All Blacks-Anglia: O ora de magie neagra!

     Corespondenta din Toronto.
     Noua Zeelanda a spulberat Anglia, 36-3, la Dunedin, consfintind astfel un debut remarcabil pentru Graham Heny, ca antrenor, si pentru Tana Umaga, cel dintai samoan care devine capitan al All Blacks!
Gramada All Blacks – o demonstratie de forta!


     In avancronica meciului, aparuta vineri pe site, imi exprimam temerea cu privire la forta gramezii All Blacks de a se impune in fata puternicei sale adversare. Cauza scepticismului meu o constituia, in mare masura, evolutia, neconvingatoare as zice, a inaintasilor neo-zeelandezi in meciul de selectie al All Blacks, intre “Probabili” si “Posibili”, care avusese loc la 1 Iunie la Auckland.
     Partida de la Dunedin a risipit, cel putin pentru moment, aceste temeri. Pentru prima data dupa o lunga perioda de vreme, gramada neo-zeelandeza a fost absolut suverana, dominandu-si net rivala si controland cu autoritate jocul. In acelasi timp, ceea ce mi s-a parut extrem de important a fost faptul ca ea si-a regasit energia, ferocitatea angajamanetului fizic si acel “killer instinct” care a facut faima inaintariilor All Blacks de-a lungul anilor.
     Repet, de multa vreme nu am mai vazut gramada All Blacks evoluand intr-o asemenea maniera: fiecare placaj, fiecare sarja, erau ca o “descarcare electrica” emanand o energie devastatoare care coplesea adversarii. Inaintasii All Blacks s-au impus in toate sectoarele jocului: gramezi ordonate, aglomerari, mol-uri si tusa.
     In margine, desi aruncarile lui Mealamu nu au fost perfecte, gazdele au dominat, mai ales in prima repriza, ele castigand 11 baloane, dintre care 3 pe repunerea adversarilor, in timp ce englezii au castigat doar 4! Un aspect care merita scos in evidenta este varietatea repunerilor, Mealamu alternand aruncarile lungi, spre spatele aliniamentului, catre McCaw, cu cele din mijlocul tusei, cautandu-i pe Jack, Robinson si Gibbes, cu aruncarile scurte, care il cautau pe Rush.
     Si pomenind de tuse, trebuie subliniata evolutia extraordinara a flankerului Jono Gibbes.
     Ce performanta! Fostul capitan al Maorilor a fost de-a dreptul impresionant, jucand exceptional, avand o prezenta remarcabila in joc deschis, iar in tuse castigand 8 baloane! Fara indoiala, selectionarea si titularizarea lui Gibbes a constituit , pana acum, marea “gaselnita” a lui Graham Henry.
     Analizand comportarea celor doua pachete, mi s-a parut ca marea diferenta la nivelul inaintarilor a constat in faptul ca gramada All Blacks a etalat un joc simplu, executand foarte bine procedeele de baza, fundamentale ale jocului, ceea ce le-a ingaduit, in mod logic, sa domine posesia balonului. Aceasta a dus la asigurarea continuitatii fazelor si fluiditatii actiunilor de atac, si, drept urmare, la exercitarea unei presiuni teribile asupra adversarilor. Prin urmarea, calitatea executiei detaliilor in fiecare faza de joc a determinat, in cele din urma, controlul absolut al gazdelor de-a lungul intregii partide.
     In mod indiscutabil, in testul de la Dunedin, gramada All Blacks a fost superioara din toate punctele de vedere adversarei sale. De asemenea, mi se pare demn de relevat faptul ca, desi erau constienti de aceasta superioritate, inaintasii nu au exagerat in a pastra balonul mai mult decat trebuia, ei mentinand posesia acestuia doar atat cat sa construiasca o platforma solida, stabila pentru atacurile liniei de treisferturi. Asa se explica varietatea atacurilor, alternarea patrunderilor in forta, pe centru, cu inaintasii intercalati in linia de treisferturi, cu deschiderile rapide pana la aripi. In plus,organizarea defensiva a fost la inaltime, greselile au fost foarte putine, reusind sa absoarbe, cu succes, momentele de presiune ale oaspetilor.
     Meciul de la Dunedin a insemnat, in opinia mea, semnalul revenirii la conceptia traditionala de joc a Noii Zeelande, bazata pe o gramada extrem de puternica si cu o impresionanta prezenta fizica. Evolutia de la Dunedin pare a indica o reintoarcere la matca jocului de gramada: un joc simplu, exploatand calitatile fizice ale componentilor sai, o tinuta impecabila in momentele fixe si o prezenta eficienta in aglomerari si mol-uri.
     Desigur, neo-zeelandezii isi dau perfect de bine seama ca aceasta splendida victorie, care merita savurata din plin, constituie doar inceputul drumului care sa-i duca spre recastigarea suprematiei mondiale. Succesul de la Dunedin si, mai ales, maniera in care a fost obtinut, trebuie confirmate de evolutiile din viitoarele partide internationale. Uneori, confirmarea unui succes constituie o intreprindere mai dificila decat obtinerea succesului in sine. Nu va fi usor, iar obstacole vor fi destule. Urmatorul? Peste doar cateva zile, al doilea test impotriva Angliei, care se va disputa la Auckland.