A plecat un gentleman…

     M-am numarat printre cei ce au avut marea sansa de a sta de vorba cu Serban Ghica. A fost un moment ce mi-a marcat viata, pentru ca, pe urma, rugbyul mi s-a parut altfel. Zbaterile noastre cotidiene, uneori frizand penibilul, mi s-au aratat ca niste mici vrabii in fata unui vultur imperial. Pentru Serban Ghica rugbyul nu a fost niciodata un instrument. A fost esenta vietii, miracolul pe care l-a trait zi de zi, medicamentul ce l-a ajutat sa treaca peste momentele grele in inchisorile comuniste.
     M-au frapat la Bani Ghica, cum ii spuneau apropiatii, inteligenta extraordinara si memoria realmente revoltatoare. Era in stare sa-ti aduca aminte de faze de joc pe care nici macar pelicula nu le mai poate reda. Stia mii de nume de oameni, de locuri, de echipe si te facea sa te simti mic. Mic de tot.
     A fost un om cu sange nobil, dar nu doar pentru ca descindea dintr-o familie de domnitori, ci si datorita sufletului sau. A fost un taranist convins, prieten cu tot ce a avut mai bun acest partid, de la Maniu la Coposu. A platit pentru aceasta apartenenta, dar tanarul calit la Birmingham, unde a facut studii de inginerie a trecut cu eleganta… domneasca peste tot.
     A considerat intotdeauna viata ca fiind un joc de rugby: cu atac si aparare, cu momente de dominare, dar si cu momente de slabiciune. Comunistii l-au aruncat in inchisoare pentru ca avea origine nesanatoasa. Fusese deja de patru ori campion national cu Tenis Club, capitan al echipei nationale si presedinte al Federatiei Romane de Rugby. Cu un an inainte de 1970 a fost eliberat si, in loc sa se resemneze, cum ar fi facut, poate, altii in locul sau, a pornit din nou lupta. De data aceasta cu alte arme.
     S-a dus la Buzau si a organizat santiere. Iubirea pentru rugby il mistuia in continuare, asa ca a pus pe picioare echipa Contactoare. A dus-o pana in prima divizie si baietii lui au ridicat deasupra capului, incununare suprema, Cupa Romaniei.
     La una din vizitele pe care i le-am facut ne-a aratat un timbru. Un timbru de rugby, unicat in lume. Am incercat sa imitam ideea sa, dar se pare ca nu am avut aceeasi putere de convingere. Deocamdata.
     Bani Ghica a plecat in deplasare. Rugbyul romanesc ramane mai sarac cu un gentleman. Un print adevarat, desprins din povestile frumoase in care totul creste peste noapte si binele invinge, intotdeauna, raul.
     Bani Ghica a trecut in nefiinta linistit, asa cum a trait. A lasat un testament nescris in care doneaza rugbyului toata intelegerea sa profunda a fenomenului, toata capacitatea sa de a percepe sportul cu balonul oval ca pe un sport regesc. Ne va privi de sus si va astepta de la noi sa ne comportam ca adevarati gentlemeni.
     Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Bani Ghica!
    
     Florin Campeanu