ANIVERSARE / GEORGE MILCĂ: „În finala cu Franța, de la București, am reușit să marchez 8 din cele 16 puncte ale victoriei”

Fost arbitru internațional, George Milcă (68 de ani) a reușit o performanță rară în perioada junioratului. Participant la trei ediții ale Campionatului European, bucureșteanul a câștigat două medalii de aur și una de argint! În a doua finală, în 1973, pe Stadionul Giulești, fundașul a înscris 8 din cele 16 puncte care ne-au adus victoria cu Franța. Cum activase și ca portar la echipa de fotbal juniori a Rapidului, unde fusese coleg cu Ioniță, George Milcă a fost felicitat după finală și de antrenorul Dumitru „Tache” Macri. Deși acesta nu era mulțumit că fostul său elev alesese rugby-ul în detrimentul sportului rege, după victoria cu Franța acesta i-a spus: „Rămâi la rugby! O să-ți fie bine acolo”. 

Prezent la Stadionul Național de Rugby „Arcul de Triumf” la aniversarea a 50 de ani de la acele succese, George Milcă și-a amintit de acei frumoși ani: „În 1972, la Roma, am fost cel mai tânăr jucător din lotul României. În tren am împlinit 16 ani. Plecasem titular, dar pe parcurs, gândindu-se că sunt cel mai mic și având și kilograme puține - înălțime destulă, dar kilograme puține -, m-au lăsat rezervă. Dar a fost totul foarte bine, foarte frumos. Acolo am avut o atmosferă excelentă. Am avut poate și șansa că într-o semifinală a jucat Franța cu Spania, arbitrată de regretatul Vasile Cișmaș. Și spaniolii au reușit să câștige. Iar finala care s-a jucat la Roma a fost una de ambiții puternice, care a fost câștigată cu 17-11. Și am ieșit pentru prima oară campioni europeni. Apoi, la București, în 1973, aveam 17 ani. Eram titular pe postul de fundaș. Am reușit în finală să marchez 8 puncte din 16. Celălalt coleg de echipă, Ghiță, a marcat un eseu când nimeni nu se aștepta. Și am câștigat cu 16-11 finala cu Franța. Iar la Heidelberg am plecat pe ultima sută de metri de juniorat”.        

Născut în 1955, în Bucureşti, George Milcă a debutat în rugby la CSȘ Bucureşti, avându-l antrenor pe Doru Dinulescu. Între 1967 și 1974, a activat la acest club la toate categoriile de vârstă: rugby în 7, rugby în 10 (antrenor D. Dinulescu) şi rugby în 15 (antrenor Anton Groman). În 1971, a trecut la prima echipă de rugby în XV de juniori sub îndrumarea antrenorilor Cornel Munteanu şi Nicolae Vizitiu. Tot atunci, s-a specializat pe postul de fundaş. 

În 1971 şi 1973 a ocupat locul 2 la Campionatul Național, iar în 1972 a cucerit titlul. Tot la această categorie de vârstă, a câștigat medaliile de aur la edițiile Campionatului European din 1972, de la Roma (17-11 cu Spania în finală) şi 1973, de la Bucureşti (17-11 cu Franţa în finală), precum şi pe cea de argint în 1974, la Heidelberg. La echipele naționale i-a avut ca antrenori pe Nicolae Pădureanu, Traian Doiciu, Nicolae Vizitiu, Eduard Denischi și Valeriu Irimescu. 

În 1974, a debutat ca senior la echipa Rapid Bucureşti, unde a lucrat cu antrenorul Ioan Teodorescu. Din 1975 și până în 1980, a evoluat la Ştiinţa Petroşani, tot acolo urmând și studiile universitare. A lucrat cu antrenorii Dumitru Titi Ionescu și Gheorghe Băltăreţu. Cu Știința a câştigat de două ori Cupa României. În 1977, a fost selecţionat în lotul naţional universitar. Și-a încheiat cariera de jucător la Sportul Studenţesc (1980-1984). 

După ce a agățat ghetele în cui s-a dedicat arbitrajului, iar în perioada 1984-2003 a urmat şi cursuri de perfecţionare în Olanda. A fost delegat la centru şi la margine la multe meciuri internaţionale. În campionatul intern, a oficiat la peste 500 de meciuri la toate categoriile de vârstă. Din 2000 a activat la Asociaţia Municipală de Rugby Bucureşti, fiind membru comisiile de arbitri, disciplină și competiţii. Este de profesie subinginer, absolvent în 1979 al Facultăţii de Electromecanică din Petroşani. Până de curând, când s-a pensionat, a lucrat ca inspector la Primăria Municipiului Bucureşti. 

Incercare enciclopedica a rugbyului romanesc

Vezi AICI detalii

Omul Mircea Rusu

Vezi AICI detalii

Inițiat în 1969, de Federația Internațională de Rugby Amator (FIRA), la propunerea Franței, Campionatul European de juniori a crescut în valoare și s-a transformat într-o întrecere mondială în anii 90. România s-a aflat printre țările care au participat de la început la această competiție. Iar generațiile din 1972 și 1973 au reușit să câștige titlul continental. Reprezentanții acelor echipe de aur s-au revăzut sâmbătă, 13 mai, la Stadionul Național de Rugby „Arcul de Triumf”. 

Campionii continentali au făcut fotografii pe esplanada de la „Arcul de Triumf”, iar apoi au ajuns în zona muzeului, acolo unde se află și un pub (localul este ornat cu tricouri de rugby înrămate). După o slujbă de pomenire a celor care au făcut parte din acele echipe sau din staff-ul tehnic și administrativ și nu mai sunt printre noi, Marin Ionescu, Dumitru „Mituș” Alexandru din partea Asociației Internaționalilor Români de Rugby (AIRR), respectiv Mircea Copaci, vicepreședintele Federației Române de Rugby, au oferit celor care au cucerit titlul european, acum 50 de ani, plachete omagiale și cravate. La această reîntâlnire de suflet au fost prezenți, printre alții, Ion Zafiescu, Gheorghe Varga, Nicolae Ghiţă, Pavel Bidirel, Ștefan Ionescu, George Milcă, Valentin Barba, Sorin Fuicu, Teodorin Tudose, Nicolae Șișiu și Bogdan Lazăr. 

În 1972, în Italia, echipa de juniori a României a dispus de RF Germania (36-3), Cehoslovacia (27-3) și Spania (17-11), ultima formație eliminând surprinzător Franța (17-15), în semifinale. Clasamentul final al CE de rugby juniori 1972 a arătat astfel: 1. ROMÂNIA, 2. Spania, 3. Franța, 4. Cehoslovacia, 5. Italia, 6. Maroc, 7. RF Germania, 8. Belgia.

Din echipa care a disputat finala au făcut parte următorii jucători: Corneliu Scarlat, Răzvan Curea, Florin Ioniţă, Eugeniu Ştefan, Marin Ionescu (căpitanul echipei), Ion Zafiescu, Gheorghe Varga, Teodor Mesaroş, Dan Moraru, Alexandru Dumitru, Nicolae Ghiţă, Pavel Bidirel, Octavian Stoica, Vlad Costenco, Nicolae Martin. Din lot au mai făcut parte Ștefan Ionescu, Mircea Paraschivescu, Florin Atanasiu, Romulus Moldovan, George Milcă. Staff-ul tehnic a fost format din Nicolae Pădureanu, Nicolae Vizitiu, Sergiu Weisselberg (antrenori), Vasile Cișmaș (arbitru) și Ion Stavrache (medic).

În 1973, turneul final al CE de rugby juniori a fost găzduit la București. România s-a calificat din nou în finală trecând de Polonia (29-0) și Italia (9-6). În 15 aprilie, pe stadionul Rapid - Giulești, în prezența a 5.000 de spectatori, România s-a impus cu 16-11 în fața Franței. Clasament final: 1. România, 2. Franța, 3. Spania, 4. Italia, 5. Maroc, 6. Cehoslovacia, 7. RF Germania, 8. Polonia.

Iată cum arată caseta tehnică a finalei CE de rugby juniori din 1973:

România - Franța 16-11

BUCUREȘTI (22 aprilie 1973) * Stadion: „Giuleşti” * Teren: bun * Timp: soare și averse de ploaie * Spectatori: 5.000 * Arbitru: Julio Segurola (Spania)

Au înscris: Moraru 1e (min. 15), Ghiță 1e (min. 48), Milca 1t (min. 15), 2lp (min. 42, 71), respectiv Haran 2e (min. 58, 61), Deniles 1lp (min. 21)

Au evoluat următoarele formaţii:

ROMÂNIA: George Milcă - Valeriu Cantea,  Valentin Barba, Tudorel Grosu, Nicolae Ghiță (cpt.) — Mihai Holban, Dan Moraru - Anania Ștefan Dziadyk, Teodorin Tudose, Gheorghe Marin — Corneliu Pop, Sorin Fuicu — Dan Dumitraşcu, Gheorghe Oțetaru, Ștefan Bunduc

FRANŢA: Poujade — Gourdon, Dennes, Billac, Barataud — Haran, Azon — Martinez, Ronaldo, Geneste — Saltel, Dupont — Dubroca, Archippe, Clemente

Din lotul României au mai făcut parte Ion Silvestru, Nicolae Șișiu, Chenan Ebu, Florin Atanasiu, Gheorghe Păduraru, Ion Voicu și Bogdan Lazăr. Din staff-ul tehnic au făcut parte Nicolae Vizitiu, Traian Doiciu, Eduard Denischi, Alexandru Carnabel, Doru Dinulescu (antrenori), Valeriu Irimescu (antrenor federal) și Ion Stavarache (medic).