Turneul celor VI Natiuni: In asteptarea „finalei” Tara Galilor-Irlanda

     Sunt cunoscute rezultatele meciurilor disputate sambata in cadrul celei de-a patra etape a Turneului celor VI Natiuni: Tara Galilor a invins Italia, la Roma, 20-15, iar Irlanda s-a impus la Edinburgh, 22-15 in fata Scotiei. Doua meciuri lipsite de spectaculozitate in care invingatorii s-au chinuit sa obtina victoria care sa le pastreze sansele pentru castigarea competitiei. Ultima etapa programeaza, saptamana viitoare, partida Tara Galilor-Irlanda al carei rezultat va determina invingatoarea actualei editii a Turneului.
     Marturisesc ca meciul Italia-Tara Galilor m-a surprins, in primul rand, prin modul in care galezii au pregatit partida de la Roma. Mai precis, m-a surprins atitudinea staff-ului tehnic galez reflectata in modul in care a fost alcatuita echipa care a inceput partida. Warren Gatland si asistentii sai au decis sa inlocuiasca 8 (opt) titulari aruncand, de fapt, in lupta cu „legiunile” conduse de Sergio Parisse, o selectionata secunda a Tarii Galilor.
    
     Evident, nu cunosc amanunte in privinta pregatirii de catre galezi a meciului, dar gasesc doua explicatii acestei situatii. Prima ar fi ca Gatland a dorit sa odihneasca cativa dintre titulari, in special inaintasi, in vederea decisivei partide cu Irlanda, care va avea loc sambata viitoare, la Cardiff. Cea de-a doua explicatie ar fi aceea ca antrenorii galezi au dorit sa incerce cativa jucatori din „esalonul doi” al rugby-ului vels. Indiferent de motivele tehnicienilor galezi, experimentul de la Roma a fost pe punctul de a se transforma intr-un dezastru pentru Tara Galilor.
    
     Problema majora a fost ca Gatland a schimbat 6 jucatori in gramada, inlocuind, spre exemplu, intreaga linie intai. Cei doi pilieri, John Yapp si Rhys Thomas, desi nu erau debutanti (Yapp adunand, pana acum la acest meci, 11 selectii, iar Thomas, 6 selectii) au fost dominati destul de clar, as spune, de catre adversarii lor directi, Nieto, Perugini si, mai apoi, Castrogiovanni. Personal, mi s-a parut ca Rhys Thomas, mai ales, a petrecut o dupa amiaza, mai mult decat incomfortabila in fata lui Salvatore Perugini. Datorita evolutiei mediocre a celor doi pilieri, inaintarea galeza a suferit, in mod evident, in gramezile ordonate. De aici, instabilitatea in fazele fixe si incapacitatea de a asigura o platforma solida pentru lansarea unor atacuri periculoase. Aceasta a condus la o lipsa de organizare si coerenta in constructia fazelor ofensive si in controlul posesiei balonului, influentand in mod negativ jocul de ansamblu al oaspetilor.
    
     In ceea ce priveste incercarea unor jucatori noi, nu este nimic rau in a testa valoarea rezervelor. Problema este de a gasi prilejul (adica meciul) potrivit pentru a face aceasta incercare. Iar, din acest punct de vedere, antrenorii galezii si-au asumat un risc apreciabil pentru care era cat pe ce sa plateasca un pret mare. Italia poseda cative dintre cei mai valorosi pilieri din Europa, care, iata, si-au dovedit cu prisosinta calitatile in fata lui Yapp si Rhys Thomas.
    
     In linia a doua, Luke Charteris, care poseda un gabarit impresionant (2,06 m, 127 Kg), si-a facut datoria in tuse, prinzand cateva baloane importante, dar nu a avut aceasi prezenta in joc deschis ca Ian Gough, titularul postului. Nu se poate spune ca a dezamagit, dar nu avut impactul, pe plan fizic, pe care Gough l-a demonstrat in partidele anterioare.
    
     In fine, o a treia observatie se refera la evolutia lui Andy Powell. Acesta a avut un debut spectaculos in meciul cu Africa de Sud, din toamna trecuta, iesind in evidenta prin forta de penetrare etalata in atacurile lansate din spatele gramezii. Forma excelenta a lui Powell l-a determinat pe Gatland sa il „mute” pe Ryan Jones, „numarul 8” titular si capitanul echipei, de pe postul de „inchidere” pe postul de flanker pentru a-i face loc „berbecului” de la Cardiff Blues.
    
     In meciurile disputate, pana acum, in Turneul celor VI Natiuni, mi s-a parut ca eficienta in joc a lui Andy Powell a scazut considerabil. Patrunderile sale sunt usor de anticipat de catre adversari, jocul sau marginindu-se la incercari de „spargere”a zidului defensiv, incercari care, de cele mai mult ori, au ramas fara efect. Nu stiu daca este vorba doar de o trecatoare lipsa de forma sau de o limitare a mijloacelor de exprimare ale jucatorului de la Cardiff. Ramane de vazut in partidele viitoare.La Roma, insa, mediocritatea prestatiei sale a iesit cu atat mai mult in evidenta ca cat adversarul sau direct, Sergio Parisse, a avut o evolutie de-a dreptul excelenta, ilustrand cum nu se poate mai bine complexitatea postului si rolul esential al jucatorului la „inchidere”.
    
     Asadar, gramada galeza a „schiopatat” vizibil la Roma, aducandu-si o contributie nedorita la evolutia modesta a intregii echipe. Fara o gramada care sa domine in fazele fixe si in joc deschis, linia de treisferturi galeza s-a „chinuit”, pur si simplu, sa creeze ocazii periculoase in terenul gazdelor. Ei au reusit de foarte putine ori sa puna in pericol defensiva adversa, reusind doar doua-trei momente inspirate si nicidecum faze continue prin care sa mentina o presiune constanta asupra italienilor. Norocul lor a fost ca doua dintre aceste momente au dus la inscrierea celor doua eseuri, primul de catre Shane Williams, cel de-al doilea – eseul salvator! - de catre Tom Shanklin. DE asemenea, nu trebuie ignorat faptul ca aripa Mark Jones a salvat, in minutul 38 al primei reprize, o faza foarte periculoasa in care italienii s-au aflat la cateva „degete” de eseu.
    
     Fara a exagera, cred ca in meciul de pe Stadio Flaminio, galezii au scapat ca prin urechile acului de la o infrangere care le-ar fi anulat sansele de a castiga Turneul.
    
     La Edinburgh, Irlanda a castigat, greu, dar a castigat, in cele din urma, apropiindu-se si mai mult de un posibil „Grand Slam”. Meciul de la Cardiff, de pe 21 Martie, va arata daca aceasta selectionata condusa de Brian O’Driscoll va fi capabila sa aduca Irlandei primul „Mare Slem” dupa o pauza de 61 de ani!
    
     Indoiala persista deoarece irlandezii nu au impresionat nici ei in meciul de sambata. Timp de o repriza, ei au fost dominati de catre gazde, care au evitat inclestarea la nivelul gramezii, jucand in viteza, cu eliberari rapide ale balonului din aglomerari. Jocul irlandezilor a fost fragmentat, incapabil sa puna in pericol apararea scotiana, fiind total lipsit de faimosul „Irish fighting spirit”.
    
     Doar in cea de-a doua repriza, Paul O’Connell si coechipierii sai au marit „strocul”, exercitand o presiune puternica asupra defensivei gazdelor. Jocul lor a capatat fluiditate, coerenta, iar atacurile sustinute i-au sufocat pe scotieni, obligandu-i la o aparare disperata. Eseul lui James Heaslip a intors rezultatul si Irlanda a invins pastrandu-si, astfel, sansele realizarii „Marelui Slem”.
    
     Prin urmare, Tara Galilor si Irlanda se vor intalni in „finala” de la Cardiff pentru a decide invingatoarea Turneului celor VI Natiuni , editia 2009. Galezii isi apara titlul de anul trecut. Desigur, irlandezii au o motivatie in plus: The Grand Slam! Dar, pentru a reusi performanta pe care o intreaga tara o asteapta de 61 de ani, O’Connell, O’Driscoll si colegii lor trebuie sa joace la cu totul alt nivel decat cel aratat in meciul contra Scotiei.
    
     Eugen Cionga
     Toronto