Analiza Romania-Georgia: Punct si de la capat.

Suprematia Georgiei  in intalnirile directe a continuat si sambata, pe stadionul Arcul de Triumf, gruzinii castigand cu 19 -13 (6-10), dupa un meci, nu foarte spectaculos, dar foarte darz si echilibrat. „Sa castige cel mai bun” am auzit, prin intermediul internet-ului, o declaratie la conferinta de presa de acum cateva zile. Si, intr-adevar, cel mai bun a castigat. Din pacate, nu a fost echipa noastra. Sustin echipa Romaniei, si la infrangeri si la victorii, dar parerea mea esta ca Georgia a castigat pe merit.„Stejarii” au condus la pauza cu 10-6, dar au pierdut cu 13-19, un meci in care nu se poate spune ca adversarii au jucat exceptional.

Judecator fara roba in Ovalia

Vezi AICI detalii

Omul Mircea Rusu

Vezi AICI detalii

Atunci, se pune intrebarea: unde s-a facut diferenta?

In primul rand, gramada a fost, mai mereu, dominata, suferind sub presiunea gruzinilor. Mai mult ca alte echipe, formatia noastra, odata ce este dominata la nivelul gramezii, isi pierde, parca, reperele, gasind, cu mare greutate, modalitati de a reactiona, cu eficienta, in fata unui adversar redutabil.

....comentarii despre meci gasiti pe Forum, click aici >>

In meciul de sambata, inaintarea fiind, in majoritatea cazurilor, sub o presiune constanta in momentele fixe, pe introducerea noastra, eliberarea balonului s-a facut cu dificultate, punandu-l, astfel, pe mijlocasul la gramada intr-o pozitie extrem de incomoda, acesta fiind presat de adversarul sau direct si de linia a treia georgiana. Ori, daca „demi”-ul evolueza in spatele unei gramezi dominate, fara stabilitate in „ordonate”, el nu poate asigura pase de calitate si nici nu poate alege cele mai bune solutii pentru a lansa fazele de atac.

In al doilea rand, am pierdut cu prea mare usurinta baloane in contactele directe, in special in mol-uri. Au existat faze, in care jucatorilor nostri le-a fost smuls, pur si simplu,  balonul din brate. Nu se poate spune ca inaintasii nostri nu au luptat. Nu, Tincu si ai sai au incercat sa „sparga” frontul georgian, dar, de cele mai multe ori, atacurile erau individuale, sustinerea coechipierilor era lenta, iar inaintasul nostru se trezea izolat in mijlocul adversarilor.

Combinatia acestor doi factori a constituit, dupa parerea mea,  principala cauza a infrangerii. In mod logic, neputinta de a pastra balonul, mai precis, neputinta de a asigura continuitatea posesiei balonului a condus la o incapacitate colectiva de a construi faze periculoase.

Un alt aspect deficitar l-a constituit, cred eu, evolutia modesta a „uverturii” noastre. Cupa Mondiala a aratat ca echipa noastra are probleme la nivelul perechii de mijlocasi, iar intr-un asemenea meci, cum a fost acest meci cu Georgia, aceasta deficienta a parut si mai pregnanta. Sigur, evolutia „uverturii” a fost influentata si de lipsa de calitate a baloanelor primite de la mijlocasul la gramada, dar realitatea este ca Nationala nu poseda, deocamdata, un mijlocas la deschidere, dotat cu o viziune care sa-i ingaduie sa dirijeze, intr-o maniera coerenta, jocul echipei.

In meciul cu Georgia, a exista o diferenta neta intre mijlocasul la deschidere gruzin si „uvertura” noastra. Kvirikashvili a stiut sa orienteze jocul echipei sale, variind deschiderile liniei de treisferturi cu loviturile de picior tactice, in timp ce Florin Vlaicu nu a oferit un raspuns pe masura.

....comentarii despre meci gasiti pe Forum, click aici >>

Cu exceptia fazei eseului marcat de Daniel Carpo in urma unei faze bine construite, echipa noastra nu a reusit sa se impuna si sa controleze meciul, nici chiar la nivelul gramezii, considerat punctul nostru forte. Din pacate, de-a lungul acestei partide nu am avut niciun moment sentimentul ca Nationala este capabila sa controleze meciul. Semnificativ este faptul ca ai nostri nu au reusit sa inscrie nici in momentele de superioritatea numerica. O eliminare in randurile adversarilor, constituie o ocazie favorabila de a a-ti impune autoritatea in joc si de a marca puncte. Echipa noastra, insa, nu a fost capabila sa mareasca „strocul” in perioada in care a avut acest avantaj. Dimpotriva, georgienii au fost aceia care au inscris, Kvirikashvili transformand o lovitura de pedeapsa.

Poate ca, pentru unii, faptul ca nu ne-am impus in gramezile ordonate reprezinta o surpriza. Evolutia inaintarii georgiene nu constituie, nici pe departe o surpriza. Daca ne amintim meciul de la Cupa Mondiala, nici acolo nu putem spune ca am dominat la nivelul gramezii. Trebuie sa recunoastem faptul ca gruzinii poseda o gramada foarte puternica. Sa nu uitam ca Davit Kubriashvili, care a evoluat foarte bine in acest meci, este acela care, la Toulon, l-a trimis pe banca de rezerve pe Carl Hayman, celebrul All Black, considerat, ani de-a randul, cel mai bun pilier dreapta din lume! Vasil Kakovin a demonstrat ca si el este un pilier redutabil, iar Mamuka Gorgodze a excelat la Cupa Mondiala din Noua Zeelanda, dupa evolutii impresionante in campionatul Frantei.

In plus, nici mol-ul penetrant nu a functionat deloc, inaintasii nostri nereusind sa creeze faze care sa ameninte butul georgienilor.

In privinta echipei noastre, un aspect pozitiv l-a constituit, totusi, intentia vadita de a incerca un joc variat, deschizand linia de treisferturi pana la aripi. De altfel, Adrian Apostol a avut un rol major in actiunea care a dus la eseul lui Daniel Carpo. Pe de alta parte, aripa Farului a dovedit slabiciuni in aparare, cel putin intr-o faza adversarul sau ocolindu-l cu usurinta, scapand de-a lungul tusei si creand o faza periculoasa. In ciuda insuccesului, s-a simtit dorinta de a incerca un alt tip de joc, mai deschis si mai variat. Nu s-a reusit, mijloacele de exprimare ale echipei noastra sunt, inca, limitate, dar intentia de a juca „altceva” a existat.

Cred ca noii antrenori ai echipei nationale cauta o schimbare a stilului de joc, incercand transferarea unei parti a responsabilitatii colective de la nivelul gramezii la nivelul liniei de treisferturi. O linie de treisferturi care trebuie sa aiba mai multa initiativa, capatand incredere in capacitatea sa creativa. Arata, oare, aceste intentii incercarea de implementare a  unui nou proiect de joc la nivelul Nationalei? Nu stiu, ramane de vazut ce vor arata meciurile viitoare.

....comentarii despre meci gasiti pe Forum, click aici >>

Inainte de a incheia as vrea sa ma opresc asupra a doua faze controversate care au influentat aceasta partida: eliminare lui Kolelishvili si neacordarea eseului de penalizare din ultimele minute ale meciului.

Eliminarea flanker-ului gruzin a fost pe deplin justificata, el lovindu-l cu pumnul pe Tincu. Nu am avut ocazia de a revedea faza respectiva, dar, impresia mea este ca reactia lui Kolelishvili a fost determinata de faptul ca, in urma placajului, in momentul in care gruzinul atingea gazonul, Marius Tincu l-a tras de par. Sper din toata inima ca gestul capitanului Nationalei a fost absolut accidental si ca nu a existat nimic intentionat. Banuiesc, insa, ca tocmai acest gest a determinat riposta violenta a georgianului. Facand aceasta observatie, nu caut scuze sau justificari pentru cartonasul rosu primit de flankerul gruzin; repet, eliminarea sa fost corecta. Eu ma gandesc, in primul rand, la Marius Tincu si vreau sa cred ca gestul capitanului echipei Nationale – daca acest gest s-a petrecut, intr-adevar – a fost involuntar.

Incidentul mi-a adus aminte – pastrand proportiile - de partida Northampton-Leicester, disputat anul trecut, in care Chris Ashton l-a tras de par - in mod clar – pe Alesana Tuilagi, iar acesta a ripostat lovindu-l cu pumnul. Tuilagi a fost eliminat, Ashton nu, pentru ca arbitrul nu observase gestul sau. In schimb, dupa meci, Ashton a primit o suspendare de patru saptamani, in timp ce Tuilagi a rams doar cu cartonasul rosu.

In privinta fazelor din prelungirile meciului, parerea mea este urmatoarea:

Dupa castigarea balonului, in urma tusei la 5 metri, ai nostri au presat, uneori chiar la cativa centrimetri de but, avand sansa de a marca un eseu care, transformat fiind, ne-ar fi adus victoria. Din pacate,  in ciuda eforturilor intense, ei nu au reusit sa concretizeze presiunea exercitata. In acelasi timp, insa, trebuie sa recunoastem, cu obiectivitate, ca gruzinii s-au aparat formidabil pe linia de but, respingand atac dupa atac. Presiunea inaintasilor nostri a dus la o serie de gramezi „ la 5”. Este adevarat, cele doua linii intai s-au ridicat de cateva ori, iar gramada a fost refacuta, dar nu am reusit sa intram in butul georgian.

Trebuia arbitrul sa acorde eseu de penalitate? Greu de spus.

....comentarii despre meci gasiti pe Forum, click aici >>

Fiecare arbitru are propria sa interpretare a regulamentului. In asemenea cazuri, arbitrul trebuie sa decida, in primul rand, daca infractiunea comisa este o infractiune repetata. Daca arbitrul ajunge la concluzia ca infractiunea este repetata, el ar trebui sa avertizeze echipa respectiva. Mai departe, daca infractiunea continua, atunci el trebuie sa penalizeze formatia care a comis infractiunea.

In ceea ce priveste eseul de penalizare, acesta este acordat daca arbitrul considera ca infractiunea repetata ar fi impiedicat marcarea unei incercari. Dupa parerea mea, un eseu de penalizare se cuvine acordat atunci cand gramada respectiva  cedeaza, in mod clar, in fata presiunii adverse; de exemplu, prabusind, in mod intentionat, gramada ordonata impiedicand inscrierea iminenta a unui eseu. Desigur, s-ar putea sa ma insel, dar, personal, nu cred ca acesta a fost cazul cu gramada georgiana, fazele succesive neintrunind conditiile acordarii unui eseu de penalitate. De altfel, la ultima gramada, am avut impresia ca inaintasii nostri nu au mai fortat impingerea in but, incercand un atac de la baza gramezii. Pe baza acestor consideratii, parerea mea este ca decizia arbitrului John Paul Doyle a fost corecta.

Sigur, georgienii au folosit asistenta medical ceruta pe teren ca un tertip pentru a se odihni intre doua gramezii „la 5”;  sigur, exista pareri contrarii in aceasta privinta, conform carora arbitrul ar fi trebuit sa acorde eseu de penalizare si banuiesc ca asemenea pareri exista in tabara echipei noastre.

Indiferent, insa, de parerile fiecaruia, un lucru mi se pare clar: nu am pierdut meciul din cauza arbitrajului. Am pierdut pentru ca echipa noastra a comis prea multe greseli; am pierdut pentru ca nu am stiut sa pastram posesia balonului; am pierdut pentru ca gramada noastra a jucat tot timpul sub o presiune constanta, fiind incapabila de o reactie care sa rastoarne raportul de forte din teren; am pierdut pentru ca perechea de mijlocasi nu a reusit sa organizeze si sa orienteze jocul echipei; am pierdut pentru ca „Stejarii” nu au reusit – cu exceptia debutului partidei – sa-si impuna autoritatea in joc si sa controleze acest meci. Nici chiar atunci cand s-a aflat in superioritate numerica, formatia noastra nu a reusit sa domine.  Asa dupa cum am mentionat mai sus,  nu am avut niciun moment sentimentul, de-a lungul intregii partide, ca Nationala este capabila sa controleze acest meci.

Fara indoiala, infrangerea suferita ne-a intristat.Trebuie, insa, sa fim obiectivi si sa intelegem foarte bine ideea ca Georgia, si nu Rusia, reprezinta barometrul valoric al rugby-ului din Est. Am citit comentariile – unele chiar entuziaste – pe marginea victoriei cu 25-0, impotriva Rusiei. Izbanda de la Soci a fost frumoasa, meritata, dar nu trebuie sa ii acordam o importanta mai mare decat are. Nu am vazut meciul de la Soci, am inteles ca gramada noastra a dominat clar, trei din cele patru eseuri fiind rezultatul eforturilor gramezii. Cand vorbim insa de aceasta dominare trebuie sa avem in vedere faptul ca inaintasii rusi, in special pilierii, in ciuda gabaritului, nu poseda o tehnica deosebita.

Am urmarit echipa Rusiei anul trecut si impresia mea este ca unii dintre pilierii lor au o tehnica chiar rudimentara, Prin urmare, entuziasmul generat de victoria de la Soci, trebuie temperat pentru ca succesul impotriva rusilor nu are aceeasi semnificatie pe care ar fi avut-o un succes impotriva gruzinilor.

....comentarii despre meci gasiti pe Forum, click aici >>

Cred ca, la ora actuala, Georgia este o echipa mai completa si mai matura decat echipa noastra. Georgienii poseda acel pragmatism, acea stiinta a jocului – la nivelul echipelor din grupa secunda valorica- care le permite sa absoarba presiunea adversa si sa se descurce in momentele dificile. Gorgodze si coechipierii sai nu au avut, nici pe departe, o evolutie entuziasmanta, dar au stiut sa isi impuna si sa controleze jocul; au avut capacitatea de a  exercita o presiune constanta asupra gramezii noastre, destabilizand-o; si, cel mai important, au fost in stare sa absoarba socul unui eseu primit in primele minute ale meciului si au fost capabili sa reactioneze cu eficienta.

Pentru echipa Romaniei un singur indemn: punct si de la capat.

Eugen Cionga
Toronto