ROMÂNIA / ECHIPE NAȚIONALE: Cum se explică faptul că, într-o săptămână, rugbyștii noștri au suferit două eșecuri dure în fața celor portughezi / VIDEO
De Marian Burlacu, 26 Oct. 2026

În 17 octombrie 2026, la Santiago de Chile, echipa de tineret (U20) a României a pierdut cu 13-67 (8-38) în fața formației similare a Portugaliei. Confruntarea a contat pentru medalia de bronz la World Rugby U20 Challenger. În 24 octombrie 2026, la Caldas da Rainha, selecționata Romanian Wolves s-a înclinat cu 5-77 în fața francizei portugheze Lusitanos. Meciul a contat pentru Rugby Europe Super Cup 2026. Așadar, două insuccese. Și încă unele la o diferență mare de scor. Și totul, repet, s-a petrecut într-un interval de o săptămână. Iar la cele două meciuri au participat jucători diferiți. Este adevărat, aceștia au în comun faptul că sunt tineri în marea lor majoritate. Desigur că aceste eșecuri sunt dureroase. Ele stârnesc tristețe, dezamăgire. Dincolo de aceste stări emoționale se ridică cel puțin o întrebare: de ce s-a pierdut și încă la o asemenea diferență? (Foto: Federacao Portuguesa de Rugby)
Probabil că mulți se așteaptă să scriu o analiză amplă pornind de la cele două rezultate. Nu o voi face. Am ajuns la concluzia, și nu de ieri, de azi, că noi, românii, consumăm multă energie în vorbe. Facem planuri peste planuri, analize peste analize, iar apoi, atunci când ar trebui să trecem la treabă suntem atât de „obosiți” (după atâta vorbărie) încât nu mai facem nimic... Sau facem prea puțin.
Așadar, de ce ne-au învins portughezii atât de drastic la rugby?
O constatare înainte de a da un singur (posibil) răspuns. În cele două meciuri am avut trei categorii de rugbyști:
1. Cei născuți și formați în România
2. Cei născuți în familii de români care trăiesc în străinătate și formați acolo
3. Cei născuți și formați în străinătate (rugbyștii naturalizați)
Care ar fi răspunsul la întrebarea de mai sus. Unul dintre răspunsuri. Cred că un posibil răspuns se găsește în cuvintele rostite de antrenorul neozeelandez John Phillips prin 2000-2001, la o întâlnire cu antrenorii români de copiii și juniori: „Nu mai căutați tineri cu gabarit, ci pe aceia care au viteză! Mușchii se pot lucra în timp. Viteza, în schimb, e nativă. Dacă te-ai născut lent așa vei muri!”.
Să revedem cele două meciuri disputate de rugbyștii români contra celor portughezi. Vom observa că ultimii accelerau, ne depășeau lesne și marcau eseuri. De asemenea, ei aveau o circulație foarte rapidă a balonului (pase date în viteză la întâlnire).
Trebuie spus, pe de altă parte, că noi avem o problemă legată de viteza de joc în toate sporturile de echipă cu mingea. Adică și la fotbal, handbal șamd.
Și e de precizat că recordul național la 100 metri (cel atletic) este de 10,21 secunde și a fost stabilit de Daniel Cojocaru, la București, în 17 iunie 1994. Adică acum 32 de ani!
Recordul mondial a fost stabilit de Usain Bolt (Jamaica), în 16 august 2009, la Berlin, fiind de 9,58 de secunde.
O diferență foarte mare, așadar. Și mai e de precizat că la nivel mondial se alerga mai repede decât a făcut-o Cojocaru încă din anii 50. Atunci, recordul mondial era de 10,1 secunde.
La feminin, recordul național la 100 m este de 11,30 secunde, fiind stabilit de Ionela Târlea la Paris, în 19 iunie 1999. Adică acum 27 de ani.
E de spus că recordul mondial datează din 16 iulie 1988, fiind de 10,49 secunde, fiind stabilit de americanca Florence Griffith-Joyner.
Și în acest caz, diferența dintre recordul României și cel mondial este foarte mare. De asemenea, afară se alerga 100 m la feminin în 11,3 secunde prin 1955-1958. Adică tot acum șapte decenii.
Aceste informații arată că românii au fost și sunt lenți comparativ cu alte popoare. E posibil, așadar, să nu-i avem pe acei tineri cu viteză la care se referea antrenorul neozeelandez acum un sfert de veac. De asemenea, e posibil să nu-i avem fiindcă nu-i căutăm / găsim, iar cei cu viteză să se piardă, să nici nu facă sport de performanță.
În vremurile când eram elev, se dădeau teste fizice în școală. Și astăzi există probe de control sau evaluări ale calităților și deprinderilor motrice. Rezultatele nu sunt publice, dar cu ajutorul acestora pot fi depistați tinerii cu viteză de deplasare. Ar fi nevoie, însă, și de un sistem care să-i integreze (și) pe tinerii cu viteză, să-i ajute să facă sport de performanță, să-i direcționeze spre sporturile care li se potrivesc.
Și mă opresc aici fiindcă am scris la început: „Vorbărie multă sărăcia omului”.
Probabil că mulți se așteaptă să scriu o analiză amplă pornind de la cele două rezultate. Nu o voi face. Am ajuns la concluzia, și nu de ieri, de azi, că noi, românii, consumăm multă energie în vorbe. Facem planuri peste planuri, analize peste analize, iar apoi, atunci când ar trebui să trecem la treabă suntem atât de „obosiți” (după atâta vorbărie) încât nu mai facem nimic... Sau facem prea puțin.
Așadar, de ce ne-au învins portughezii atât de drastic la rugby?
O constatare înainte de a da un singur (posibil) răspuns. În cele două meciuri am avut trei categorii de rugbyști:
1. Cei născuți și formați în România
2. Cei născuți în familii de români care trăiesc în străinătate și formați acolo
3. Cei născuți și formați în străinătate (rugbyștii naturalizați)
Care ar fi răspunsul la întrebarea de mai sus. Unul dintre răspunsuri. Cred că un posibil răspuns se găsește în cuvintele rostite de antrenorul neozeelandez John Phillips prin 2000-2001, la o întâlnire cu antrenorii români de copiii și juniori: „Nu mai căutați tineri cu gabarit, ci pe aceia care au viteză! Mușchii se pot lucra în timp. Viteza, în schimb, e nativă. Dacă te-ai născut lent așa vei muri!”.
Să revedem cele două meciuri disputate de rugbyștii români contra celor portughezi. Vom observa că ultimii accelerau, ne depășeau lesne și marcau eseuri. De asemenea, ei aveau o circulație foarte rapidă a balonului (pase date în viteză la întâlnire).
Trebuie spus, pe de altă parte, că noi avem o problemă legată de viteza de joc în toate sporturile de echipă cu mingea. Adică și la fotbal, handbal șamd.
Și e de precizat că recordul național la 100 metri (cel atletic) este de 10,21 secunde și a fost stabilit de Daniel Cojocaru, la București, în 17 iunie 1994. Adică acum 32 de ani!
Recordul mondial a fost stabilit de Usain Bolt (Jamaica), în 16 august 2009, la Berlin, fiind de 9,58 de secunde.
O diferență foarte mare, așadar. Și mai e de precizat că la nivel mondial se alerga mai repede decât a făcut-o Cojocaru încă din anii 50. Atunci, recordul mondial era de 10,1 secunde.
La feminin, recordul național la 100 m este de 11,30 secunde, fiind stabilit de Ionela Târlea la Paris, în 19 iunie 1999. Adică acum 27 de ani.
E de spus că recordul mondial datează din 16 iulie 1988, fiind de 10,49 secunde, fiind stabilit de americanca Florence Griffith-Joyner.
Și în acest caz, diferența dintre recordul României și cel mondial este foarte mare. De asemenea, afară se alerga 100 m la feminin în 11,3 secunde prin 1955-1958. Adică tot acum șapte decenii.
Aceste informații arată că românii au fost și sunt lenți comparativ cu alte popoare. E posibil, așadar, să nu-i avem pe acei tineri cu viteză la care se referea antrenorul neozeelandez acum un sfert de veac. De asemenea, e posibil să nu-i avem fiindcă nu-i căutăm / găsim, iar cei cu viteză să se piardă, să nici nu facă sport de performanță.
În vremurile când eram elev, se dădeau teste fizice în școală. Și astăzi există probe de control sau evaluări ale calităților și deprinderilor motrice. Rezultatele nu sunt publice, dar cu ajutorul acestora pot fi depistați tinerii cu viteză de deplasare. Ar fi nevoie, însă, și de un sistem care să-i integreze (și) pe tinerii cu viteză, să-i ajute să facă sport de performanță, să-i direcționeze spre sporturile care li se potrivesc.
Și mă opresc aici fiindcă am scris la început: „Vorbărie multă sărăcia omului”.
Articole similare

08 Nov. 2026
CE U20 2026: Stejăreii debutează în compania echipei Cehiei, meciul decisiv pentru clasare între primele 4
Echipa de rugby tineret a României debutează astăzi (duminică, 8 noiembrie 2026), la ora 19.30, la Campionatul European U20 care se desfășoară la Praga. Stejăreii vor înfrunta,...

08 Nov. 2026
WOMENS CONFERENCE 2026/2027: Ghindele au fost depășite clar de Andorra în a treia competiție europeană
Echipa feminină de rugby în XV a României a pierdut cu 5-46 (0-20) meciul cu Andorra, disputat sâmbătă, 7 noiembrie 2026, în deplasare. Confruntarea a contat pentru Rugby...

07 Nov. 2026
WOMENS CONFERENCE 2026/2027: Naționala feminină de rugby în XV joacă în Andorra în a treia competiție europeană
Echipa feminină de rugby în XV a României își contiună seria meciurilor internaționale. După confruntările cu Bulgaria (66-12), din 2024, și cu Georgia (0-43), anul trecut,...

07 Nov. 2026
WORLD RUGBY NATIONS CUP 2026 / ROM - TON 38-43: Statistica meciului arată că Stejarii au fost superiori rugbyștilor Ikale Tahi
Multă frustrare s-a simțit în rândul Stejarilor, la finalul meciului pierdut (38-43) în fața echipei Tonga, vineri seara, pe Stadionul Național de Rugby „Arcul de...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.








Comentarii 1 comentariu