Ba arbitre!

Tags: arbitrurugby Acest articol nu este un manifest de avocatie la adresa arbitrilor, ci este, mai degraba, o relatare pamfletara a unor realitati foarte prezente in rugby-ul romanesc. Evident ca orice asemanare cu personaje reale este o pura coincidenta, rodul (ne)fast al renghiurilor care se pot juca, din cand in cand, pe o scena cu personaje comune.

Motricitate si Psihism in activitatile corporale

Vezi AICI detalii

Judecator fara roba in Ovalia

Vezi AICI detalii

Asadar: Ba arbitre.... De regula, dupa ce s-au rostit ca introducere cele doua cuvinte magice, urmeaza un sir nesfarsit de sudalmi, pe care hartia, fie ea chiar si electronica, nu le suporta. Sau cel putin nu in acest spatiu in care, prin rugby, consideram ca se poate face inca educatie de calitate.

​Cei care isi permit sa se adreseze catre arbitri cu acel apelativ, nu cunosc insa un lucru foarte simplu. Violenta nu inseamna neaparat sa lovesti pe cineva, ci poate imbraca si forma verbala, aceasta fiind, uneori, chiar mai dureroasa. Deci, stimati baarbitristilor, ​nu uitati ca arbitrii sunt si ei oameni si au o limita de suportabilitate a vexajelor. Ca nu intotdeauna o arata, asta este altceva, dar faptul ca li se plateste un amarat de barem nu inseamna ca asta ii transforma in tinta injuriilor, a ofenselor si a cuvintelor de tot felul.

​Arbitrii, inainte de a imbraca hlamida impartitorului de dreptate, sunt, ca si voi, antrenori, jucatori, parinti, sustinator, niste oameni cu care va intalniti pe strada, la petreceri ori in alte circumstante. Sunt alcatuiti tot din carne, oase si creier, ca si voi, ceilalti  baarbitristi convinsi.

​In multe cazuri, cavalerii fluierului inchid urechile pentru ca ingrata meserie pentru care se pregatesc teoretic si fizic, nu le permite sa raspunda, sa explice si sa isi faca dreptate. Ei inghit toate aceste ofense, numai de dragul discretiei si progresului profesional, deoarece scandalurile nu le fac deloc bine la palmares, chiar daca se va dovedi vreodata ca au avut dreptate.

​Controversele legate de decizii vor exista, chit ca arbitrajul video la rugby lamureste multe situatii. Chiar si asa, vor exista tabere de contestatari si nemultumiti. Stim ca este un cliseu, dar baarbitristii ar trebui macar odata sa incerce sa alerge dupa niste copii si sa dea gramezi ordonate si lovituri de pedeapsa, dupa care, probabil, vor constata in ce consta dificultatea de a fi arbitru.

​Dinamica si complexitatea jocului de rugby presupune arbitri excelent pregatiti, din toate punctele de vedere. Iar ca sa formezi un arbitru iti trebuie, fara exagerare, cel putin 10 ani de practica si de acceptare a inerentelor greseli. Ca sa il pastrezi si sa il echilibrezi psihic sa reziste la presiuni, sa nu renunte, este de 10 ori mai dificil decat procesul de formare in sine.

​Invocarea voluntariatului, de catre multi parinti, ori a platii unor parti din cheltuieli, iarasi, nu iti confera dreptul de a jigni si de a te adresa violent, in fata unui om care practica o meserie ale carei secrete foarte putini le ghicesc.

Sigur ca se poate polemiza la nesfarsit pe marginea acestui subiect. dar devine cumva deranjanta atitudinea puritanilor rugbystici, care nu suporta comparatia cu fotbalul. Serios? Pai atunci de ce sunt scandaluri si la rugby? Sau poate nu exista si inventam noi pe aici, ca sa ne aflam in treaba...

​Ca o concluzie, uite ca s-a intins molima si am devenit, cu voie sau fara de voie, baarbitristi convinsi.

​Deci Ba arbitre:

- Ia explica tu cum e sa pleci duminica de acasa, sa dam un exemplu aleatoriu, de la Bucuresti la Baia Mare. Cum dormi in vagon de tren, ajungi dimineata, inghiti la repezeala o omleta, arbitrezi, esti injurat si apoi iar pleci cu trenul?

- Ce zice familia, ce zic copiii tai de lipsurile repetate de acasa?

​- Cum poti sa te imparti intre serviciu si hobby si sa le faci pe amandoua bine?

- Ce intarzieri la plata baremurilor se inregistreaza in cazul tau?

​- Cum e sa vezi ca tu te pregatesti, dai totul, faci tot ce poti sa cresti, sa progresezi, dar altul, cu un sistem relational mai bine pus la punct arbitreaza?

​- Cum e sa te simti tolerat si cum ti se induce parerea ca trebuie sa fii multumit si cu firimiturile care ti se arunca de la ciozvartele inghitite de bogati?

​- Cum e sa stii ca lumea nu intelege ca si tu, om fiind, poti sa te accidentezi la fel de repede ca si ceilalti?

​Ba arbitre ​te salut si iti salut tenacitatea!