„Cangurii” au invins „Antilopele”
De Redactia Rugby , 08 Aug. 2006
La Sydney, pe Telstra Stadium, Australia a invins Africa de Sud, 20-18, dupa un meci de slab nivel tehnic si tactic. „Wallabies” au castigat partida in ultimele minute gratie unui eseu inscris de Matt Rogers si transformat de Mortlock, dar evolutia lor a fost cu mult sub asteptari.
Dupa ce au dat de furca Noii Zeelande, in testul de saptamana trecuta, Australia a dezamagit in meciul de la Sydney, impotriva Africii de Sud. Considerate favorite, gazdele au fost la 5 minute de infrangere, fiind dominate de o echipa a Africii de Sud care a intrat pe teren hotarata sa stearga rusinea suferita in testul anterior, disputat la Brisbane.
Desi nu au stralucit, sud-africanii au jucat mult mai bine decat in primul test, cand au pierdut cu 49-0 si, de aceasta data, meritau sa castige. Lipsa de concentrare din ultimele minute, oboseala, ratarea unor placaje decisive asupra lui Waugh si Rogers, a dus la pierderea unui meci care, daca ar fi fost castigat, ar fi insemnat enorm pentru Africa de Sud in ceea ce priveste redobandirea increderii „zgaltaite” de esecurile din ultima vreme. Cu toate ca in tara „Antilopelor” nu exista scuze pentru infrangeri, cred ca Jack White poate respira putin mai linistit, deoarece echipa sa a demonstrat ca poseda resursele, limitate, e adevarat, de a ii infrunta pe australieni si neo-zeelandezi.
Africa de Sud: eficienta unei defensive solide
Cum era de asteptat, tactica sud-africanilor s-a bazat pe forta gramezii si pe agresivitatea apararii. Os du Randt si colegii sai au dominat gramezile ordonate, Victor Matfield a fost excelent in tuse, iar Juan Smith a fost, dupa parerea mea, cel mai bun flanker de pe teren.
Linia intai s-a comportat foarte bine, du Randt si van der Linde dominandu-si adversarii directi. Staruind putin asupra acestui aspect, ceea ce mi s-a parut diferit de meciurile anterioare, a fost modul in care sud-africanii au incercat sa roteasca gramezile ordonate, dupa exemplul neo-zeelandezilor. Impresia mea era ca, de obicei, pilierii sud-africanii, avand un gabarit impresionant, isi canalizau toata forta in impingerea axiala, atacand ca un „buldozer” si incercand sa isi ingenuncheze adversarii directi, destabilizand astfel gramada adversa.
Nu intotdeauna o asemenea tactica reuseste, pentru ca in cazul in care pilierii adversi rezista acestei presiuni formidabile, efectul nu este cel asteptat, gramada rivala nu este destablizata, iar, in plus, pilierii sud-africani vor fi afectati, in cele din urma, de aceasta risipa de energie.
In meciul de la Sydney, insa, mi s-a parut ca, in timp ce Os du Randt l-a supus unei presiuni teribile pe uriasul, dar neexperimentatul, Blake (1,90 m, 130 Kg), van der Linde ceda pe partea sa, sud-africanii reusind astfel sa roteasca gramada. Ei au repetat, de fapt, tactica lui Woodcock si Hayman care au „demolat” de cateva ori linia intai australiana in cele doua partide Noua Zeelanda-Australia.
Satisfactia lui White –daca poate exista o satisfactie intr-o infrangere – a fost evolutia apararii. Defensiva sud-africana a functionat mult mai bine decat in testul pierdut cu 0-49, reusind sa blocheze atacurile gazdelor si nelasand prea multe culoare de patrundere „cavaleriei usoare” australiene.
Cu o aparare foarte agresiva, cu placaje sigure, „Springboks” au reusit sa stavileasca ofensiva gazdelor, perdelele defensive functionand eficient. Doar la faza ultimului eseu inscris de Rogers, Os du Randt, extenuat, nu a mai avut forta sa il placheze pe Waugh, care, de-abia intrat pe teren, a „zburat” pe langa masivul pilier din Bloemfontein, realizand patrunderea decisiva care a dus la eseul victoriei.
Linia de treisferturi nu a aratat lucruri deosebite, dovedind o tulburatoare lipsa de fantezie, dar centrii Fourie si Olivier au jucat bine in aparare si, cand au avut ocazia, au urcat foarte rapid in atac. Datorita acestei insistente a reusit Jacque Fourie sa marcheze primul eseu al oaspetilor, la pasa balbaita de Palu si Gregan. La randul sau, Percy Montgomery, in ciuda ratarii unor lovituri de pedeapsa din pozitii favorabile, are meritul de a fi marcat un eseu important, rezistand placajelor adversarilor, ramanand in picioare si fiind impins in but de colegii sai de linie, Habana si Ndungane. Un eseu inscris de „treisferturi” in maniera inaintasilor!
In privinta postului de mijloas la deschidere, Butch James nu este, deocamadata, „salvatorul” pe care il asteapta Jack White la „uvertura”. Mai bun decat Jaco van der Westhuyzen, el a gresit, insa, decisiv la eseul lui Gerrard, iar jocul lui de picior a fost, in general, foarte slab. Nereusind sa „gaseasca” tuse lungi, pentru a muta jocul in jumatatea de teren a gazdelor, el a oferit baloane de contraatac liniei de treisferturi australiene care, daca ar fi fost intr-o zi mai buna, ar fi pus la grea incercare apararea sud-africana.
Prin traditie, sud-africanii pun un accent deosebit pe dimensiunea fizica a jocului. Cateodata, aceasta se transforma intr-o adevarata obsesie care, dupa parerea mea, conduce la plafonarea mijloacelor de exprimare in teren. A cauta cu inversunare contactul fizic cu adversarii, a cauta cu inversunare „distrugerea” fizica a adversarilor, nu mai este, poate, cea mai buna tactica de joc. Nici chiar pentru temutii „Springboks”. Este adevarat, traditiile trebuie respectate, dar, uneori, este nevoie de o schimbare fundamentala care sa oglindeasca evolutia rugby-ului in zilele noastre.
Australia: un joc dezamagitor
„Wallabies” nu au confirmat evolutia buna din partida de saptamana trecuta, impotriva Noii Zeelande, obtinand o victorie, cu sansa, pe „linia de sosire”.
Aceasta partida a confirmat scaderea evidenta de forma a lui Stephen Larkham care a avut o evolutie deceptionanta. Forma slaba a „uverturii” australiene are un efect puternic asupra jocului liniei de treisferturi, pentru ca, de multe ori, Larkham era „scanteia” care aprindea focul de artificii al „Cangurilor”. Situatia este de-a dreptul ingrijoaratoare pentru John Connolly, deoarece nu este usor sa gaseasca un inlocuitor de talia lui Larkham, cand mai este doar un an pana la inceperea Cupei Mondiale. Asemeni colegului sau, Gregan nu mai etaleaza, nici el, aceeasi viteza de reactie si capacitate creativa din trecut.
Forta echipei Australiei a constat, intotdeauna, in capacitatea perechii de mijlocasi de a dirija jocul combinativ al unei excelente linii de treisferturi. Daca perechea de mijlocasi nu functioneaza la parametrii „proiectati”, atunci capacitatea de penetrare a „treisferturilor” scade in mod considerabil, iar aceasta s-a vazut foarte limpede in testul de la Sydney.
Combinatiile australienilor, cu exceptia eseului lui Rogers, nu au avut eficacitatea cu care eram obisnuiti, Gregan si ai sai neputand sa depaseasca apararea oaspetilor. Este adevarat, ei au avut perioade de intensa dominare, dar atacurile lor au fost lipsite de claritate si acuratete. Slabiciunea resimitita la nivelul perechii de mijlocasi i-a determinat pe „Canguri” sa foloseasca mai des decat ar fi vrut, jocul de picior. Din pacate pentru ei, Mortlock, Latham si Giteau au iesit in evidenta prin imprecizia loviturilor de picior, imitand, din acest punct de vedere, jocul sud-africanilor.
In privinta inaintarii, linia intai ramane, in continuare, o problema nerezolvata. Sigur, optimistii ar spune ca, dupa cum s-a vazut la Sydney, Australia poate castiga meciuri chiar in situatiile in care este dominata in fazele fixe. In schimb, pesimistii ar raspunde ca pilierii australienii au fost dominati atat de rivalii lor neo-zeelandezi cat si de cei sud-africani.
Dupa parerea mea, problema reala este urmatoarea: o echipa cu o gramada ordonata care poate fi destabilizata destul de usor, cum este cazul „Cangurilor” in momentul de fata, are sanse minime de a castiga Cupa Mondiala. Indiferent cat de sclipitoare ar fi linia de treisferturi si chiar daca perechea Gregan-Larkham si-ar recapata stralucirea de odinioara, nu cred ca echipa Australiei ar putea castiga titlul mondial fara suportul unei gramezi solide.
S-ar putea ca Australia sa sfideze aceasta logica rugbystica. Daca pilierii nu vor inregistra, totusi, un progres rapid si semnificativ, atunci cred ca selectionata antrenata de John Connolly va avea probleme majore la Cupa Mondiala din Franta.
Dupa meci, Jack White, antrenorul Africii de Sud, a declarat ca, dupa parerea sa, nu Australia a castigat, ci echipa sa a pierdut partida. Intelegand frustrarea antrenorului sud-african, as adauga ca, privind dintr-o perspectiva diferita, se poate la fel de bine spune ca lipsa unei structuri solide si coerente a jocului, precum si saracia jocului de ansamblu al „Antilopelor” au reprezentat doi factori importanti care au facilitat victoria gazdelor.
Eugen Cionga – Toronto
Articole similare
19 Apr. 2026
FRANȚA / PRO D2 / ETAPA A 27-A: Cinci echipe cu români se luptă să evite subsolul clasamentului
Runda cu numărul 27 din Pro D2, a doua divizie a campionatului Franței la rugby, n-a fost una tocmai fericită pentru toți românii care activează acolo. Cu Romeo Gontineac antrenor...
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / RCGH - CSRAP 15-67: Încă un eșec... Și ce dacă! Rugby-ul nu este doar despre scor, ci mai ales despre oameni
Pătrunsă în elita rugby-ului românesc în acest an, RC Gura Humorului a disputat al 3-lea meci din Liga de Rugby Kaufland 2026. Și s-a înclinat pe teren propriu, astăzi...
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CMSBM - CSAST 50-33: Maramureșenii au obținut un succes clar în fața marilor rivali din Capitală
Ultima partidă a etapei cu numărul 4 a Ligii de Rugby Kaufland 2026, din punct de vedere cronologic, s-a încheiat cu un succes clar al formației gazdă. Evoluând pe Arena Zimbrilor din...
18 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Nepoții lui Valeriu Irimescu au asistat la turneul de mini-rugby de pe stadionul Olimpia / VIDEO
Dedicată memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar apoi antrenorul de geniu Valeriu Irimescu (1940-2026), etapa cu numărul 3 din Campionatul de mini-rugby a Municipiului...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
