Catalin DRAGUCEANU / BRISBANE (Australia): Sa nu ne mai batem cu pumnii in piept!

     Am onoarea sa va salut! Dar de data asta port o banderola neagra la mana. Cred ca nu trebuie sa spun de ce. E suficient sa amintesc o data: 17 noiembrie 2001. Si numele unui stadion: Twickenham.
     Toata lumea vorbeste despre un dezastru. Poate cei care au pierdut contactul mai demult cu rugbyul romanesc nu si-au dat seama ca ultimele rezultate sunt o stare de fapt. Noi suntem de cativa ani buni pe marginea prapastiei si nu ne-au trebuit decat cateva meciuri pentru a fi impinsi direct in hau, iar cea care a facut asta s-a numit Anglia. Daca ea ne-a impins in prapastie, tot ea vrea sa ne intinda o mana de ajutor, impreuna cu Australia.
     Alegerile care se prefigureaza la orizont sunt deosebit de importante, atat pentru lumea rugbystica interna, dar, si as vrea sa subliniez asta, mai ales pentru aceea internationala. Trebuie ca aceia care vor avea intentia sa conduca Federatia, destinele rugbyului romanesc, sa inteleaga ca fara ajutor din partea superputerilor rugbyului, care prefigureaza un ajutor substantial in bani si logistic (antrenori si ecipament corespunzator), nu se va face nici macar pasul necesar calificarii la Cupa Mondiala . IRB cere rezultate imediate, iar acestea nu pot fi aduse deocamdata decat de echipa fanion a rugbyului romanesc si anume de ECHIPA NATIONALA DE SENIORI.
     Ar trebui sa nu ne mai batem cu pumnii in piept si sa spunem ca NOI vom face si vom drege, pentru ca va semana leit cu logoreala politicienilor, ci sa mergem cu capul plecat in fata imparatilor rugbyului si sa le cerem ajutorul de care avem nevoie. Asta nu inseamna ca trebuie sa cersim, ci doar sa cerem ajutor pentru acest taram rugbystic care a intrat intr-un con de umbra.