ANALIZĂ: Rolul cluburilor în relansarea rugby-ului românesc - Decăderea echipelor românești și reînființarea selecționatei Bucureștilor (EPISODUL 3)
De Marian Burlacu, 24 Iul. 2025
Până pe la sfârșitul anilor 90 echipele de club din rugby-ul românesc au ținut pasul cu cele din Franța și chiar din Regatul Unit și Irlanda. De pildă, prin anii 80, înainte de a juca meciul test cu România, pe stadionul „23 August”, echipa Scoției a disputat o partidă pregătitoare pe „Parcul Copilului”, cu Grivița Roșie. Și „ciulinii” s-au impus la o diferență minimă. Semn că și echipele de club de la noi erau capabile de o opoziție puternică indiferent de adversar. Adoptarea profesionismului în rugby, la nivel internațional, în 1995, va schimba raportul de forțe. (Foto: RC Toulon)
Vesticii își dezvoltaseră până atunci infrastructura (stadioane, terenuri, baze de pregătire moderne). Din acel moment au investit și în salariile jucătorilor, care n-au mai fost obligați să se antreneze seara după ce mergeau și la muncă.
În același an 1995 a debutat Cupa Europei rezervată echipelor de club (Franța, Anglia, Italia) și selecționatelor provinciale (Irlanda, Scoția și Țara Galilor). Primul meci s-a disputat la Constanța, în 12 octombrie 1995, între Farul și Stade Toulousain. Iar campioana Franței s-a impus fără drept de apel: 54-10. Farul a mai jucat un meci în Italia, meci încheiat și mai prost: 8-86 cu Benetton Trevizo.
Aceste rezultate au făcut ca în ediția următoare campioana României, Dinamo București, să dispute un meci de baraj pentru intrarea în competiție. Un baraj pierdut în fața reprezentantei Italiei.
Totuși, Dinamo a participat atunci în a doua competiție europeană, Scutul European, unde a avut evoluții frumoase și rezultate deosebite în ultimele partide: 22-73 la Narbonne (în Franța), 6-67 la Castres Olympique (în Franța), 24-24 la Bridgend (în Țara Galilor), 38-31 cu Treorchy (Țara Galilor, la București) și 19-18 cu Bristol Shoguns (Anglia, la București). Cu două victorii și un egal în trei meciuri în deplasare și două acasă, Dinamo s-a clasat pe locul 3 în această grupă, cu 5 puncte, după Castres (10 puncte) și Narbonne (8p). O clasare deosebită, remarcată la acea vreme.
În 1997, Federația Română de Rugby a mai făcut o eroare. La acea vreme, o parte din Biroul Federal în frunte cu președintele de atunci, Viorel Morariu, a susținut ca în barajul pentru participarea la ediția 1997/1998 a Cupei Europei să fie înscrisă o selecționată a Bucureștilor, una din care să facă parte și internaționali care ocupaseră locul 5 la CM de juniori de la București (1995) și cuceriseră medalia de bronz la CM de juniori de la Brescia (1996).
O altă parte a Biroului Federal a pledat pentru participarea Farului din Constanța, campioana României, la baraj. Cele două grupuri nu s-au pus de acord... Și inevitabilul s-a produs. România a pierdut acel loc în baraj, iar Farul a fost înscrisă în a doua competiție continentală, Scutul European, unde a înregistrat următoarele rezultate: 20-32 și 17-23 cu US Dax (Franța), 10-83 și 28-85 cu Stade Francais (Franța), 9-26 și 10-46 cu London Irish (Anglia). Farul a ocupat ultimul loc în grupă, fără vreun punct.
În ediția 1998/1999 nu s-a mai pus problema participării românești la barajul pentru Cupa Europei. Acest capitol a fost definitiv închis. Iar efectele acestei absențe din prima competiție continentală au fost comparabile cu cele ale necalificării echipelor de fotbal românești în grupele din Liga Campionilor: s-a ratat șansa obținerii unor sume importante.
Campioană a României, Dinamo a participat și în acel an în Scutul European, acolo unde a reușit două victorii. Prima, în 26 septembrie 1998, pe Studențesc-Tei, a fost prestigioasă: 45-43 cu Bridgend RFC (Țara Galilor). Și după un final de meci nebun, unul în care cele două formații au trecut rând pe rând la conducere.
Cealaltă victorie spune, de asemenea, multe. Fiindcă Dinamo a câștigat cu 23-18, la Lisabona, meciul cu Portugalia. Ați citit bine! Cu naționala Portugaliei, care a fost înscrisă în competiție. În celelalte partide, Dinamo a pierdut la diferențe care astăzi par rezonabile, însă atunci erau considerate foarte mari: 22-31 cu Pau (Franța), 10-49 cu Brive (Franța), 7-60 cu SU Agen (Franța) și 24-45 cu Biarritz Olympique (Franța).
În sfârșit, la ediția 1999/2000 a Scutului European a participat Steaua. Care a reușit o victorie prestigioasă: 30-20 cu Connacht Rugby, la acea vreme a patra selecționată provincială din Irlanda, ca valoare. În celelalte meciuri, militarii s-au înclinat clar: 19-30 și 10-49 cu RC Toulon (Franța), 27-58 și 27-43 cu Ebbw Vale (Țara Galilor) și 7-41 cu Connacht Rugby (Irlanda). Aceasta avea să fie ultima participare cât de cât decentă a echipelor noastre de club în cupele europene la rugby.
În ediția 2000/2001, echipele din România n-au fost acceptate nici măcar în a doua competiție valorică... S-a revenit în 2001/2002, când Dinamo a început bine, dar a terminat în corzi: 49-17 și 10-33 cu Rugby Bologna (Italia), 12-75 și 3-113 cu Saracens Londra (Anglia), 23-82 și 5-83 cu Begles-Bordeaux (Franța).
Apoi, în ediția 2002/2003 a Challenge Cup, Dinamo s-a oprit în primul tur („16”-imile de finală) al Cupei Challenge, fază în care a fost surclasată de Saracens Londra: 11-87, la București, și 0-151, în Anglia... Atunci, antrenorul Mircea Paraschiv a explicat eșecul cu o frază memorabilă: „Adversarii ne-au ocolit!”. Și nu era o glumă, ci o relitate. În sensul că în timp ce Dinamo (echipele românești de luptă) jucau încă numai pe înaintare, cele din vestul Europei aveau înaintași cu viteza treisferturilor, și treisferturi cu gabaritul înaintașilor. Adică un joc complet, în mare viteză.
Dinamo a continuat în a treia competiție europeană, Scutul European, ajungând în sferturile de finală: 27-24 și 26-24 cu Aquile Rugby, cu ambele meciuri disputate în Italia, respectiv 0-123 și 0-88 cu Castres Olympique (Franța)...
În ediția 2003/2004, echipele noastre nu au fost acceptate din motive climatice... S-a spus că iarna (decembrie, ianuarie, februarie) nu se poate juca la noi din cauza zăpezii, gerului...
Insuccesele din ultimii ani din competițiile continentale intercluburi / interprovinciale au obligat Federația Română de Rugby să decidă reînființarea selecționatei Bucureștilor. O idee foarte bună fiindcă în această echipă aveau să fie testați, în competiții continentale, jucători tineri, jucători care au fost promovați astfel la naționala mare.
Începutul a fost greoi. Și în ediția 2004/2005 a Scutului European, Bucharest Rugby a fost eliminată de Leonessa Rugby (Italia), în dublă manșă: 18-15 și 21-32.
În toamna lui 2005, selecționata noastră a revenit în Challenge Cup, unde a avut evoluții oscilante: 16-20 și 23-17 cu RC Toulon (Franța), 3-106 și 13-27 cu Gloucester (Anglia), 10-38 și 6-45 cu Bayonne (Franța). Așadar, s-a câștigat pe terenul lui Toulon, s-a pierdut la scor în Anglia, dar acasă, cu același adversar, s-a jucat de la egal la egal...
Istoria s-a repetat și în ediția 2006/2007, când Bucureștii au obținut tot o victorie: 3-27 și 19-33 cu Bristol Rugby (Anglia), 23-27 și 31-38 cu Bayonne (Franța), 10-66 și 29-39 cu Newport (Țara Galilor).
În toamna lui 2007, în schimb, s-a reușit un bilanț și mai bun, în sensul că s-au câștigat două partide, iar o altă a fost încheiată la egalitate: 8-18 și 0-46 cu Worcester (Anglia), 23-23 și 21-20 cu Gran Parma (Italia), 19-17 și 6-34 cu US Montauban (Franța).
Pentru ca un an mai târziu să se bifeze o nouă participare cu evoluții și rezultate contrastante: 10-21 și 10-50 cu Bourgoin-Jallieu (Franța), 17-53 și 19-38 cu Worcester (Anglia), 14-20 și 17-15 cu Petrarca Padova (Italia).
În 2009, FRR a decis ca selecționata noastră să se numească Bucharest Oaks. Și din nou aceasta a ocupat ultimul loc în grupa din Challenge Cup: 21-9 și 9-16 cu Parma (Italia), 19-21 și 15-33 cu Bourgoin-Jallieu (Franța), 6-10 și 0-47 cu Leeds Carnegie (Anglia).
La fel s-a întâmplat în ediția 2010/2011: 9-23 și 6-26 cu Leeds Carnegie (Anglia), 20-19 și 12-16 cu Rugby Parma (Italia), 20-29 și 7-35 cu Stade Francais (Franța).
Pentru ca în ediția următoare, 2011/2012, Stejarii Bucureștilor să obțină două succese: 34-7 și 26-13 cu Crociati RFC (Italia), 3-49 și 13-43 cu Stade Francais (Franța), 13-24 și 13-57 cu Worcester (Anglia).
Cum avea să se întâmple și în toamna lui 2012: 17-40 și 8-53 cu Bath Rugby (Anglia), 42-27 și 20-34 cu Rugby Calvisano (Italia), 25-22 și 9-39 cu SU Agen (Franța).
Așadar, tranziția de la echipele de club la selecționata provincială s-a făcut foarte bine. În sensul că selecționata Lupii București s-a comportant decent în meciurile cu echipe din vestul Europei. Principalul câștig al acestor participări a fost că rugbyștii noștri au acumulat experiență. Iar acest plus s-a văzut și în evoluțiile și rezultatele echipei naționale de rugby.
(va urma)
Vesticii își dezvoltaseră până atunci infrastructura (stadioane, terenuri, baze de pregătire moderne). Din acel moment au investit și în salariile jucătorilor, care n-au mai fost obligați să se antreneze seara după ce mergeau și la muncă.
În același an 1995 a debutat Cupa Europei rezervată echipelor de club (Franța, Anglia, Italia) și selecționatelor provinciale (Irlanda, Scoția și Țara Galilor). Primul meci s-a disputat la Constanța, în 12 octombrie 1995, între Farul și Stade Toulousain. Iar campioana Franței s-a impus fără drept de apel: 54-10. Farul a mai jucat un meci în Italia, meci încheiat și mai prost: 8-86 cu Benetton Trevizo.
Aceste rezultate au făcut ca în ediția următoare campioana României, Dinamo București, să dispute un meci de baraj pentru intrarea în competiție. Un baraj pierdut în fața reprezentantei Italiei.
Totuși, Dinamo a participat atunci în a doua competiție europeană, Scutul European, unde a avut evoluții frumoase și rezultate deosebite în ultimele partide: 22-73 la Narbonne (în Franța), 6-67 la Castres Olympique (în Franța), 24-24 la Bridgend (în Țara Galilor), 38-31 cu Treorchy (Țara Galilor, la București) și 19-18 cu Bristol Shoguns (Anglia, la București). Cu două victorii și un egal în trei meciuri în deplasare și două acasă, Dinamo s-a clasat pe locul 3 în această grupă, cu 5 puncte, după Castres (10 puncte) și Narbonne (8p). O clasare deosebită, remarcată la acea vreme.
În 1997, Federația Română de Rugby a mai făcut o eroare. La acea vreme, o parte din Biroul Federal în frunte cu președintele de atunci, Viorel Morariu, a susținut ca în barajul pentru participarea la ediția 1997/1998 a Cupei Europei să fie înscrisă o selecționată a Bucureștilor, una din care să facă parte și internaționali care ocupaseră locul 5 la CM de juniori de la București (1995) și cuceriseră medalia de bronz la CM de juniori de la Brescia (1996).
O altă parte a Biroului Federal a pledat pentru participarea Farului din Constanța, campioana României, la baraj. Cele două grupuri nu s-au pus de acord... Și inevitabilul s-a produs. România a pierdut acel loc în baraj, iar Farul a fost înscrisă în a doua competiție continentală, Scutul European, unde a înregistrat următoarele rezultate: 20-32 și 17-23 cu US Dax (Franța), 10-83 și 28-85 cu Stade Francais (Franța), 9-26 și 10-46 cu London Irish (Anglia). Farul a ocupat ultimul loc în grupă, fără vreun punct.
În ediția 1998/1999 nu s-a mai pus problema participării românești la barajul pentru Cupa Europei. Acest capitol a fost definitiv închis. Iar efectele acestei absențe din prima competiție continentală au fost comparabile cu cele ale necalificării echipelor de fotbal românești în grupele din Liga Campionilor: s-a ratat șansa obținerii unor sume importante.
Campioană a României, Dinamo a participat și în acel an în Scutul European, acolo unde a reușit două victorii. Prima, în 26 septembrie 1998, pe Studențesc-Tei, a fost prestigioasă: 45-43 cu Bridgend RFC (Țara Galilor). Și după un final de meci nebun, unul în care cele două formații au trecut rând pe rând la conducere.
Cealaltă victorie spune, de asemenea, multe. Fiindcă Dinamo a câștigat cu 23-18, la Lisabona, meciul cu Portugalia. Ați citit bine! Cu naționala Portugaliei, care a fost înscrisă în competiție. În celelalte partide, Dinamo a pierdut la diferențe care astăzi par rezonabile, însă atunci erau considerate foarte mari: 22-31 cu Pau (Franța), 10-49 cu Brive (Franța), 7-60 cu SU Agen (Franța) și 24-45 cu Biarritz Olympique (Franța).
În sfârșit, la ediția 1999/2000 a Scutului European a participat Steaua. Care a reușit o victorie prestigioasă: 30-20 cu Connacht Rugby, la acea vreme a patra selecționată provincială din Irlanda, ca valoare. În celelalte meciuri, militarii s-au înclinat clar: 19-30 și 10-49 cu RC Toulon (Franța), 27-58 și 27-43 cu Ebbw Vale (Țara Galilor) și 7-41 cu Connacht Rugby (Irlanda). Aceasta avea să fie ultima participare cât de cât decentă a echipelor noastre de club în cupele europene la rugby.
În ediția 2000/2001, echipele din România n-au fost acceptate nici măcar în a doua competiție valorică... S-a revenit în 2001/2002, când Dinamo a început bine, dar a terminat în corzi: 49-17 și 10-33 cu Rugby Bologna (Italia), 12-75 și 3-113 cu Saracens Londra (Anglia), 23-82 și 5-83 cu Begles-Bordeaux (Franța).
Apoi, în ediția 2002/2003 a Challenge Cup, Dinamo s-a oprit în primul tur („16”-imile de finală) al Cupei Challenge, fază în care a fost surclasată de Saracens Londra: 11-87, la București, și 0-151, în Anglia... Atunci, antrenorul Mircea Paraschiv a explicat eșecul cu o frază memorabilă: „Adversarii ne-au ocolit!”. Și nu era o glumă, ci o relitate. În sensul că în timp ce Dinamo (echipele românești de luptă) jucau încă numai pe înaintare, cele din vestul Europei aveau înaintași cu viteza treisferturilor, și treisferturi cu gabaritul înaintașilor. Adică un joc complet, în mare viteză.
Dinamo a continuat în a treia competiție europeană, Scutul European, ajungând în sferturile de finală: 27-24 și 26-24 cu Aquile Rugby, cu ambele meciuri disputate în Italia, respectiv 0-123 și 0-88 cu Castres Olympique (Franța)...
În ediția 2003/2004, echipele noastre nu au fost acceptate din motive climatice... S-a spus că iarna (decembrie, ianuarie, februarie) nu se poate juca la noi din cauza zăpezii, gerului...
Insuccesele din ultimii ani din competițiile continentale intercluburi / interprovinciale au obligat Federația Română de Rugby să decidă reînființarea selecționatei Bucureștilor. O idee foarte bună fiindcă în această echipă aveau să fie testați, în competiții continentale, jucători tineri, jucători care au fost promovați astfel la naționala mare.
Începutul a fost greoi. Și în ediția 2004/2005 a Scutului European, Bucharest Rugby a fost eliminată de Leonessa Rugby (Italia), în dublă manșă: 18-15 și 21-32.
În toamna lui 2005, selecționata noastră a revenit în Challenge Cup, unde a avut evoluții oscilante: 16-20 și 23-17 cu RC Toulon (Franța), 3-106 și 13-27 cu Gloucester (Anglia), 10-38 și 6-45 cu Bayonne (Franța). Așadar, s-a câștigat pe terenul lui Toulon, s-a pierdut la scor în Anglia, dar acasă, cu același adversar, s-a jucat de la egal la egal...
Istoria s-a repetat și în ediția 2006/2007, când Bucureștii au obținut tot o victorie: 3-27 și 19-33 cu Bristol Rugby (Anglia), 23-27 și 31-38 cu Bayonne (Franța), 10-66 și 29-39 cu Newport (Țara Galilor).
În toamna lui 2007, în schimb, s-a reușit un bilanț și mai bun, în sensul că s-au câștigat două partide, iar o altă a fost încheiată la egalitate: 8-18 și 0-46 cu Worcester (Anglia), 23-23 și 21-20 cu Gran Parma (Italia), 19-17 și 6-34 cu US Montauban (Franța).
Pentru ca un an mai târziu să se bifeze o nouă participare cu evoluții și rezultate contrastante: 10-21 și 10-50 cu Bourgoin-Jallieu (Franța), 17-53 și 19-38 cu Worcester (Anglia), 14-20 și 17-15 cu Petrarca Padova (Italia).
În 2009, FRR a decis ca selecționata noastră să se numească Bucharest Oaks. Și din nou aceasta a ocupat ultimul loc în grupa din Challenge Cup: 21-9 și 9-16 cu Parma (Italia), 19-21 și 15-33 cu Bourgoin-Jallieu (Franța), 6-10 și 0-47 cu Leeds Carnegie (Anglia).
La fel s-a întâmplat în ediția 2010/2011: 9-23 și 6-26 cu Leeds Carnegie (Anglia), 20-19 și 12-16 cu Rugby Parma (Italia), 20-29 și 7-35 cu Stade Francais (Franța).
Pentru ca în ediția următoare, 2011/2012, Stejarii Bucureștilor să obțină două succese: 34-7 și 26-13 cu Crociati RFC (Italia), 3-49 și 13-43 cu Stade Francais (Franța), 13-24 și 13-57 cu Worcester (Anglia).
Cum avea să se întâmple și în toamna lui 2012: 17-40 și 8-53 cu Bath Rugby (Anglia), 42-27 și 20-34 cu Rugby Calvisano (Italia), 25-22 și 9-39 cu SU Agen (Franța).
Așadar, tranziția de la echipele de club la selecționata provincială s-a făcut foarte bine. În sensul că selecționata Lupii București s-a comportant decent în meciurile cu echipe din vestul Europei. Principalul câștig al acestor participări a fost că rugbyștii noștri au acumulat experiență. Iar acest plus s-a văzut și în evoluțiile și rezultatele echipei naționale de rugby.
(va urma)
Articole similare
11 Oct. 2025
SUPERCUPA EUROPEI 2025/2026 / ETAPA 1 / LPR - DEL 17-40: Lipsiți de experiența internațională, Lupii s-au prăbușit după pauză
Compusă din mulți tineri, majoritatea fără experiență internațională, selecționata Romanian Wolves a debutat cu un eșec în ediția 2025 a Supercupei Europei la rugby: 17-40 cu Delta...
10 Oct. 2025
SUPERCUPA EUROPEI 2025/2026 / ETAPA 1 / LPR - DEL: Lupii debutează în competiție cu o echipă dominată de jucătorii Rapidului
Selecționata Romanian Wolves va debuta în noua ediția a Supercupei Europei mâine (sâmbătă, 11 octombrie 2025), la ora 15.00, pe Stadionul „Arcul de Triumf” din...
09 Oct. 2025
FRANȚA / TOP 14: Internaționalul român Ştefan Buruiană a revenit în lotul lui Castres Olympique
Multiplă campioană a Franței la rugby, Castres Olympique a decis să-l reintegreze în lot pe talonerul român Ştefan Buruiană (22 de ani). Acesta fusese împrumutat la...
09 Oct. 2025
OLD BOYS: GFP Rugby Club a câștigat turneul de la Barcelona
Echipă alcătuită și din foști jucători, dar și din iubitori ai sportului cu balonul oval, GFP Rugby Club a devenit cunoscută, în ultimii ani, prin participarea la diverse evenimente. Iar...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
