All Blacks – invingatori la Sydney!

     Corespondenta din Toronto.
     In fata a 82 000 de spectatori (ce frumoasa cifra pentru un meci de rugby!), Noua Zeelanda a umilit Australia, pe stadionul Telstra din Sydney, castigand cu 50-21 un meci in care oaspetii au inscris sapte eseuri, iar gazdele doar trei.
Diferenta in privinta calitatii posesiei si executiei


     Victoria neta a Noii Zeelande nu s-a datorat, asa cum ar parea ca indica la prima vedere acest scor de 50-21, dominarii posesiei balonului, deoarece si australienii au beneficiat de numeroase mingi, ci, dupa parerea mea, calitatii posesiei si calitatii executiei in fazele decisive ale jocului. All Blacks au fost mult mai eficienti in fructificarea posesiei balonului, afisand o superioritate clara si in ceea ce priveste executia combinatiilor in atac, executia placajelor si a recuperarii baloanelor in aglomerari, precum si in executia fazei defensive.
     Prim urmare, diferenta s-a facut, in special, in planul calitatii posesiei, executiei si consistentei jocului. In plus, presiunea continua exercitata de gramada si acuratetea interpretarii „partiturii” pregatite de John Mitchell si Robbie Deans, i-au obligat pe „cangurii’ sa comita greseli neasteptate, fie in minuirea balonului, fie in executarea placajelor, unele dintre aceste erori constituind rampa de lansare a unor contraatacuri foarte periculoase, cel putin trei dintre ele incheindu-se cu eseuri.
     Australienii au pierdut prea multe baloane in joc deschis si au ratat nepermis de multe placaje. Spre exemplu, la primul eseu al lui Rokocoko, Sailor nu a fost capabil sa-l placheze pe adversaul sau direct, iar la cea dintai incercare a lui Howell, Noriega a fost cel care a ratat placajul decisiv asupra lui Mauger, acesta continuandu-si cursa care a fost incheiata de catre aripa sa cu un eseu la centru.

Noua Zeelanda – in continua crestere de forma


     Evident, neo-zeelandezii au toate motivele sa fie foarte multumiti cu acest rezultat, savurand o victorie absolut meritata.
     In primul rand, ei au administrat o infrangere umilitoare marilor lor rivali, chiar pe terenul acestora. In al doilea rand, aceasta victorie la o diferenta de 29 de puncte, reprezinta o sansa apreciabila de a recuceri Cupa Bledisloe, aflata, in ultimii cinci ani, sub „monopol” australian.
     Pe langa calitatea executiei si capacitatea de a fructifica orice oportunitate, cat de mica, creata in momentele de posesie a balonului, mi se pare important a scoate in evidenta doua aspecte ale jocului in care All Blacks au excelat in meciul de pe Telstra Stadium: rigoarea si organizarea defensivei, precum si viteza si forta de penetrare a liniei de treisferturi.
     In ciuda celor trei eseuri primite, apararea a fost la inaltime, aratandu-se in progres de la meci la meci. Hewett, Mealamu si Sommerville au avut o evolutie foarte buna, depunand un efort formidabil in „furnalul” inaintarii, placand fara incetare si impiedicand astfel, sarjele lui Kefu et co., in timp ce linia treia a blocat culoarele de atac ale gazdelor, in jurul gramezii. In plus, Jerry Collins a atacat mereu direct, tinandu-i mereu sub presiune pe Larkham si Flately,
     In privinta treisferturilor, Howell si Rokocoko sunt, probabil, cele mai rapide, eficace si valoroase aripi ale momentului. Umaga si Mauger alcatuiesc o foarte puternica pereche de centri, solida in defensiva si penetranta in faza ofensiva. Fiecare dintre ei a inscris cate un eseu, Umaga marcand dupa o splendida serie de pase ale lui Rokocoko, Spencer si Muliaina, acesta pasandu-i, superb, la „interior” vice-capitanului sau care, lansat ca un obuz, l-a depasit cu usurinta pe George Smith.
     Pe postul de fundas, Muliaina joaca din ce in ce mai bine, iar Leon McDonald va avea, cu siguranta, o sarcina foarte dificila, atunci cand va reveni, in a-si recapata pozitia de titular.
     Nu totul fost perfect in jocul neo-zeelandezilor. All Blacks au avut, din nou, probleme in tuse, pierzand nu mai putin de sapte baloane pe repunerile lui Mealamu! De asemenea, oaspetii au avut si ei partea lor de placaje ratate in faze cruciale. Thorne l-a scapat prea usor pe Sailer, cursa acestuia incheindu-se cu eseu, in timp ce Marshall a parut nesigur in spatele gramezii, ratand si el un placaj decisiv, la primul eseu ale meciului marcat de Burke.

Australia – joc lipsit de consistenta


     “It wasn’t a game, it was a shame!” (nu a fost un meci, a fost o rusine!) a spus unul dintre comentatorii australieni la sfarsitul meciului, referindu-se la infrangerea usturatoare a „cangurilor”.
     Cu tot acest scor neasteptat, cu toata supararea comentatorului australian si in ciuda celor sapte eseuri incasate, gazdele au avut, totusi, perioade bune de joc. Cele doua eseuri inscrise, de Burke si Rogers, au fost rodul unor actiuni frumoase ale liniei de treisferturi, in timp ce Sailor a marcat un eseu, asemanator celui din partida cu Anglia, la captul unei splendide actiuni individuale. Frumusetea eseului a fost umbrita insa, de eliminarea, justificata, a lui Sailor pentru un placaj periculos asupra lui Muliaina, eliminare care a costat scump echipa „cangurilor”, oaspetii reusind sa marcheze doua incercari in superioritate numerica.
     Si, amintind de eliminari, sa consemnam faptul ca, la putine minute dupa eliminarea colegului sau, talonerul Cannon l-a placat in aer pe acelasi Muliaina, meritand, din plin, un cartonas galben. Arbitrul englez Spreadbury, speriat poate, de propria sa intransigenta, s-a aratat, in mod surprinzator, prea ingaduitor, trecand cu vederea infractiunea australianului.
     In privinta gramezii, Toutai Kefu s-a dovedit, din nou, cel mai bun inaintas al gazdelor, cu un joc percutant, si extrem de activ in tuse, secondat de cei doi flancheri, Waugh si Smith, foarte activi in joc dechis. Tusa a reprezentat punctul forte al „Wallabies”, ei reusind sa castige, dupa cum am amintit mai sus, sapte tuse pe repunerea adversa!
     Australienii au aratat, din cand in cand, sclipiri ale jocului care le-a adus doua titluri mondiale, dar problema a fost ca ei nu au reusit sa pastreze acelasi nivel de joc pe toata durata partidei. Greselile in joc deschis, placajele ratate, lipsa de organizare defensiva care a ingaduit oaspetilor sa penetreze de sapte ori butul australian, toate acestea au atarnat greu in balanta meciului.
     Imbucuratoare este insa, revenirea, dupa o accidentare serioasa, a lui Larkham. Revenirea sa in varf de forma, asociata cu apropiata revenire a lui Stirling Mortlock, va avea darul de a mari considerabil forta de joc a campionilor mondiali.