Victor Gutu Doctor Honoris Causa al Universitatii Tehnice de Constructii din Bucuresti

Tags: victor gutu Recent, cunoscutul Victor H. Gutu, in varsta de 94 de ani, a fost elementul central al unei festivitati deosebite, in cadrul careia i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti.

​Victor Gutu este un inginer constructor desavarsit ca formatiune profesionala, fiind activ si acum, desi se apropie de implinirea unui veac. Victor Gutu are capacitate fizica si mentala iesita din comun, fiind in activitate. El lucreaza la proiecte de specalitate, dar in acelasi timp redacteaza lucrari stiintifice pe domeniul sau de preocupare. In plus, este nelipsit de la sedintele saptamanale ale Asociatiei Internationalilor de Rugby, unde se deapana, probabil, cele mai frumoase povesti.

Mai jos am preluat un articol semnat de airugby.ro, care descrie amanuntit cariera sportiva si profesionala a lui Victor Gutu, caruia ii uram viata lunga si plina de impliniri, pe toate planurile.

S-a născut în localitatea Sfântu Gheorghe, județul Covasna, la data de 14.07.1923.

Este de profesie inginer, absolvind Cum Laude, în 1947, Politehnica din București – Facultatea de Construcții. Din anul 1975 deține titlul de doctor inginer al Institutului Politehnic Gheorghe Asachi din Iași. A lucrat în producție în cadrul Institutului de Proiectare a Orașelor și Amenajarea Teritoriului (54 de ani), devenind șeful Departamentului de Lucrări Inginerești. În paralel a fost profesor asociat la Institutul de Construcții București, Catedra de Drumuri (38 de ani cumul).

Remarcabil polisportiv, a practicat atletismul (5 ani) și a jucat rugby (30 de ani), hochei pe gheață (20 de ani) și polo (10 ani). Inițierea în sport și-a făcut-o la Clubul Universitatea Cluj, unde a excelat în alergările de semifond și cros. Tot la Cluj a câștigat titlul de campion școlar la hochei pe gheață (cu liceul Gheorghe Barițiu) în anii 1938 și 1939. Refugiat la București în 1940, practică, în continuare, atletismul la cluburile Stadiul Român și Victoria, joacă hochei și câștigă, din nou, titlul de campion școlar cu liceul Gheorghe Lazăr în 1941, iar în 1942 iese vicecampion pe capitală. Mai obține un titlu de campion al Școlilor Militare „în plin război” cu Politehnica în 1944 (Cupa col. Bengescu). A jucat hochei pentru cluburile Politehnica, Universitatea București, Spartac Bere Rahova, Tarom, Rezervele de Muncă și Victoria. În timpul verilor 1941 – 1948 a fost jucător de polo la cluburile Liga Navală Română și Telefoane București.

Marea sa pasiune a fost însă rugbyul, unde, în perioada 1940 – 1970, a evoluat la cluburile studențești sau sindicale Tenis Club Român, Politehnica, Viforul Dacia, C.A.M., Constructorul, Progresul Finanțe Bănci, Petrol – Chimie (cu care promovează în Divizia A în 1961, învingând Farul Constanța), Olimpia, Proiectantul și Arhitectura. În aceste cluburi a fost pregătit de antrenori renumiți, precum Nelu Popa, Gusti Fanella, Theodor Krantz, Cornel Munteanu, Ștefan Bârsan, Vică Ioniță și Nicolae Pădureanu, realizând o serie de performanțe, precum: vice-campion școlar cu Liceul Gheorghe Lazăr în 1941, campion universitar cu Politehnica în 1946 și campion național la Categoria Onoare cu Tenis Club Român în 1942. În 1947 a fost titular al Selecționatei Orașului București (în meciul cu Selecționata Orașului Praga), avându-i drept antrenori pe Ion Buzoianu și Gheorghe Fântâneanu.

În 1962 a înființat în cadrul Institutului de Proiectare a Orașelor și Amenajarea Teritoriului prima echipă de old boys din România, A. S. Proiectantul. Echipa avea o componență de excepție, majoritatea fiind ingineri, arhitecți, geologi, profesori și doctori, foști componenți ai loturilor naționale, precum: frații Pappia, G. Petrescu, E. Suchianu, E. Patrichi, Al. Caligari, D. Manoileanu, S. Mehedinți, Al Oprea, M. Gabrielescu, N. Frățilă, I. Tănase, L. Constantinescu, P. Popovăț, T. Moarcăș, G. Beju, G. Sava, A. Niculescu, N. Belcia, E. Hațieganu, E. Țigănescu și alții. Echipa a jucat 6 ani în Divizia B, având ca obiectiv ocuparea locurilor 2 sau 3 (în nici un caz locul 1!) Postul pe care s-a specializat în rugby Victor H. Guțu a fost cel de linia a III-a, flanker. În anii 1969 și 1970 a jucat la echipa Arhitectura, avându-l ca antrenor pe profesorul Nicolae Pădureanu. După acest ultim interval Victor H. Guțu a pus capăt activității sale competiționale la vârsta de 48 de ani.

În ziua de 15.12.1986, la aniversarea de 70 de ani a echipei Sportul Studențesc, echipele de old boys care s-au confruntat au avut drept căpitani pe Victor H. Guțu (65 de ani) și Marin Cristea (fost președinte al F.R.R., ministru și deputat).

Ducând o viață activa, cumpătată si sportiva, Victor H. Guțu a ajuns la vârsta de 90 de ani cu multiple satisfacții, inclusiv pe plan social (are doi copii, ingineri și sportivi), si suficiente resurse pentru următorii ani de viață. Este asociat unic la firma S.C. MOBILPROIECT S.R.L., participând nemijlocit la elaborarea unor importante proiecte realizate de firma sa.

La fel de activ este și în domeniul rugbyului, „patronând”, ca decan de vârstă, Clubul Seniorilor. Pentru întreaga sa activitate sportivă, Victor H. Guțu este prezent în paginile Enciclopediei Educației Fizice și Sportului din România.

La împlinirea frumoasei vârste de 90 de ani, Asociația Internaționalilor de Rugby din România îi dorește o viață lungă, plină de succese, bucurii și împliniri.