ROMÂNIA - IRLANDA / ISTORIE: Cum a înlocuit Frunza de Stejar stema Republicii Socialiste România pe tricourile rugbyștilor
De Marian Burlacu, 07 Sep. 2023
Au mai rămas două zile până la meciul cu Irlanda, primul de la ediția 2023 a Cupei Mondiale de rugby. Și e momentul să vă prezentăm câteva povești despre legăturile Stejarilor cu Insula Verde. Se știe că în rugby majoritatea echipelor naționale au câte un simbol. Englezii au trandafirul roșu, francezii cocoșul galic, scoțienii ciulinul, neozeelandezii feriga... Până prin anii 80, componenții echipei României aveau pe tricouri stema republicii populară (din anii 50), iar apoi socialistă... După un turneu în Irlanda, conducătorii Federației Române de Rugby au optat pentru Frunza de Stejar ca simbol al naționalei. Și, paradoxal, într-o perioadă extrem de complicată, în care dictatura lui Ceaușescu devenea tot mai cruntă, acea emblemă a înlocuit stema!
Se știe că România a întreținut dintotdeauna relații foarte bune cu Franța (și) în ceea ce privește rugby-ul. Timp de decenii reprezentativele celor două țări s-au înfruntat într-un meci anual. Cu britanicii, în schimb, raporturile s-au stabilit după Al Doilea Război Mondial. Iar selecționata Bucureștilor a întreprins în anii 50 două turnee în Insule (Anglia și Țara Galilor) în care a impresionat atât prin joc, cât și prin rezultate. Doar că al treilea turneu a fost anulat de partea română într-un mod neașteptat... Se pare că regimul comunist de la București aflase că rugbyștilor noștri li s-au făcut oferte să rămână acolo, ceea ce era de neacceptat în acele timpuri.
Britanicii au considerat acea anulare drept o ofensă. În plus, le-a fost dat peste cap și programul anual de meciuri. Motiv pentru care vreo două decenii și mai bine n-au vrut să mai audă de rugby-ul românesc. Victoriile înregistrate de România în fața Franței i-au făcut mai apoi să-și schimbe poziția. Mai ales că și România a dat de înțeles că se îndreaptă mai mult spre Vest decât spre Moscova prin a doua jumătate a deceniului 7 din secolul trecut. De altfel, la vizita lui Ceaușescu la Londra, Regina Elisabeta a II-a a pomenit, în discursul oficial, despre confruntarea dintre rugbyștii englezi și cei români ca un exemplu al colaborării dintre cele două națiuni.
După turneul în Țara Galilor, din 1979, unul în cursul căruia a pierdut la mustață (12-13) cu Wales XV (de fapt, era prima echipă a galezilor, însă acel meci n-a fost inclus în palmares...), echipa de rugby a României a fost invitată, în anul următor, în Irlanda. Acolo unde a reușit o serie de rezultate pozitive. Inclusiv un egal, 13-13, cu Ireland XV - și în acest caz a fost vorba despre prima echipă a Irlandei, însă nici acel meci n-a contat pentru palmares. Se spune că galezii și irlandezii nu considerau încă România ca fiind demnă să joace un meci test contra lor.
La întoarcerea acasă, Viorel Morariu, pe atunci vicepreședinte al Federației Române de Rugby, a pus problema emblemei naționalei. Iar oficialul român mi-a relatat cum a fost aleasă Frunza de Stejar ca simblol: „În timpul turneului, din cauza vremii ploioase, stema Republicii Socialiste România, care era pe tricouri, s-a decolorat. Cum stema era pictată, și nu brodată, culorile au început să curgă de pe ea... Să se amestece. Și cum nu aveam prea multe rânduri de tricouri la noi - erau vremurile în care se făcea economie la orice -, la ultimele meciuri nu se mai înțelegea nimic din stemă. Și ne-au întrebat irlandezii ce e acolo. Când ne-am întors acasă, am profitat de această problemă pentru a propune înlocuirea stemei cu o emblemă. Așa cum aveau toate națiunile rugbystice mari. Fiindcă englezii aveau trandafirul roșu, scoțienii - ciulinul, galezii - penele de struț, irlandezii - trifoiul, francezii - cocoșul, neozeelandezii - feriga, australienii - cangurul”.
Desigur că n-a fost simplu să înlocuiești stema. S-a intervenit în plan politic. Pe la Emil Drăgănescu, care era președinte de onoare al FRR, dar și membru al guvernului României. Și alegerea simbolului a fost complicată. „Unii au propus zimbrul. Însă cineva a spus că dacă naționala va juca prost, iar prin tribune se vor face glume pe seama ei. La modul uite-i și pe boii ăștia! Așa că s-a renunțat la varianta aceasta. Și s-a optat pentru Frunza de Stejar. Am fost prin pădure, la Băneasa, și am adunat frunze de stejar. Pentru a desena cât mai fidel emblema. Și în cele din urmă am făcut-o, iar aceasta a apărut pe tricoul jucătorilor României la meciurile din anii 80. Și desigur și mai apoi”, a încheiat povestea Viorel Morariu.
Trebuie spus că în timp emblema a cunoscut mai multe stilizări. Varianta initiala avea fondul albastru închis, iar conturul frunzei era galben. Iar în partea de sus erau inițialele FRR. Iar dacă nu mă înșală memoria, aceasta de astăzi este cea de-a treia variantă.
Se știe că România a întreținut dintotdeauna relații foarte bune cu Franța (și) în ceea ce privește rugby-ul. Timp de decenii reprezentativele celor două țări s-au înfruntat într-un meci anual. Cu britanicii, în schimb, raporturile s-au stabilit după Al Doilea Război Mondial. Iar selecționata Bucureștilor a întreprins în anii 50 două turnee în Insule (Anglia și Țara Galilor) în care a impresionat atât prin joc, cât și prin rezultate. Doar că al treilea turneu a fost anulat de partea română într-un mod neașteptat... Se pare că regimul comunist de la București aflase că rugbyștilor noștri li s-au făcut oferte să rămână acolo, ceea ce era de neacceptat în acele timpuri.
Britanicii au considerat acea anulare drept o ofensă. În plus, le-a fost dat peste cap și programul anual de meciuri. Motiv pentru care vreo două decenii și mai bine n-au vrut să mai audă de rugby-ul românesc. Victoriile înregistrate de România în fața Franței i-au făcut mai apoi să-și schimbe poziția. Mai ales că și România a dat de înțeles că se îndreaptă mai mult spre Vest decât spre Moscova prin a doua jumătate a deceniului 7 din secolul trecut. De altfel, la vizita lui Ceaușescu la Londra, Regina Elisabeta a II-a a pomenit, în discursul oficial, despre confruntarea dintre rugbyștii englezi și cei români ca un exemplu al colaborării dintre cele două națiuni.
După turneul în Țara Galilor, din 1979, unul în cursul căruia a pierdut la mustață (12-13) cu Wales XV (de fapt, era prima echipă a galezilor, însă acel meci n-a fost inclus în palmares...), echipa de rugby a României a fost invitată, în anul următor, în Irlanda. Acolo unde a reușit o serie de rezultate pozitive. Inclusiv un egal, 13-13, cu Ireland XV - și în acest caz a fost vorba despre prima echipă a Irlandei, însă nici acel meci n-a contat pentru palmares. Se spune că galezii și irlandezii nu considerau încă România ca fiind demnă să joace un meci test contra lor.
La întoarcerea acasă, Viorel Morariu, pe atunci vicepreședinte al Federației Române de Rugby, a pus problema emblemei naționalei. Iar oficialul român mi-a relatat cum a fost aleasă Frunza de Stejar ca simblol: „În timpul turneului, din cauza vremii ploioase, stema Republicii Socialiste România, care era pe tricouri, s-a decolorat. Cum stema era pictată, și nu brodată, culorile au început să curgă de pe ea... Să se amestece. Și cum nu aveam prea multe rânduri de tricouri la noi - erau vremurile în care se făcea economie la orice -, la ultimele meciuri nu se mai înțelegea nimic din stemă. Și ne-au întrebat irlandezii ce e acolo. Când ne-am întors acasă, am profitat de această problemă pentru a propune înlocuirea stemei cu o emblemă. Așa cum aveau toate națiunile rugbystice mari. Fiindcă englezii aveau trandafirul roșu, scoțienii - ciulinul, galezii - penele de struț, irlandezii - trifoiul, francezii - cocoșul, neozeelandezii - feriga, australienii - cangurul”.
Desigur că n-a fost simplu să înlocuiești stema. S-a intervenit în plan politic. Pe la Emil Drăgănescu, care era președinte de onoare al FRR, dar și membru al guvernului României. Și alegerea simbolului a fost complicată. „Unii au propus zimbrul. Însă cineva a spus că dacă naționala va juca prost, iar prin tribune se vor face glume pe seama ei. La modul uite-i și pe boii ăștia! Așa că s-a renunțat la varianta aceasta. Și s-a optat pentru Frunza de Stejar. Am fost prin pădure, la Băneasa, și am adunat frunze de stejar. Pentru a desena cât mai fidel emblema. Și în cele din urmă am făcut-o, iar aceasta a apărut pe tricoul jucătorilor României la meciurile din anii 80. Și desigur și mai apoi”, a încheiat povestea Viorel Morariu.
Trebuie spus că în timp emblema a cunoscut mai multe stilizări. Varianta initiala avea fondul albastru închis, iar conturul frunzei era galben. Iar în partea de sus erau inițialele FRR. Iar dacă nu mă înșală memoria, aceasta de astăzi este cea de-a treia variantă.
Națiunile din rugby-ul mondial se disting și prin simbolurile pe care le-au adoptat în timp. Așa se face că majoritatea echipelor reprezentative au pe emblemă plante sau arbori, păsări sau animale. Obiceiul ca o echipă sportivă de club sau națională să adopte un logo vine din trecut. Mai precis, emblema lor se aseamănă blazonului din perioada medievală.
Iată cum și-au ales o parte dintre echipele naționale de rugby aceste simboluri:
Africa de Sud – Gazela Springbok și floarea Protea
Sud-africanii sunt cunoscuți în lumea rugby-ului sub numele „Springboks”, care vine de la gazela ce trăiește în Africa Meridională. Această emblemă a fost folosită pentru prima oară în timpul celui dintâi turneu efectuat în Marea Britanie (1906 și 1907). Alături de acest simbol al albilor din Africa de Sud a apărut, în 1992, floarea Protea Regală, care aparține populației de culoare.
Anglia – Trandafirul roșu
Această emblemă a apărut în 1871, atunci când echipa de rugby a Angliei s-a deplasat la Edinburg pentru meciul cu Scoția. A fost ales trandafirul roșu, simbol al dinastiei Tudor. Legenda spune că Regina Elizabeta I (1533-1603) l-ar fi autorizat pe Lawrence Sheriff, fondator al școlii din Rugby, să folosească trandafirul roșu pe blazon. Apoi a fost aleasă această floare drept simbol al echipei de rugby a Angliei.
Argentina – Jaguarul și... puma
Cu toate că sunt supranumiți „Pumele”, componenții echipei de rugby a Argentinei au pe emblemă un... jaguar. Confuzia i-a aparținut unui ziarist sud-african. În timpul unui turneu al Argentinei în țara de pe „Continentul Negru”, acesta i-a întrebat pe sud-americani ce animal apare pe logo-ul lor. I s-a spus că este un jaguar, însă jurnalistul nu și-a notat, iar când a ajuns în redacție a constatat că a uitat ce era... Și a scris „pumele”.
Australia – Cangurul
În 1908, în timpul primului turneu pe care echipa de rugby a Australiei l-a efectuat în Regatul Unit, britanicii le-au propus să-și găsească un supranume așa cum se întâmplase cu neozeelandezii (All Blacks) și cu sud-africanii (Springboks). Ziariștii britanici au propus ca ei să se cheme „iepurii”, însă australienii n-au fost de acord să-și lege imaginea de un animal de import care le făcea și mari probleme (au construit un gard, din nordul în sudul Insulei-Continent pentru ca aceste ierbivoare să nu le mai distrugă recoltele). Până la urmă, s-a optat pentru cangur (wallaby), un mamifer specific Australiei.
Franța - Cocoșul galic
La începutul secolului XX, pe tricoul jucătorilor francezi se afla emblema USFSA (Uniunea Societăților Franceze ale Sporturilor Atletice). După prima victorie importantă a Franței, cu Scoția, în 1911, Marcel Communeau, pe atunci căpitan al echipei, a propus ca emblemă Cocoșul galic. Și ideea a fost acceptată. Înainte de a-l purta rugbyștii, acest simbol a apărut pe tricoul lui Jean Rigal, în mai 1910, la un meci al echipei de fotbal a Franței cu Italia. Cocoșul era un simbol care data din antichitate, când cuvântul gallus denumea atât pe locuitorii Galiei, cât și cocoșul.
Irlanda – Trifoiul
Marcă înregistrată, trifoiul este un simbol al Irlandei. Cu trei foi, el este denumit câteodată „trifolium repens”. Potrivit ” Oxford English Dictionary”, trifoiul cu trei foi reprezintă Sfânta Treime, fiind folosit de Sfantul Patrick pentru a creștina insula. De aceea el este asociat și sărbătorii naționale irlandeze, Ziua Sf. Patrick.
Italia – Frunzele de lauri
Încă de la apariția echipei de rugby a Italiei și până la Al Doilea Război Mondial, pe tricoul componenților săi apărea blazonul Casei de Savoia. Astăzi, emblema peninsularilor este drapelul italian (verde, alb și roșu), flancat de frunze de lauri care simbolizează măreția istoriei acestei țări, cu trimitere la romani și la victoriile lui Iulius Cezar (de altfel, împărații romani purtau coroane de lauri și acestea erau oferite și generalilor după campanii victorioase).
Noua Zeelandă – Feriga
Componenții echipei de rugby a Noii Zeelande sunt cunoscuți sub numele de All Blacks. Acest supranume provine de la culoarea echipamentului pe care l-au purtat în timpul unui turneu în Marea Britanie, la începutul secolului XX. Aceste două cuvinte apar pe blazonul acestei echipe naționale, alături de frunza de ferigă, o plantă întâlnită des în țara insulară din Pacificul de Sud. Argintie de obicei, ea a fost și aurie – așa apare și pe tricoul folosit în turneul efectuat în Australia, în 1884.
Scoția – Ciulinul
Ciulinul este un simbol al acestei regiuni din Marea Britanie. Legenda spune că în timpul unei invazii a vikingilor, aceștia au încercat un atac nocturn asupra unor fortificații scoțiene. Doar că înaintând desculți scandinavii au nimerit într-o zonă plină de ciulini... Urletele i-au trezit pe scoțieni, care astfel au putut respinge atacul. Și astfel ciulinul a devenit o plantă extrem de îndrăgită în Scoția.
Țara Galilor – Penele de struț
Echipa de rugby a Țării Galilor are ca emblemă trei pene de struț stilizate, acestea fiind un simbol al Prințului de Wales. Pe versiunea modernă a logo-ului nu mai apare deviza „ich dien”, care însemna „îi slujesc” în traducere din germană și pe care a preluat-o Prințul Eduard după victoria de la Crecy, în 25 august 1346. Un alt simbol al rugbyștilor galezi este prazul – se spune că, în timpul unei bătălii, Sfântul David, cel care a evanghelizat Țara Galilor, i-a sfătuit pe luptătorii din această regiune a Marii Britanii să-și pună această plantă la pălării în timp ce se târau pe câmpul de luptă pentru a nu fi observați de dușmani; sfatul a fost urmat, iar galezii au obținut o victorie glorioasă. Al treilea simbol al echipei Țării Galilor este dragonul roșu.
Simbolurile altor națiuni rugbystice
Canada – Frunza de arțar
Japonia – Floarea de cireș
Namibia – Planta Welwitschia mirabilis
Portugalia - Lupul
Rusia - Ursul
Spania - Leul
Suedia – Tripla coroană
SUA – Vulturul
Tonga – Vulturul de mare
Articole similare
02 Oct. 2023
CUPA MONDIALĂ 2023 / ROMÂNIA: Teama de a raporta înfrângeri sau de ce nu s-a dezvoltat cu adevărat rugby-ul în țara noastră
Firește că înfrângerile suferite de România la Cupa Mondială de rugby ne dor foarte tare. Și mă refer la cei care iubim acest sport. Vina pentru ele e împărțită...
01 Oct. 2023
CUPA MONDIALĂ / STATISTICĂ: România a ajuns la 5 eșecuri la peste 70 puncte diferență, dintre care 3 doar la această ediție
La cele 10 ediții ale Rugby World Cup s-au consemnat și diferențe astronomice în meciurile disputate. Primul record s-a înregistrat în 1995, când Noua Zeelandă a...
01 Oct. 2023
CUPA MONDIALĂ / STATISTICĂ: România a ajuns la 3 meciuri fără punct marcat, dintre care două sunt la rând!
România a devenit sâmbâtă, 30 septembrie 2023, a doua formație participantă la Rugby World Cup care n-a izbutit să înscrie în două meciuri la rând. La două...
01 Oct. 2023
CUPA MONDIALĂ 2023 / STATISTICĂ: Fără precedent... România a înregistrat 5 eșecuri-record la rând!
Fără îndoială că echipa de rugby seniori a României se află în cea mai neagră perioadă din istoria sa. Nici măcar înfrângerea din 2001, cu Anglia (0-134), n-a...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
