APARIȚIE EDITORIALĂ: Cartea „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat” se află în tipar
De Marian Burlacu, 11 Mar. 2026
Editată sub egida Fundației pentru Formarea și Educarea prin Sport a Tinerilor (FEST) și avându-l ca autor pe ziaristul româno-britanic Chris Thau, cartea „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat” se vrea a fi și un omagiu adus celui care a fost un rugbyst de valoare europeană și mondială, respectiv antrenorului de geniu. Din nefericire, VALERIU IRIMESCU (1940-2026) s-a stins din viață chiar în aceste zile, înainte ca lucrarea să vadă lumina tiparului... Înmormânarea celui care a fost și vicepreședinte al Federației Internaționale de Rugby Amator (FIRA), între 1974 și 1991, e programată mâine, 12 martie 2026, începând cu ora 12.30, la Cimitirul Parohial „Chitila I", de pe strada Magnoliei. În privința cărții care i-a fost dedicată lui Irimescu vă vom ține la curent cu data apariției sale.
În finalul cărții „Misterul Irimesc rămâne nedezlegat”, autorul a scris următoarele sub titlul „Irimescu fără Irimescu”:
Cu excepția câtorva scurte paragrafe preluate dintr-un interviu cu Valeriu Irimescu, semnat de zia ristul Dimitrie Calimachi, la sfârșitul anului 1968, când acesta fusese votat jucătorul anului, interviu în care „Jiri”, cum fusese poreclit de prieteni și admiratori, descrie câteva momente mai importante ale carierei la clubul „Locomotiva Grivița Roșie”, majoritatea contribuțiilor la acest volum o formează comentariile și părerile celor care l-au cunoscut îndeaproape, în majoritate foștii jucători ai „Generației de Aur”, precum și cele ale autorului, care l-a cunoscut îndeaproape pe marele antrenor.
Deși de-a lungul timpului am discutat cu el diverse aspecte ale vieții și mai ales ale carierei sale, n-am reușit să strâng într-un tot unitar și coerent filozofia sa de joc, în special după a doua sa revenire din Franța, unde a petrecut mai mulți ani ca antrenor, după 1991. Lucrul care m-a determinat să mă lansez în această aventură „literară” a fost o discuție banală cu câțiva dintre foștii săi jucători de rugby mai tineri ai generației actuale, care și-au confesat ignoranța în momentul în care cineva i-a pronunțat numele. „Irimescu! Cine a fost Irimescu, dom’le?”, a întrebat unul dintre ei, curios. Inițial am fost surprins, chiar jenat de ignorața lor. Apoi mi-am dat seama că, de fapt, marele jucător și antrenor nu trăiește decât în memoria colectivă a celor care l-au admirat ca jucător și divinizat ca antrenor. Pentru ceilalți, e doar un nume. Așa am început! Am luat contactul cu mai mulți din foștii săi jucători, care m-au sprijinit cu entuziasm. Mircea Paraschiv, Gheorghe Dumitru, Peter Ianusievici, Mihai Bucos, Petre Motrescu, Șefan Constantin, Laurențiu Constantin, Hary Dumitraș, Vasile Ion, Florin Opriș, Sandu Rădulescu, Viorel Onuțu, ca să menționez doar pe câțiva dintre cei care m-au ajutat și cărora le mulțumesc.
Recitind una dintre puținele cărți dedicate rugbyului, apărute în limba română, „Cei 15 din Carpați”, scrisă de ziariștii Dimitrie Calimachi și Geo Raețchi și publicată în 1981, când Va leriu Irimescu mai era încă antrenor federal, am dat de un paragraf care definește filozofia sa de joc. Irimescu intuise că misterul rugbyului este ascuns în spiritul jocului. „Totul depinde de educație”, spunea Irimescu despre rugby, jocul vieții sale: „Din punctul de vedere al concepției de joc, rugbyul nu e mai dur nici ca fotbalul, nici ca hocheiul pe gheață, pentru a mă referi doar la două sporturi de echipă. E poate mai bărbătesc, dar nu în sensul peiorativ al cuvântului. Uneori poate deveni brutal, chiar violent. Duritatea sau neduritatea unui meci de rugby depinde exclusiv de educație. Dacă rugbystului începător i s‐a inoculat de la început spiritul de fair‐play, atunci totul va fi perfect; el va juca toată viața corect, ca un gentleman (îmi iau permisiunea de a folosi doi termeni englezești, având în vedere originea britanică a sportului cu balonul oval)”.
Cine este Christian H. Thau? Iată prezentarea pe care și-a făcut-o autorul chiar la începutul cărții pe care i-a dedicat-o lui Valeriu Irimescu:
„Am început să joc rugby din întâmplare, atunci când antrenorul Cornel Munteanu, care domina Stadionul Tineretului, așa cum se numea pe atunci, cu vocea sa puternică și autoritară, ne-a convins pe mine și pe prietenul meu Mihai Oroveanu, să trecem de la secția de atletism a Clubului Sportiv Școlar, unde aruncam cu ciocanul și discul, la secția de rugby, care se antrena pe un teren adiacent. Nu știam atunci că făceam un pas care avea să-mi marcheze viața pentru totdeauna. A trecut mult timp de atunci, și acum, la peste 60 de ani petrecuți în lumea idiosincratică a rugbyului, îmi dau seama că a fost probabil decizia cu cele mai importante consecințe din viața mea. Am continuat să joc, schimbând câteva cluburi, la început Progresul București, apoi Politehnica, și apoi, târziu, la Farul Constanța, în așa-zisa echipă de Cupă, când numeroșii internaționali erau chemați la lot.
Mai târziu, în Anglia, am încercat să devin antrenor, am făcut chiar și un curs de antrenori la Bisham Abbey, dar mi-am dat seama că, deși generoasă și complexă, meseria de antrenor nu era pentru mine. Pur și simplu nu aveam timp. Ca antrenor trebuia să fiu cu echipa la sfârșit de săptămână, ori eu lucram foarte des în weekend. Una dintre cele două trebuia să cedeze! Dar nu m-am lăsat sau, mai bine zis, sportul nu m-a lăsat, și am continuat să mă ocup de rugby ca jurnalist și fotograf sau chiar reporter de radio și televiziune, în mare măsură datorită evoluției tot mai promițătoare a echipei României, care, condusă de Irimescu, devenise o forță europeană, fiind una dintre cele 16 echipe invitate la prima Cupă Mondială din 1987.
Apariția Cupei Mondiale a fost un punct de cotitură în istoria rugbyului și a vieții mele. Îmi aduc aminte că într-o zi, la Sydney, în Australia, Keith Rowlands, un fost internațional galez și Leu Britanic, care pe atunci îndeplinea funcția de Secretar al Federației Internaționale (IRFB), mi-a făcut o ofertă pe care nu am putut s-o refuz! Doream oare să lucrez alături de el ca ofițer de presă la viitoarea Cupă Mondială, care era programată pentru 1995, în Africa de Sud?
Așa am devenit Ofițer de Presă la RWC 1995, după care am preluat și rolul de Director de Comunicare al Federației Internaționale (IRFB), care pe atunci se mutase de la Londra la Bristol. O descriere simplă a acestui moment din viata mea a fost „Am sărit din lac în puț”, deși nu evocă exact imensitatea problemelor cu care m-am confruntat, dintre care trecerea rugbyului la profesionism s-a dovedit cea mai dificilă. Foarte curând a trebuit să aleg din nou, între activitatea de Director de Comunicații al Cupei Mondiale din 1999 și cea de Ofițer de Presă al Federației (WRU) aflată în acel moment în conflict cu principalele cluburi, ca să nu mai vorbesc de construcția stadionului nou care, în sine, era o nouă aventură, cel puțin la fel de dificilă ca și celelalte două de mai înainte. Totul a mers așa până în 2015, când după Cupa Mondială, m-am retras definitiv, la Penarth, în Țara Galilor, unde locuiam de mai mulți ani și unde am devenit secretar al clubului de rugby din localitate”.
Articole similare
16 Iul. 2026
CAMPIONATUL NAȚIUNILOR 2026 / ITALIA: Antrenorul Quesada a fost suspendat pentru două meciuri fiindcă a criticat arbitrajul / VIDEO
World Rugby a introdus o nouă regulă cunoscută sub numele de „Match Official Abuse Sanction Process”, adică „Procesul de sancționare a abuzului verbal față de...
16 Iul. 2026
ROMÂNIA / CLUBURI ȘI ECHIPE: SCM USV Timișoara l-a transferat pe pilierul georgian Nikoloz Aptsiauri
Aflată în pregătirea dinaintea reluării Ligii de Rugby Kaufland 2026, echipa SCM USV Timișoara a plecat într-un mini-stagiu la Băile Herculane. Cantonament e mult spus, acesta...
16 Iul. 2026
CUPA NAȚIUNILOR 2026 / SAM- ROU: Dinamovistul Etienne Terblanche va debuta în ultimul meci al Stejarilor în America de Sud
Învinsă la Santiago de Chile (31-48), egală cu Uruguay (36-36), echipa de rugby a României va disputa sâmbătă, 18 iulie 2026, la ora 17.30, ultimul meci din prima parte a Cupei...
15 Iul. 2026
ROMÂNIA / ANTRENORI: Daniel Mitrea participă la programul NCDA – Coach Developer Academy în Japonia
Profesor de educație fizică și sport din 1996, antrenor de rugby, Daniel Mitrea (52 de ani) participă în această perioadă la programul NCDA – Coach Developer Academy, în...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
