ROMÂNIA / INFRASTRUCTURĂ: Rugbyul a pierdut patru stadioane majore din București în ultimii 40 de ani
De Marian Burlacu, 24 Apr. 2024
Într-un clasament al sporturilor de echipă, unul întocmit după infrastructura de care beneficiază, rugbyul românesc se află pe locul 3. De la coadă spre vârf. Adică după hochei pe gheață și polo, sporturi de echipă lipsite de patinoare, respectiv de bazine (sunt foarte puține și nu comparativ cu țările din Vest, ci cu Ungaria, de pildă). Practic, rugbyul de la noi dispune de un număr mic de stadioane, majoritatea fiind într-o stare nu tocmai bună. Mai mult decât atât, în ultimii 40 de ani, naționala de rugby a României a pierdut patru dintre arenele pe care a evoluat cu succes în decursul timpului: Republicii (fost INEF, ONEF și ANEF), „Lia Manoliu” (fost „23 August”, actualmente Arena Națională), Rapid-Giulești și Dinamo. Iar accesul pe „Arcul de Triumf” necesită, deseori, intervenții „de sus”... Altfel, e greu să se joace rugby și acolo. (Foto: Marian Burlacu)
Firește că pentru a fi competitiv un sport are nevoie, astăzi, mai mult decât oricând, de baze moderne în care tinerii să-și desfășoare activitatea. Și nu mă refer numai la stadionul în sine, unul cu tribune în care spectatorii să se simtă bine, cu terenuri gazonate, ci și la ceea ce se află pe lângă. Adică la un (mini)hotel, o cantină-restaurant, o sală de forță, un bazin pentru refacere.
În ultimii ani, în România a început să se construiască săli și stadioane. Primele permit practicanților unor sporturi de echipă precum baschetul, handbalul și voleiul să-și desfășoare activitatea în condiții optime. De asemenea, au apărut și stadioane noi, însă majoritatea nu au pistă de atletism (excepție fac Cluj Arena și stadionul din Tg. Jiu) și / sau nu permit disputarea unor meciuri de rugby (e nevoie ca pe lângă lungimea dintre buturi să fie loc și pentru terenul de țintă în ambele capete ale terenului...).
În ceea ce privește sportul cu balonul oval, dintre stadioanele noi ridicate în București, de pildă, doar „Arcul de Triumf” și Steaua permit disputarea de meciuri acolo. Primul, însă, a devenit tot mai greu accesibil pentru Federația Română de Rugby. Iar ceea ce trebuia să fie „Casa Rugbyului” pare să devină, de la lună la lună, un teritoriu anti-rugby...
Cel mai bun exemplu în acest sens l-am avut în weekendul trecut, când meciurile de clasament ale Diviziei Naționale de Rugby Juniori I (sub 20 de ani) au fost programate pe Stadionul Olimpia. Federația Română de Rugby a precizat, pe site-ul oficial, că n-a primit niciun răspuns la mailul trimis celor care administrează „Arcul de Triumf” și prin care solicita accesul acolo... S-a spus, totodată, că mailul (cererea) a fost expediat încă din martie. Altfel spus, a fost timp și pentru un răspuns...
În cele din urmă, finala DNRJ1 s-a jucat pe stadionul care s-a chemat, odinioară, „La Șosea” și „Tineretului” (meciul pentru locurile 3-4, CSM Constanța - Colegiul Național „Aurel Vlaicu” / CS Dinamo București, s-a desfășurat pe Olimpia). Iar mai apoi, LPS Suceava, formația care a devenit campioană (s-a impus cu 23-22 în fața echipei Colegiului Tehnic „Dinicu Golescu” / CS Rapid București), a mulțumit public, prin intermediul presei, Elisabetei Lipă, președintele Agenției Naționale pentru Sport, cea care a făcut posibilă disputarea meciului pe „Arc”. Semn că a trebuit să se intervină la nivel înalt pentru normalizarea situației.
De ce e important ca o finală de juniori să se dispute pe un stadion modern, mare? Fiindcă astfel acei copii, acei tineri se simt și ei cu adevărat sportivi. Văd că se preocupă cineva și de ei. Ajung să creadă că pot avea un viitor frumos făcând sport în România zilelor noastre.
Spuneam, așadar, că rugbyul românesc a pierdut cinci stadioane majore în ultimii 40 de ani.
Pe Stadionul ANEF / Republicii s-a organizat primul Campionat European din România, la rugby
Primul dintre ele a fost Stadionul Republicii (fost INEF, ONEF, ANEF)... Acesta a fost inaugurat în 9 mai 1926, deci acum aproape 100 de ani, la meciul de rugby dintre echipa României și selecționata Armatei Franceze. Un meci încheiat cu victoria oaspeților (35-3) și la care au asistat reprezentanții Casei Regale, inclusiv Regele Ferdinand și Regina Maria. Pe acea arenă, naționala noastră de rugby a înregistrat primele rezultate pozitive din istoria sa: 0-0, în 1937, și 3-0, în 1940, cu Italia.
Și tot pe ANEF, în 1938, s-a desfășurat și primul campionat european găzduit de țara noastră (pentru întreg sportul românesc). S-a „întâmplat” să fie tot la rugby... Iar atunci România a fost foarte aproape de o victorie în fața Franței: a fost 8-11.
Bineînțeles, că pe ANEF / Republicii s-au disputat și meciuri de fotbal. Și tot acolo s-au ținut și reuniuni atletice, inclusiv Campionatele Internaționale ale României. Pe acea arenă Iolanda Balaș Soter a doborât și recorduri mondiale la săritura în înălțime. Iar echipa feminină de handbal a României a devenit campioană mondială în 1962 (se juca pe stadion la acea vreme...).
La finalul anilor 80, s-a decis ca acel stadion să fie „îngropat” la propriu. S-a spus că astfel s-a evitat ca Nicolae Ceaușescu, după instalarea în Casa Poporului, să fie deranjat de zgomotul produs de spectatorii aflați pe arenă... Ceea ce este o glumă ținând cont de grosimea zidurilor Casei Poporului (cei care au intrat în clădire au sesizat că nu se aude nimic din exterior).
Așadar, primul mare stadion pierdut de rugbyul românesc a fost „Republicii”. Iar astăzi, din acea arenă ce ar fi meritat să fie monument istoric se mai observă doar zidul nordic, un zid prin care se face accesul în parcarea Parlamentului...
Record mondial: 100.000 de spectatori la un meci de rugby, pe „23 August”!
Construit în 1953, pentru Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor, Stadionul „23 August" a devenit mai apoi gazdă a unor importante dispute rugbystice. Trebuie amintit, însă, că la ridicarea lui, într-un timp record (câteva luni), au contribuit chiar și rugbyștii... Iar presa vremii a prezentat o fotografie în care Viorel Morariu și colegi de-ai lui dădeau la lopată pe șantierul arenei bucureștene.
Primul meci de rugby disputat pe „23 August” a intrat în istoria acestui sport. În istoria mondială. Cu toate că vremea nu era tocmai bună, cerul fiind acoperit de nori, în 19 mai 1957, arena a fost luată cu asalt de bucureșteni. E adevărat, însă, că înaintea meciului de rugby tot acolo s-au disputat o partidă de handbal și una de fotbal. Iar spectatorii au rămas să vadă ce se întâmplă și în sportul cu balonul oval.
În acea zi de mai, așadar, România a disputat și primul meci-test de rugby cu Franţa de după război. Fără să fie impresionaţi de faptul că adversara tocmai câştigase Turneul celor 5 Naţiuni, Viorel Morariu, Titi Ionescu, Alexandru Penciu şi ai lor colegi au condus cu 15-6 în minutul 60, spre satisfacţia privitorilor din tribună. România a pierdut „la mustaţă", în ultimul minut (15-18), însă presa străină a consemnat jocul nostru, dar şi un aspect nemaiîntâlnit la o dispută rugbystică interţări: la acel meci au asistat 100.000 de spectatori!
S-a spus, atunci, că este vorba despre un record mondial... N-a fost așa. Fiindcă în 6 august 1955, pe „Ellis Park” din Johannesburg, la un meci Africa de Sud - Leii Britanici și Irlandezi, au fost contabilizați 103.000 de spectatori. Oricum, partida România - Franța din 1957 ocupă, astăzi, locul 5 într-un top al meciurilor de rugby inter-țări cu cel mai mare număr de privitori. Și este de remarcat faptul că un alt meci al Stejarilor se află pe poziția a 9-a: România - Irlanda 10-44, pe Wembley Londra, la Cupa Mondială din 2015, cu 89.267 spectatori (record absolut la Cupa Mondială de rugby).
Tot pe stadionul „23 August” naționala noastră de rugby a înregistrat alte victorii importante. Sunt cele cu Franța, din anii 60 și 70: 11-5, în 1960, 3-0, în 1962, 15-14, în 1968, și 15-10, în 1974. Și mai sunt alte trei cu națiuni britanice: 24-6 cu Țara Galilor, din 12 noiembrie 1983, 28-22 cu Scoția, din 20 mai 1984, și 18-12 cu Scoția, în 31 august 1991. De asemenea, acolo România a ținut piept (6-12) Noii Zeelande, în 24 octombrie 1981. Și tot acolo Stejarii au obținut și ultimul succes în fața unei națiuni majore: 25-24 cu Italia, în 26 iunie 2004.
Stadionul „Lia Manoliu” a fost dărâmat în 2006, iar în locul său a fost ridicată Arena Națională... O arenă pe care nu există pistă de atletism și pe care nu se poate juca rugby!
Paradoxal, cei care au decis să facă un stadion doar pentru fotbal nu s-au consultat nici cu Octavian Morariu, șeful sportului românesc în acel moment, inginer constructor de meserie, nici cu Ascanio Damian, fost rector la Arhitectură, unul dintre cei care au făcut parte din colectivele de arhitecți care au proiectat Pavilionul RomExpo și Aeroportul Băneasa... Și am amintit de cei doi fiindcă au fost jucători de rugby, președinți ai Federației Române de Rugby.
Altfel spus, s-a decis construirea unui stadion fără a fi consultați doi specialiști în construcții... Iar rugbyul românesc a pierdut al doilea stadion major al său.
De asemenea, atletismul nu dispune acum de un stadion pentru competiții în București... Pe stadionul Dinamo, pista s-a degradat serios. Pe stadionul „Iolanda Balaș”, cel aflat lângă „Arcul de Triumf”, există o pistă de atletism, însă tribuna nu a fost finalizată (nu s-au montat scaune, de pildă). Legat de „23 August” / „Lia Manoliu”, pe acel stadion s-au disputat competiții atletice. De pildă, la Universiada din 1981, acolo au concurat atleți care au cucerit medalii olimpice, mondiale, europene. Tot acolo, în anii 80, Anișoara Cușmir și Vali Ionescu au doborât recordul mondial la săritura în lungime.
Pe Rapid-Giulești, Franța a pierdut la 0 (ZERO) în fața României
Un alt stadion pe care nu se mai poate juca rugby este Rapid-Giulești. Și aceasta deși, inițial, s-a spus că pe noua arenă terenul are o lungime de 120 de metri. Ceea ce ar presupune că se pot amenaja și cele două terenuri de țintă în spatele buturilor (acesta trebuie să măsoare cel puțin 6 metri în lungime).
Și trebuie amintit că pe Rapid-Giulești naționala de rugby a obținut două victorii memorabile în fața Franței. Prima în 14 noiembrie 1976, cu 15-12, după ce „cocoșii” au condus cu 12-0, a doua în 23 noiembrie 1980, cu 15-0... Ultima fiind și una dintre puținele partide în care Franța n-a izbutit să înscrie vreun punct.
Pe Dinamo s-a câștigat Cupa Campionilor Europeni la rugby, în 1967
În sfârșit, nici vechiul stadion de fotbal Dinamo nu mai poate găzdui meciuri de rugby. Și aceasta deși acolo, în 11 iunie 1967, formația alb-roșie a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Învinsă în Franța, cu 0-12, Dinamo a reușit să se impună acasă, cu 18-0, în fața lui Agen. Și astfel să cucerească trofeul. Un trofeu pe care francezii nici nu l-au adus la București, fiind convinși că nu-l mai pot pierde! Ulterior, Dinamo s-a deplasat la Agen, pentru un meci test, iar atunci a primit și cupa.
Tot pe stadionul de fotbal Dinamo s-a jucat și ultima confruntare cu Scoția, la București. S-a întâmplat în 5 iunie 2005, când Stejarii s-au înclinat (19-39) în fața Ciulinilor.
Cum nu au putut disputa semifinala de Cupa României pe „Arcul de Triumf”, cu Baia Mare, la începutul acestei luni, Dinamo a încercat să o joace pe stadionul de fotbal. Surpriză, însă! Terenul de acolo nu are dimensiunile care permit omologarea sa pentru partidele de rugby...
Se speră ca viitorul stadion de fotbal să permită disputarea de meciuri acolo și în sportul cu balonul oval.
Firește că pentru a fi competitiv un sport are nevoie, astăzi, mai mult decât oricând, de baze moderne în care tinerii să-și desfășoare activitatea. Și nu mă refer numai la stadionul în sine, unul cu tribune în care spectatorii să se simtă bine, cu terenuri gazonate, ci și la ceea ce se află pe lângă. Adică la un (mini)hotel, o cantină-restaurant, o sală de forță, un bazin pentru refacere.
În ultimii ani, în România a început să se construiască săli și stadioane. Primele permit practicanților unor sporturi de echipă precum baschetul, handbalul și voleiul să-și desfășoare activitatea în condiții optime. De asemenea, au apărut și stadioane noi, însă majoritatea nu au pistă de atletism (excepție fac Cluj Arena și stadionul din Tg. Jiu) și / sau nu permit disputarea unor meciuri de rugby (e nevoie ca pe lângă lungimea dintre buturi să fie loc și pentru terenul de țintă în ambele capete ale terenului...).
În ceea ce privește sportul cu balonul oval, dintre stadioanele noi ridicate în București, de pildă, doar „Arcul de Triumf” și Steaua permit disputarea de meciuri acolo. Primul, însă, a devenit tot mai greu accesibil pentru Federația Română de Rugby. Iar ceea ce trebuia să fie „Casa Rugbyului” pare să devină, de la lună la lună, un teritoriu anti-rugby...
Cel mai bun exemplu în acest sens l-am avut în weekendul trecut, când meciurile de clasament ale Diviziei Naționale de Rugby Juniori I (sub 20 de ani) au fost programate pe Stadionul Olimpia. Federația Română de Rugby a precizat, pe site-ul oficial, că n-a primit niciun răspuns la mailul trimis celor care administrează „Arcul de Triumf” și prin care solicita accesul acolo... S-a spus, totodată, că mailul (cererea) a fost expediat încă din martie. Altfel spus, a fost timp și pentru un răspuns...
În cele din urmă, finala DNRJ1 s-a jucat pe stadionul care s-a chemat, odinioară, „La Șosea” și „Tineretului” (meciul pentru locurile 3-4, CSM Constanța - Colegiul Național „Aurel Vlaicu” / CS Dinamo București, s-a desfășurat pe Olimpia). Iar mai apoi, LPS Suceava, formația care a devenit campioană (s-a impus cu 23-22 în fața echipei Colegiului Tehnic „Dinicu Golescu” / CS Rapid București), a mulțumit public, prin intermediul presei, Elisabetei Lipă, președintele Agenției Naționale pentru Sport, cea care a făcut posibilă disputarea meciului pe „Arc”. Semn că a trebuit să se intervină la nivel înalt pentru normalizarea situației.
De ce e important ca o finală de juniori să se dispute pe un stadion modern, mare? Fiindcă astfel acei copii, acei tineri se simt și ei cu adevărat sportivi. Văd că se preocupă cineva și de ei. Ajung să creadă că pot avea un viitor frumos făcând sport în România zilelor noastre.
Spuneam, așadar, că rugbyul românesc a pierdut cinci stadioane majore în ultimii 40 de ani.
Pe Stadionul ANEF / Republicii s-a organizat primul Campionat European din România, la rugby
Primul dintre ele a fost Stadionul Republicii (fost INEF, ONEF, ANEF)... Acesta a fost inaugurat în 9 mai 1926, deci acum aproape 100 de ani, la meciul de rugby dintre echipa României și selecționata Armatei Franceze. Un meci încheiat cu victoria oaspeților (35-3) și la care au asistat reprezentanții Casei Regale, inclusiv Regele Ferdinand și Regina Maria. Pe acea arenă, naționala noastră de rugby a înregistrat primele rezultate pozitive din istoria sa: 0-0, în 1937, și 3-0, în 1940, cu Italia.
Și tot pe ANEF, în 1938, s-a desfășurat și primul campionat european găzduit de țara noastră (pentru întreg sportul românesc). S-a „întâmplat” să fie tot la rugby... Iar atunci România a fost foarte aproape de o victorie în fața Franței: a fost 8-11.
Bineînțeles, că pe ANEF / Republicii s-au disputat și meciuri de fotbal. Și tot acolo s-au ținut și reuniuni atletice, inclusiv Campionatele Internaționale ale României. Pe acea arenă Iolanda Balaș Soter a doborât și recorduri mondiale la săritura în înălțime. Iar echipa feminină de handbal a României a devenit campioană mondială în 1962 (se juca pe stadion la acea vreme...).
La finalul anilor 80, s-a decis ca acel stadion să fie „îngropat” la propriu. S-a spus că astfel s-a evitat ca Nicolae Ceaușescu, după instalarea în Casa Poporului, să fie deranjat de zgomotul produs de spectatorii aflați pe arenă... Ceea ce este o glumă ținând cont de grosimea zidurilor Casei Poporului (cei care au intrat în clădire au sesizat că nu se aude nimic din exterior).
Așadar, primul mare stadion pierdut de rugbyul românesc a fost „Republicii”. Iar astăzi, din acea arenă ce ar fi meritat să fie monument istoric se mai observă doar zidul nordic, un zid prin care se face accesul în parcarea Parlamentului...
Record mondial: 100.000 de spectatori la un meci de rugby, pe „23 August”!
Construit în 1953, pentru Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor, Stadionul „23 August" a devenit mai apoi gazdă a unor importante dispute rugbystice. Trebuie amintit, însă, că la ridicarea lui, într-un timp record (câteva luni), au contribuit chiar și rugbyștii... Iar presa vremii a prezentat o fotografie în care Viorel Morariu și colegi de-ai lui dădeau la lopată pe șantierul arenei bucureștene.
Primul meci de rugby disputat pe „23 August” a intrat în istoria acestui sport. În istoria mondială. Cu toate că vremea nu era tocmai bună, cerul fiind acoperit de nori, în 19 mai 1957, arena a fost luată cu asalt de bucureșteni. E adevărat, însă, că înaintea meciului de rugby tot acolo s-au disputat o partidă de handbal și una de fotbal. Iar spectatorii au rămas să vadă ce se întâmplă și în sportul cu balonul oval.
În acea zi de mai, așadar, România a disputat și primul meci-test de rugby cu Franţa de după război. Fără să fie impresionaţi de faptul că adversara tocmai câştigase Turneul celor 5 Naţiuni, Viorel Morariu, Titi Ionescu, Alexandru Penciu şi ai lor colegi au condus cu 15-6 în minutul 60, spre satisfacţia privitorilor din tribună. România a pierdut „la mustaţă", în ultimul minut (15-18), însă presa străină a consemnat jocul nostru, dar şi un aspect nemaiîntâlnit la o dispută rugbystică interţări: la acel meci au asistat 100.000 de spectatori!
S-a spus, atunci, că este vorba despre un record mondial... N-a fost așa. Fiindcă în 6 august 1955, pe „Ellis Park” din Johannesburg, la un meci Africa de Sud - Leii Britanici și Irlandezi, au fost contabilizați 103.000 de spectatori. Oricum, partida România - Franța din 1957 ocupă, astăzi, locul 5 într-un top al meciurilor de rugby inter-țări cu cel mai mare număr de privitori. Și este de remarcat faptul că un alt meci al Stejarilor se află pe poziția a 9-a: România - Irlanda 10-44, pe Wembley Londra, la Cupa Mondială din 2015, cu 89.267 spectatori (record absolut la Cupa Mondială de rugby).
Tot pe stadionul „23 August” naționala noastră de rugby a înregistrat alte victorii importante. Sunt cele cu Franța, din anii 60 și 70: 11-5, în 1960, 3-0, în 1962, 15-14, în 1968, și 15-10, în 1974. Și mai sunt alte trei cu națiuni britanice: 24-6 cu Țara Galilor, din 12 noiembrie 1983, 28-22 cu Scoția, din 20 mai 1984, și 18-12 cu Scoția, în 31 august 1991. De asemenea, acolo România a ținut piept (6-12) Noii Zeelande, în 24 octombrie 1981. Și tot acolo Stejarii au obținut și ultimul succes în fața unei națiuni majore: 25-24 cu Italia, în 26 iunie 2004.
Stadionul „Lia Manoliu” a fost dărâmat în 2006, iar în locul său a fost ridicată Arena Națională... O arenă pe care nu există pistă de atletism și pe care nu se poate juca rugby!
Paradoxal, cei care au decis să facă un stadion doar pentru fotbal nu s-au consultat nici cu Octavian Morariu, șeful sportului românesc în acel moment, inginer constructor de meserie, nici cu Ascanio Damian, fost rector la Arhitectură, unul dintre cei care au făcut parte din colectivele de arhitecți care au proiectat Pavilionul RomExpo și Aeroportul Băneasa... Și am amintit de cei doi fiindcă au fost jucători de rugby, președinți ai Federației Române de Rugby.
Altfel spus, s-a decis construirea unui stadion fără a fi consultați doi specialiști în construcții... Iar rugbyul românesc a pierdut al doilea stadion major al său.
De asemenea, atletismul nu dispune acum de un stadion pentru competiții în București... Pe stadionul Dinamo, pista s-a degradat serios. Pe stadionul „Iolanda Balaș”, cel aflat lângă „Arcul de Triumf”, există o pistă de atletism, însă tribuna nu a fost finalizată (nu s-au montat scaune, de pildă). Legat de „23 August” / „Lia Manoliu”, pe acel stadion s-au disputat competiții atletice. De pildă, la Universiada din 1981, acolo au concurat atleți care au cucerit medalii olimpice, mondiale, europene. Tot acolo, în anii 80, Anișoara Cușmir și Vali Ionescu au doborât recordul mondial la săritura în lungime.
Pe Rapid-Giulești, Franța a pierdut la 0 (ZERO) în fața României
Un alt stadion pe care nu se mai poate juca rugby este Rapid-Giulești. Și aceasta deși, inițial, s-a spus că pe noua arenă terenul are o lungime de 120 de metri. Ceea ce ar presupune că se pot amenaja și cele două terenuri de țintă în spatele buturilor (acesta trebuie să măsoare cel puțin 6 metri în lungime).
Și trebuie amintit că pe Rapid-Giulești naționala de rugby a obținut două victorii memorabile în fața Franței. Prima în 14 noiembrie 1976, cu 15-12, după ce „cocoșii” au condus cu 12-0, a doua în 23 noiembrie 1980, cu 15-0... Ultima fiind și una dintre puținele partide în care Franța n-a izbutit să înscrie vreun punct.
Pe Dinamo s-a câștigat Cupa Campionilor Europeni la rugby, în 1967
În sfârșit, nici vechiul stadion de fotbal Dinamo nu mai poate găzdui meciuri de rugby. Și aceasta deși acolo, în 11 iunie 1967, formația alb-roșie a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Învinsă în Franța, cu 0-12, Dinamo a reușit să se impună acasă, cu 18-0, în fața lui Agen. Și astfel să cucerească trofeul. Un trofeu pe care francezii nici nu l-au adus la București, fiind convinși că nu-l mai pot pierde! Ulterior, Dinamo s-a deplasat la Agen, pentru un meci test, iar atunci a primit și cupa.
Tot pe stadionul de fotbal Dinamo s-a jucat și ultima confruntare cu Scoția, la București. S-a întâmplat în 5 iunie 2005, când Stejarii s-au înclinat (19-39) în fața Ciulinilor.
Cum nu au putut disputa semifinala de Cupa României pe „Arcul de Triumf”, cu Baia Mare, la începutul acestei luni, Dinamo a încercat să o joace pe stadionul de fotbal. Surpriză, însă! Terenul de acolo nu are dimensiunile care permit omologarea sa pentru partidele de rugby...
Se speră ca viitorul stadion de fotbal să permită disputarea de meciuri acolo și în sportul cu balonul oval.
Articole similare
05 Oct. 2024
CUPA ROMÂNIEI 2024 / FAZA GRUPELOR / ETAPA 1: Victorii clare pentru CSM Știința Baia Mare și Steaua București
Favoritele s-au impus fără probleme în prima rundă din faza grupelor ediției 2024 a Cupei României la rugby seniori. La Gura Humorului, într-un meci care a contat pentru Grupa A,...
04 Oct. 2024
CUPA ROMÂNIEI 2024 / FAZA GRUPELOR / ETAPA 1: Rapid și Steaua au deplasări dificile la Baia Mare, respectiv la Gura Humorului
Și ediția din acest an a Cupei României la rugby seniori a adunat la start un număr extrem de mic de echipe. Mai precis, șapte. Și dintre acestea șase se vor lupta în prima fază,...
03 Oct. 2024
FRANTA / PRO D2 / ETAPA A 5-A: Adrian Moțoc a marcat un eseu pentru Biarritz în meciul victorios cu Grenoble
Vești bune din Franța. Titular în echipa lui Biarritz Olympique, Adrian Moțoc a marcat un eseu în partida pe care fosta formație a lui Petru Balan a câștigat-o (35-15) cu...
29 Sep. 2024
THE RUGBY CHAMPIONSHIP 2024: Springboks au învins Argentina și au câștigat trofeul pentru a 5-a oară
Africa de Sud a confirmat că rămâne cea mai valoroasă echipă de rugby din lume. La un an după triumful în finala Cupei Mondiale, Springboks au câștigat ediția 2024 a The Rugby...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
Comentarii 2 comentarii