de acesta pe criterii socio-pedagogice si de disponibilitate.
    
     3. Structurarea Sistemului National pentru Copii si Juniori
    
     (nucleele scolare – cluburile si sectiile satelit – centrele nationale)
    
     - nucleele scolare sunt unitatile de baza ale activitatii, asigurand divulgarea jocului de rugby in masa copiilor si tinerilor; se recomanda extinderea activitatii si spre mediul rural; activitatea nucleelor scolare asigura prin rugbyul educativ aspectul cantitativ al acestuia.
    
     - cluburile satelit, sunt cluburile curente, cu conditii medii de instruire, dar cu exigente in formarea echipelor de diferite nivele, tinzand spre completarea pe verticala a esaloanelor de copii si juniori; la nivelul ultimei categorii (U19) se face confluenta cu respectivul centru national de juniori. - centrele nationale de juniori, sunt structuri organizator-sportive cu o baza materiala-financiara buna si conditii optime de educatie si instruire sportiva. Centrele nationale sunt afiliate scolilor cu clase speciale cu profil sportiv, sau liceelor sportive. Actualmente la patru cluburi se identifica unele semne ale acestei structuri superioare. Se impune: reglementarea si finantarea adecvata; incadrarea cu cadre tehnice competente; cerinte pentru obiective de instruire superioare; perfectionarea relatiilor cu cluburile satelit, etc. In perspectiva numarul acestora pot ajunge la sase centre, acoperind astfel principalele zone rugbystice ale noastre.
    
     - Schematic activitatea se poate contura astfel (intr-o perspectiva de 4 – 8 ani) :
    
     - centrul national de juniori - 2-4 cluburi satelit - 3-5 nuclee scolare x 2-4 cluburi
    
     Ar rezulta ca, in mare, un centrul national s-ar putea sprijini in medie pe 3 cluburi satelit si 10-12 nuclee scolare si…pare o poveste foarte frumoasa. M-am incumetat la prospectarea activitatii la acest nivel, sustinut de un elan ce ar trebui sa ne caracterizeze cand este vorba de perspectiva rugbyului nostru, dar si de experienta cu care mi-am onorat menirea rugbystica (traiesc intens satisfactia ca cele mai bune cluburi de juniori - CNAV si CTMRTF - sunt scoli ce odata, personal, le-am cultivat rugbystic asiduu).
    
     4. Alte probleme de baza sau adiacente activitatii de copii si juniori
    
     - Cine face instruirea la atatea nuclee scolare, la atata activitate in dezvoltare? Logic ar fi sa raspunda responsabilii Academiei de Rugby.
     Personal, cred ca apelul expres la cluburi, la intreg activul tehnic pentru aportul direct sau atragerea de cat mai multe ajutoare dintre actualii si fostii jucatori (candidati la calitatea de educatori sau antrenori) trebuie sa scoata rugbyul din impas. Bine inteles, cu o recompensare financiara a activitatilor suplimentare.
    
     - Actualizarea metodologiilor de formare si perfectionare sportiva pentru toate esaloanele la nivelul exigentelor rugbyului actual.
    
     - Competitiile trebuie sa accentueze procesul instruirii si al manifestarii sportive.
    
     - trebuie sa fie organizate pe principiul economic si intr-o metodologie perfectionata din punct de vedere pedagogic si sportiv; organizare buna, atmosfera agreabila si stimulanta.
    
     - preocupare pentru regulamente corecte pe categorii de varsta, la copii chiar dupa dezvoltare fizica sau dupa pregatirea rugbystica; care „sa satisfaca toata lumea”.
    
     - la categoriile de copii si de rugby scolar trebuie limitat aspectul competitiv in favoarea caracterului ludic, de divertisment, cu obiectivul precis de atragere la practicarea constanta a jocului de rugby.
    
     Vasile Constantin-Mao
    
     PS. Apreciez si felicit pentru rezultate tinerele noastre reprezentative din aceasta primavara, dar nu trebuie sa uitam ca acestea sunt la grupe valorice secundare, iar decalajul in evolutia sportiva a acestora, dupa cum dovedeste experienta, ne este net defavorabil.