Africa de Sud a invins, dar nu a convins
De Redactia Rugby , 02 Aug. 2005
Africa de Sud - un joc lipsit de creativitate
Sud-africanii au inceput foarte bine meciul, Smit si Cronje conducand sarjele agresive ale inaintarii si cautand astfel sa supuna, din start, gramada australiana unei presiuni puternice. Defensiva „Cangurilor” s-a comportat excelent insa, iar curand, „Antilopele” au inceput sa „schioapete” parand ca o echipa rupta in doua. Perechea de mijlocasi Du Preez-Pretorius, lipsita de viziune si fantezie, nu a reusit sa asigure continuitatea jocului intre gramada si „treisferturi”, si nici sa organizeze, in mod coerent, atacurile echipei lor. Asa incat, au existat multe faze in care baloanele castigate de inaintare au fost risipite de linia de treisferturi in actiuni de atac neinspirate.
In general, inaintarea s-a prezentat multumitor, mai ales in fazele fixe, aratandu-se stabila in gramezile ordonate si eficienta in tuse. Victor Matfield si Bakkies Botha, desi nu au stralucit, au evoluat destul de bine in margine, castigandu-si propriile baloane plus trei pe repunerea lui Jeremy Paul, iar pilierii Guthro Steenkamp si C.J Van der Linde nu au avut probleme in fata lui Dunning si Young. Problemele au aparut dupa inlocuirea lui Van der Linde cu talonerul Gary Botha, capitanul John Smit trecand de la talonaj pe partea dreapta a gramezii. Nu stiu care a fost motivul lui Jack White de a-l mentine pe Smit ca pilier, din moment ce Lawrence Sephaka, pilier „de meserie”, sa afla pe banca de rezerve.
Cert este ca in gramezile ordonate din finalul meciului, „melee”-ul sud-africanilor s-a clatinat serios, motivul fiind, banuiesc, tocmai aceasta improvizatie determinata de introducerea lui Gary Botha. In ceea ce priveste linia a treia, sud-africanii au fost dominati de George Smith et Co., australienii surclasandu-i pe Juan Smith, Jacques Cronje si Joe van Niekerk. Complet depasiti in aglomerari, flankerii sud-africani trebuie sa-si imbunatateasca, in mod substantial jocul, in vederea meciului cu All Blacks, de sambata viitoare.
Daca gramada poate capata o nota de trecere, nu acelasi lucru se poate spune despre linia de treisferturi. Dupa parerea mea, aceasta a „picat” la primul examen din „Tri-Nations”, aratand niste limitari ingrijoratoare: joc individualist, saracacios, lipsit de creativitate si de forta de penetrare necesare pentru a desface „zavoarele” defensivei australiene. Perechea de mijlocasi Du Preez-Pretorius a evoluat sters, nefiind capabila sa accelereze si sa varieze jocul prin crearea unor actiuni periculoase care sa puna in valoare viteza aripilor, Paulse si Habana. La fel de stearsa a fost si evolutia perechii de centri Jean de Villiers-Jacque Fourie, care au iesit in evidenta mai mult prin placajele ratate decat prin aportul ofensiv. Faptul ca Jack White incearca diferite combinatii ale centrilor pentru a obtine perechea ideala, arata cat de acuta este problema la nivelul acestor posturi.
Singurii care s-au ridicat deasupra mediocritatii generale, au fost Paulse si Habana. Breyton Paulse a marcat eseul echipei sale in urma singurei faze coerente construite de „Springboks”, Bryan Habana, intercalat in centrul liniei de atac, pasandu-i excelent, pe la spatele lui Tuqiri, lui Montgomery care l-a lansat pe Paulse in cursa spre eseu. Atat Habana cat si Paulse sunt doi sprinteri de rasa, foarte periculosi in atac, dar in meciul de la Pretoria ei s-au arata a fi vulnerabili la baloanele inalte expediate de Larkham, avand dificultati in aparare.
La „uvertura”, prezenta lui Andre Pretorius nu a rezolvat problemele majore pe care selectionata Africii de Sud le-a avut, in ultimii ani, pe acest post. Pretorius este, dupa parerea mea, superior lui Jaco Van der Westhuyzen, dar nu a dovedit, deocamdata, calitatile unei „uverturi” de mare clasa. In meciul de sambata, impotriva „Cangurilor”, el a etalat un joc de picior promitator, incercand deseori sa lanseze lovituri tactice in spatele liniei de treisferturi australiene, impingand astfel jocul inspre „22”-ul advers. Ramane de vazut cum va evolua in fata Noii Zeelande.
Si totusi, cu toate lipsurile insirate mai sus, Africa de Sud a castigat. De ce?
In primul rand, datorita unei tenacitati demne de toata lauda, dovedite in momentele de presiune ale australienilor. In ciuda greselilor si a neputintei de a crea brese in defensiva adversa, sud-africanii nu au cedat nici o clipa, insistand in atac si fortand, printre altele, doua greseli ale lui George Smith care i-au ingaduit lui Montgomery sa transforme doua lovituri de pedeapsa in momente decisive ale partidei.
In al doilea rand, victoria se datoreaza in mare parte formei si preciziei lui Percy Montgomery, care a marcat trei lovituri de pedeapsa, o transformare si un superb drop goal, inscris dintr-o pozitie dificila, la 45 de grade fata de buturi.
In al treilea rand, incapacitatea de a concretiza a australienilor care, desi au creat faze mai periculoase, nu au reusit sa le finalizeze marcand doar un singur eseu.
Desigur, victoria este foarte importanta, dar echipa lui Jack White trebuie sa-si imbunatateasca, in mod substantial, nivelul de joc in perspectiva meciului cu Noua Zeelanda, de la Capetown. Daca Africa de Sud va repeta prestatia din meciul cu Australia, Smit si colegii sai nu vor avea nici o sansa in fata selectionatei All Blacks.
Australia si neputinta de a finaliza
Fara a diminua cu nimic meritul si ardoarea cu care au luptat sud-africanii, mi se pare ca Australia a pierdut un meci pe care ar fi trebuit sa il castige. „Cangurii” au fost, in opinia mea, mai buni, dar lipsa de eficienta in finalizarea actiunilor decisive a fost cauza majora a infrangerii australienilor.
„Wallabies” au etalat un joc mult mai variat, mai organizat, mai combinativ si mai creativ. Ei au alternat directiile de atac foarte rapid, de la gramada la linia de treisferturi si invers, mult mai usor decat au facut-o gazdele. Jocul oaspetilor a fost mult mai coerent, in timp ce jocul gazdelor a fost dezorganizat si putin haotic. Si acest lucru s-a vazut cel mai bine in aparare. Sud-africanii s-au aparat cu disperare, in timp ce australienii s-au aparat cu calm, avand o defensiva foarte bine structurata si organizata. „Cangurii” s-au aparat formidabil in unicele momente de presiune ale gazdelor, intre minutele 33-35 ale primei reprize. Presati in apropierea liniei de but, ei au blocat toate incercarile furibunde de „spargere a frontului” de catre sud-africani, lansand apoi un contraatac periculos care a condus la eseul lui Smith.
In tuse, Vickerman si Sharpe au jucat de la egal la egal cu Matfield si Botha - personal mi s-a parut ca Vickerman a fost cel mai bun prinzator in tuse - iar linia a treia, in ciuda absentei puternicului David Lyons, a fost net superioara rivalei sale. George Smith a fost omniprezent, dominand aglomerarile si fiind, de departe, cel mai bun flanker de pe teren. Din pacate, el a fost penalizat in doua faze decisive, permitandu-i lui Montgomery sa transforme doua lovituri de pedeapsa, egaland scorul la 16-16, si apoi preluand conducerea cu 19-16. Evident, nu Smith este vinovat pentru infrangerea echipei sale, dar aceste sase puncte au atarnat extrem de greu in balanta scorului final.
In schimb, pilierii Young si Dunning au fost dominati in gramezile ordonate, si nu cred ca, dupa prestatia din acest meci, Matt Dunning va ramane titular pentru meciul urmator. El ii va ceda, probabil, locul lui Al Baxter. Si atingand problema pilierilor, mi se pare ca una din grijile lui Eddie Jones este lipsa de pilieri de valoare, mai ales pe partea dreapta a gramezii. Deocamdata, el se bazeaza pe Bill Young si Al Baxter, il testeaza in continuare pe Matt Dunning, dar pentru pregatirea Cupei Mondiale, Jones va avea nevoie de cel putin inca doi pilieri de valoare.
Gregan si Larkham au fost cu o clasa peste Du Preez si Pretorius, iar stilul combinativ al treisferturilor a incomodat, in mod vadit, defensiva gazdelor. Giteau si Tuqiri si-au confirmat valoarea in timp ce Sailor a evoluat de-a dreptul excelent, fiind un pericol constant pentru aparatorii sud-africani.
Asadar, Africa de Sud a castigat primul meci din editia 2005 a Turneului Tri-Nations, dar prestatia „Antilopelor” nu a impresionat deloc. „Cangurii” au jucat mai bine, dar au pierdut, din cauza lipsei de concentrare in cateva faze decisive de eseu, un meci pe care ar fi trebuit sa il castige.
Eugen Cionga - Toronto
Articole similare
19 Apr. 2026
FRANȚA / PRO D2 / ETAPA A 27-A: Cinci echipe cu români se luptă să evite subsolul clasamentului
Runda cu numărul 27 din Pro D2, a doua divizie a campionatului Franței la rugby, n-a fost una tocmai fericită pentru toți românii care activează acolo. Cu Romeo Gontineac antrenor...
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / RCGH - CSRAP 15-67: Încă un eșec... Și ce dacă! Rugby-ul nu este doar despre scor, ci mai ales despre oameni
Pătrunsă în elita rugby-ului românesc în acest an, RC Gura Humorului a disputat al 3-lea meci din Liga de Rugby Kaufland 2026. Și s-a înclinat pe teren propriu, astăzi...
18 Apr. 2026
LRK 2026 / ETAPA A 4-A / CMSBM - CSAST 50-33: Maramureșenii au obținut un succes clar în fața marilor rivali din Capitală
Ultima partidă a etapei cu numărul 4 a Ligii de Rugby Kaufland 2026, din punct de vedere cronologic, s-a încheiat cu un succes clar al formației gazdă. Evoluând pe Arena Zimbrilor din...
18 Apr. 2026
ROMÂNIA / COPII & JUNIORI: Nepoții lui Valeriu Irimescu au asistat la turneul de mini-rugby de pe stadionul Olimpia / VIDEO
Dedicată memoriei celui care a fost rugbystul de valoare mondială, iar apoi antrenorul de geniu Valeriu Irimescu (1940-2026), etapa cu numărul 3 din Campionatul de mini-rugby a Municipiului...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
