All Blacks: o victorie neconvingatoare

     Corespondenta din Toronto.
     Noua Zeelanda a invins Franta, 31-23, pe Jade Stadium din Christchurch, dar victoria gazdelor mi s-a parut neconvingatoare, iar nivelul de joc destul de departe de exigentele unei selectionate All Blacks. Pe de alta parte, francezii au constituit o surpriza placuta avand in vedere turneul dezastruos din Argentina, unde au pierdut, pentru prima oara in istorie, o serie de teste in fata „Pumelor”.
Doua reprize inegale ca nivel de joc


     Repriza intai a insemnat un recital al unei ofensive totale, meciul incepand si desfasurandu-se intr-un ritm extrem de ridicat, nici una dintre cele doua echipe neparand interesata sa mentina prea mult posesia balonului. Prin urmare, jocul a fost foarte deschis, cu lansari rapide ale liniei de treisferturi, atat gazdele cat si oaspetii atacand continuu, din orice pozitie si din orice zona a terenului.
     Francezii au deschis scorul destul de repede, printr-un drop gol al lui Michalak, dar replica neo-zeelandezilor a fost prompta si devastatoare, aripa Joe Rokocoko marcand o suita de trei eseuri, in doar 30 de minute, dupa splendide faze de atac; primul, dupa o patrundere decisiva a „inchiderii” Collins care a „spart” centrul defensivei franceze; al doilea dupa o pasa scurta a lui Carlos Spencer si o formidabila cursa in diagonala terenului, a aripei de origine fijiana; iar al treilea, in urma unei superbe faze create de Daniel Carter care, printr-o serie de fente unduitoare, a depasit cu eleganta defensiva galica.
     Aceasta perioada a meciului a aratat, in primul rand, talentul, viteza si incisivitatea liniei de treisferturi neo-zeelandeze, remarcandu-se, in special, Rokocoko(evident!), Carter si Muliaina, cel care are a avut o evolutie solida pe postul de fundas, avand toate sansele sa se impuna in fata titularului Leon McDonald.
     Intreg stadionul astepta si spera, probabil, o desprindere decisiva a All Blacks in urma acestei demonstratii de forta a treisferturilor, dar, spre dezamagirea suporterilor neo-zeelandezi, aceasta nu s-a produs. Galthie et co. si-au revenit, destul de repede, echilibrand jocul si marcad un eseu prin Sylvain Marconnet, dupa o succesiune de faze de atac foarte bine construite in „22” advers, pilier-ul lui Stade Francais inscriind, nestingherit, intre buturi.
     Cea de-a doua parte a meciului nu a s-a ridicat la nivelul spectacular al primei reprize. Jocul nu a mai avut acelasi ritm intens si aceeasi fluiditate, iar greselile, de ambele parti, s-au inmultit, obligandu-l pe arbitrul Andre Watson sa fluiere mult mai des ca in prima repriza. All Blacks au fost pe punctul de a mai marca un eseu, prin Ritchie McCaw, dar arbitrul sud-african a considerat, in mod eronat dupa parerea mea, „inainte” la pasa lui Howlett catre Devine, aceasta fiind singura decizie discutabila a domnului Watson.
     Francezii au jucat mai bine in aceasta perioada, au dominat, si, profitand de eliminarea lui Thorne pentru 10 minute, au reusit sa marcheze inca un eseu , prin Jauzion, si o lovitura de pedeapsa, transformata de catre DamienTraille, din apropierea centrului terenului. In schimb, erorile comise de „cocosi” i-au oferit lui Carter posibilitatea de a transforma patru lovituri de pedeapsa, asigurand succesul echipei sale.

All Blacks – tusa constituie o problema majora


     Desigur, victoria ramane victorie, dar nu cred ca John Mitchell poate fi pe deplin multumit de aceasta evolutie a echipei sale. In primul rand, meciul de ieri a aratat faptul ca tusa continua sa reprezinte o problema majora pentru echipa Noii Zeelande. Ingrijorator mi se pare faptul ca aceasta problema nu este recenta, All Blacks aratand, in mod frecvent, in ultimii ani, slabiciuni in acest sector de joc.
     In schimb, francezii s-au impus cu autoritate in tusa, castigand cel putin 6-7 baloane pe repunerea adversa! Harinordoquy (pana a parasit terenul accidentat), Chabal, Thion, Tabacco, Vermeulen, au castigat clar duelul direct cu Jack si Williams, scotand in evidenta lipsa de sincronizare intre taloner ( in special Oliver) si saritori, si, in acelasi timp, vulnerabilitatea si lipsa de eficienta a neo-zeelandezilor in acest compartiment de joc. Diferenta a fost atat de vadita, incat, in repriza a doua, la repunerile lui Bru, neo-zeelandezii nici nu incercau sa mai conteste tusa franceza!
     Este absolut surprinzator, intr-adevar, sa constati o asemenea evolutie nesatisfacatoare, intr-un atat de important sector al jocului, tocmai la All Blacks, exponentii unui joc complet. Cu o asemenea imagine a neputintei in jocul de margine, fara a panica, cred ca John Mitchell va avea, totusi, destule nopti nedormite pana la Cupa Mondiala.
     Din pacate pentru gazde, tusa nu a fost insa singurul sector care a relevat slabiciuni in mecanismul All Black. Hewett, Oliver, Sommerville si colegii lor nu au avut o seara linistita si placuta, inaintarea „cocosilor”, foarte puternica de altfel, exercitand o presiune continua asupra rivalei sale, reusind chiar sa o destabilizeze in cateva gramezi ordonate. Si, aici merita subliniat faptul ca „tricolorii” au reusit aceste ispravi fara titularii Pelous, Brouzet, Crenca, Ibanez, Betsen si Magne, care nu participa la acest turneu! Faptul ca, in meciul de pe Jade Stadium, au infruntat o echipa a Frantei din a carei gramada au lipsit sase titulari, trebuie sa-i puna serios pe ganduri pe neo-zeelandezi.
     Performanta de la Christchurch nu-l poate satisface pe Mitchell, pentru ca, efectiv, in ciuda victoriei, All Blacks au jucat departe de standardul inalt impus de istoria si traditia rugby-ului neo-zeelandez. Desigur, aceste meciuri fac parte din etapele de pregatire in vederea Cupei Mondiale, si, este de asteptat ca apropiatul „Turneu al celor Trei Natiuni” sa arate selectionata All Blacks in crestere de forma.
     In ceea ce priveste aspectele pozitive, cei trei noi veniti, Daniel Carter, Joe Rokocoko si Mils Mulialina, alcatuiesc, impreuna cu Umaga si Howlett, o linie de treisferturi de mare valoare. Joe Rokocoko, un atlet remarcabil (1,89m si 98 kg!), autorul a trei eseuri senzationale, este un atacant pur sange care poate deveni o aripa de mare clasa si un „star” al rugby-ului mondial, dar care trebuie insa sa-si perfectioneze jocul defensiv parand a fi nesigur, uneori, la mingile inalte. De asemenea, „inchiderea” Jerry Collins a impresionat printr-un joc agresiv, dinamic, cu placaje necrutatoare , dar si cu atacuri directe si sarje impetuoase, constituind un pericol permanent pentru defensiva franceza.

Franta – o surpriza placuta


     Desi a sosit in Noua Zeelanda, dupa doua esecuri suferite in fata Pumelor argentiniene, tanara echipa a Frantei a jucat neasteptat de bine, „intinzand” la maximum o experimentata echipa All Blacks. „Trupa” lui Laporte reprezinta o echipa cu mari, foarte mari disponibilitati, ale carei „explozii” ofensive pot arunca in aer orice aparare din lume.
     „Tricolorii” au fost surprinsi, la inceputul meciului, de „focul de artificii” a lui Rokocoko, dar si-au revenit treptat, echilibrand jocul. In cea de-a doua reriza au avut perioade de dominare, dar au comis prea multe greseli, oferind posibilitatea lui Carter sa transforme patru lovituri de pedeapsa care au decis scorul final.
     Cred ca evolutia lui Michalak pe postul de „uvertura”, l-a multumit pe Laporte, dupa cum evolutia foarte buna a gramezii va spori lupta pentru titularizare, ceea ce nu poate decat sa-l bucure pe antrenorul francez. Dupa cum am mentionat mai sus, gramada „tricolora” a fost lipsita de sase titulari, dar inlocuitorii acestora au jucat foarte bine, luptand de la egal al egal cu experimentatii lor adversari. Francezii au impresionat, in special, in tuse, unde au facut o adevarata demonstratie, dominandu-i clar pe All Blacks.
     Laporte a fost furios dupa infrangerile din Argentina, dar cred ca evolutia de la Christchurch a avut darul de a-i mai potoli mania. Nu am urmarit meciurile de la Buenos Aires, dar tinerii jucatori aruncati in lupta la Christchurch au jucat foarte bine, ridicandu-se la nivelul adversarilor lor, marind astfel competitia in randurile selectionatei franceze pentru ocuparea posturilor de titulari in vederea Cupei Mondiale.