ROMÂNIA: Ce s-a întâmplat cu antrenorii echipei naționale de rugby după precedentele ediții ale Cupei Mondiale
De Marian Burlacu, 12 Oct. 2023
Cele patru înfrângeri suferite de naționala de rugby seniori la Cupa Mondială au făcut ca mulți foști jucători, antrenori, fani să ceară demisia lui Eugen Apjok. Ceea ce nu este o surpriză și nici o premieră atât în rugby-ul nostru, cât și în cazul altor reprezentative (cea de fotbal, de pildă). Mai mereu, în sport, când o formație pierde nu plătesc jucătorii, ci persoanele care fac parte din staff-ul tehnic. Mai precis, antrenorul principal. Voi face, așadar, o întoarcere în timp și voi prezenta ce s-a întâmplat cu predecesorii lui Eugen Apjok după participările României la Cupa Mondială. După meciul cu Tonga, băimăreanul a spus că o decizie în privința viitorului său la națională se va lua după analiza participării Stejarilor la Rugby World Cup 2023, analiză care va avea loc la București. (Foto: Marian Burlacu)
1987 - Mihai Naca și-a păstrat postul
România a participat la prima ediție, la care a înregistrat următoarele rezultate: 21-20 cu Zimbabwe, 12-55 cu Franța și 28-55 cu Scoția. În ultimele două partide naționala a primit un număr record de puncte de la cele două adversare, acesta fiind întrecut doar de cele din partida cu Irlanda, de la Dublin, din 1986 (0-60), partidă în urma căreia antrenorul federal Valeriu Irimescu a demisionat.
La ediția din Noua Zeelandă, România a fost condusă de antrenorul Mihai Naca. Acesta și-a păstrat postul și după Cupa Mondială. A fost schimbat la sfârșitul anului 1987, după ce naționala a suferit un nou eșec sever cu Franța, la Agen: 3-49. Mai mult decât atât, după acel meci Laurențiu Constantin a decis să rămână în Hexagon. Iar la sosirea în țară, atât Mihai Naca, cât și antrenorul federal Dumitru Mihalache au dat explicații...
1991 - Petre Ianusevici a plecat în Germania
La această ediție, România a ratat ceea ce putea să fie cea mai importantă performanță a sa la Cupa Mondială. Iar după mine, acesta este și cel mai dureros eșec. Pentru simplul motiv că atunci așteptările de la naționala de rugby erau încă mari. România bătuse Franța (12-6), la Auch, în 1990, și câștigase cu Scoția (18-12), la București, în vara lui 1991... La Cupa Mondială din 1991, naționala a pierdut cu Franța (3-30) și cu Canada (11-19), câștigând cu Fiji (17-15). Astfel s-a ratat calificarea în sferturile de finală, fază în care România ar fi înfruntat Noua Zeelandă, la Lille.
Eșecul suferit în fața Canadei a fost criticat în presa din România. Mai cu seamă că toată lumea considera că naționala noastră este favorită. Mai apoi, Petre Ianusevici a renunțat la postul de antrenor coordonator, stabilindu-se în Germania, unde a fost timp de două decenii și ceva antrenor federal, respectiv Comisar Tehnic al FIRA (Rugby Europe) pentru acea zonă a continentului.
Prin 2000, Ianusevici mi-a vorbit despre acea ediție a Cupei Mondiale. Și mi-a spus că naționala a atins vârful de formă prea devreme. Mai precis la acel meci test cu Scoția din august 1991. „Pentru noi orice meci era important. Nu puteam să facem figurație”, mi-a declarat antrenorul. O altă problemă a fost că România a jucat mai întâi cu Franța. „Nu puteam să cer jucătorilor să se protejeze pentru a fi proaspeți în celelalte două partide, cele care contau pentru noi. Au dat tot ce au putut și cu Franța. Și asta ne-a costat”.
1995 - Mircea Paraschiv a fost schimbat și reinstalat
Ediția sud-africană este una dintre cele în care România n-a obținut nicio victorie. S-a pierdut meciul cu Canada (3-34), iar proporțiile eșecului au stârnit critici în presă. Apoi, România s-a înclinat în fața Africii de Sud (8-21), echipa care a câștigat acea ediție, și a Australiei (3-42), deținătoarea titlului.
În ciuda acelor rezultate, Mircea Paraschiv a fost menținut la cârma naționalei. Au urmat eșecurile de la Cupa Latină, care s-a disputat în toamnă (Cupa Mondială s-a jucat în iunie fiindcă Africa de Sud se află în emisfera Australă - diferențe de anotimp față de emisfera Boreală). Eșecurile din partidele cu Argentina (16-51), Franța (8-52) și Italia (3-40) au stârnit ceva nemulțumire. Astfel că în 1996, pe când a întreprins un turneu în Georgia, reprezentativa a fost condusă tehnic de Mihai Naca și Alexandru Achim, ultimul fiind promovat de la echipa de juniori a României, care câștigase „bronzul” la Campionatul Mondial de la Brescia. Această formulă tehnică n-a fost menținută fiindcă reprezentativa a pierdut unul dintre cele două meciuri cu Georgia (n-au contat pentru palmares fiindcă la noi Georgia nu era socotită un adversar demn de acest statut)... S-a spus că „terenul ar fi fost în pantă” și că a influențat rezultat. În analiza făcută, conducerea FRR n-a fost mulțumită nici de rezultate, nici de joc, astfel că a fost reinstalat ca principal la națională Mircea Paraschiv.
1999 - Mircea Paraschiv a fost schimbat din nou
O altă ediție zbuciumată de Cupa Mondială... Cum au fost cam toate pentru România. Ca rezultate s-a obținut cam tot ceea ce se putea, adică o victorie în meciul cu SUA (27-25). Altfel, s-a pierdut cu Australia (9-57), echipa care avea să cucerească titlul mondial, și cu Irlanda (14-44), pe terenul acesteia.
După această ediție, Mircea Paraschiv a fost schimbat din funcția de principal. Contestat de unii jucători, în special de aceia care evoluau în Franța, acesta își pierduse din prerogative chiar în timpul Cupei Mondiale - directorul tehnic John Pillips preluase controlul. În februarie 2000, România a debutat în Cupa Europeană a Națiunilor cu Eduard Suciu, antrenor principal.
2003 - Bernard Charreyrea a preluat Spania
Această ediție a Rugby World Cup este prima la care România a avut ca antrenor un francez. Iar cu Bernard Charreyre s-a obținut cel mai clar succes de până acum: 37-7 cu Namibia. În rest, naționala a suferit eșecuri „normale”: 17-45 cu Irlanda, 8-90 cu Australia și 3-50 cu Argentina.
Cu toate că FRR intenționa să-i prelungească angajamentul, Charreyre a decis să plece, preluând mai apoi echipa Spaniei. Iar anunțul că nu va mai fi antrenorul României a fost făcut chiar înaintea partidei cu Namibia. În locul lui Charreyre a venit un alt francez, Philippe Sauton, care n-a rezistat decât cinci meciuri... Și a fost înlocuit cu Daniel Santamans, de asemenea antrenor din Hexagon.
2007 - Daniel Santamans n-a mai continuat
Și la această ediție, una derulată în Franța, Scoția și Țara Galilor, Stejarii au înregistrat o victorie: 14-10 cu Portugalia. Ei au pierdut cu Italia din cauza erorilor personale (18-24), înclinându-se fără drept de apel în fața Scoției (0-42) și Noii Zeelande (8-85). Cum Santamans a refuzat să rămână principal, în această funcție a fost desemnat Marin Moț (director tehnic a fost Mircea Paraschiv).
2011 - Romeo Gontineac a revenit în Hexagon
O altă ediție la care România n-a câștigat niciun meci. Stejarii au pierdut cu Scoția (24-34), după ce conduceau cu 12 minute înainte de fluierul de final, Argentina (8-43), Anglia (3-67) și Georgia (9-25). Desemnat antrenor principal după ce francezul Serge Lairle n-a mai dorit să continue (în 2010), Romeo Gontineac nu și-a păstrat postul. Acesta a plecat în Franța, iar de câțiva ani este antrenor principal la Aurillac, în divizia a doua (Pro D2). În locul lui Romeo Gontineac a fost adus galezul Lynn Howells.
2015 - Lynn Howells a fost menținut în funcție
Trei eșecuri - 11-38 cu Franța, 10-44 cu Irlanda și 22-32 cu Italia, dar mai ales o victorie cu Canada (17-15), după cea mai spectaculoasă revenire din istoria Cupei Mondiale (de la 0-15). Jocul, dar și rezultatele au făcut ca FRR să prelungească înțelegerea cu Lynn Howells. Acesta și-a prezentat demisia în primăvara lui 2018, după eșecul cu Spania, în condițiile în care România părea că a ratat clasarea pe locul 2 și calificarea directă la Cupa Mondială din 2019. Spania a pierdut apoi la Bruxelles, în acel meci cu scandalul iscat de arbitrajul lui Vlad Iordăchescu. Iar mai apoi, atât România, cât și Spania au pierdut meciuri la „masa verde” fiindcă au folosit jucători neeligibili... Astfel că la Cupa Mondială din Japonia a mers Rusia. Cu toate că a fost numit în 2019 consilier tehnic Howells n-a mai revenit la naționala noastră. Având și o vârstă înaintată, a decis să se retragă din antrenorat.
2023 - Eugen Apjok a vorbit despre o analiză la FRR
Întrebat după meciul cu Tonga care va fi relația lui cu FRR în continuare (altfel spus, dacă va rămâne antrenor principal), Eugen Apjok a evitat să dea un răspuns tranșant. „Se va face o analiză a comportării echipei României și se va lua o decizie”, a spus acesta.
Și din câte se pare, ascultând și declarațiile de la conferința de presă de ieri, Apjok va fi menținut la cârma naționalei de seniori.
La ediția din acest an a Cupei Mondiale, echipa României a pierdut meciurile cu Irlanda (8-82), Africa de Sud (0-76), Scoția (0-84) și Tonga (24-45). Stejarii aveau obiectiv să se impună în ultima confruntare.
1987 - Mihai Naca și-a păstrat postul
România a participat la prima ediție, la care a înregistrat următoarele rezultate: 21-20 cu Zimbabwe, 12-55 cu Franța și 28-55 cu Scoția. În ultimele două partide naționala a primit un număr record de puncte de la cele două adversare, acesta fiind întrecut doar de cele din partida cu Irlanda, de la Dublin, din 1986 (0-60), partidă în urma căreia antrenorul federal Valeriu Irimescu a demisionat.
La ediția din Noua Zeelandă, România a fost condusă de antrenorul Mihai Naca. Acesta și-a păstrat postul și după Cupa Mondială. A fost schimbat la sfârșitul anului 1987, după ce naționala a suferit un nou eșec sever cu Franța, la Agen: 3-49. Mai mult decât atât, după acel meci Laurențiu Constantin a decis să rămână în Hexagon. Iar la sosirea în țară, atât Mihai Naca, cât și antrenorul federal Dumitru Mihalache au dat explicații...
1991 - Petre Ianusevici a plecat în Germania
La această ediție, România a ratat ceea ce putea să fie cea mai importantă performanță a sa la Cupa Mondială. Iar după mine, acesta este și cel mai dureros eșec. Pentru simplul motiv că atunci așteptările de la naționala de rugby erau încă mari. România bătuse Franța (12-6), la Auch, în 1990, și câștigase cu Scoția (18-12), la București, în vara lui 1991... La Cupa Mondială din 1991, naționala a pierdut cu Franța (3-30) și cu Canada (11-19), câștigând cu Fiji (17-15). Astfel s-a ratat calificarea în sferturile de finală, fază în care România ar fi înfruntat Noua Zeelandă, la Lille.
Eșecul suferit în fața Canadei a fost criticat în presa din România. Mai cu seamă că toată lumea considera că naționala noastră este favorită. Mai apoi, Petre Ianusevici a renunțat la postul de antrenor coordonator, stabilindu-se în Germania, unde a fost timp de două decenii și ceva antrenor federal, respectiv Comisar Tehnic al FIRA (Rugby Europe) pentru acea zonă a continentului.
Prin 2000, Ianusevici mi-a vorbit despre acea ediție a Cupei Mondiale. Și mi-a spus că naționala a atins vârful de formă prea devreme. Mai precis la acel meci test cu Scoția din august 1991. „Pentru noi orice meci era important. Nu puteam să facem figurație”, mi-a declarat antrenorul. O altă problemă a fost că România a jucat mai întâi cu Franța. „Nu puteam să cer jucătorilor să se protejeze pentru a fi proaspeți în celelalte două partide, cele care contau pentru noi. Au dat tot ce au putut și cu Franța. Și asta ne-a costat”.
1995 - Mircea Paraschiv a fost schimbat și reinstalat
Ediția sud-africană este una dintre cele în care România n-a obținut nicio victorie. S-a pierdut meciul cu Canada (3-34), iar proporțiile eșecului au stârnit critici în presă. Apoi, România s-a înclinat în fața Africii de Sud (8-21), echipa care a câștigat acea ediție, și a Australiei (3-42), deținătoarea titlului.
În ciuda acelor rezultate, Mircea Paraschiv a fost menținut la cârma naționalei. Au urmat eșecurile de la Cupa Latină, care s-a disputat în toamnă (Cupa Mondială s-a jucat în iunie fiindcă Africa de Sud se află în emisfera Australă - diferențe de anotimp față de emisfera Boreală). Eșecurile din partidele cu Argentina (16-51), Franța (8-52) și Italia (3-40) au stârnit ceva nemulțumire. Astfel că în 1996, pe când a întreprins un turneu în Georgia, reprezentativa a fost condusă tehnic de Mihai Naca și Alexandru Achim, ultimul fiind promovat de la echipa de juniori a României, care câștigase „bronzul” la Campionatul Mondial de la Brescia. Această formulă tehnică n-a fost menținută fiindcă reprezentativa a pierdut unul dintre cele două meciuri cu Georgia (n-au contat pentru palmares fiindcă la noi Georgia nu era socotită un adversar demn de acest statut)... S-a spus că „terenul ar fi fost în pantă” și că a influențat rezultat. În analiza făcută, conducerea FRR n-a fost mulțumită nici de rezultate, nici de joc, astfel că a fost reinstalat ca principal la națională Mircea Paraschiv.
1999 - Mircea Paraschiv a fost schimbat din nou
O altă ediție zbuciumată de Cupa Mondială... Cum au fost cam toate pentru România. Ca rezultate s-a obținut cam tot ceea ce se putea, adică o victorie în meciul cu SUA (27-25). Altfel, s-a pierdut cu Australia (9-57), echipa care avea să cucerească titlul mondial, și cu Irlanda (14-44), pe terenul acesteia.
După această ediție, Mircea Paraschiv a fost schimbat din funcția de principal. Contestat de unii jucători, în special de aceia care evoluau în Franța, acesta își pierduse din prerogative chiar în timpul Cupei Mondiale - directorul tehnic John Pillips preluase controlul. În februarie 2000, România a debutat în Cupa Europeană a Națiunilor cu Eduard Suciu, antrenor principal.
2003 - Bernard Charreyrea a preluat Spania
Această ediție a Rugby World Cup este prima la care România a avut ca antrenor un francez. Iar cu Bernard Charreyre s-a obținut cel mai clar succes de până acum: 37-7 cu Namibia. În rest, naționala a suferit eșecuri „normale”: 17-45 cu Irlanda, 8-90 cu Australia și 3-50 cu Argentina.
Cu toate că FRR intenționa să-i prelungească angajamentul, Charreyre a decis să plece, preluând mai apoi echipa Spaniei. Iar anunțul că nu va mai fi antrenorul României a fost făcut chiar înaintea partidei cu Namibia. În locul lui Charreyre a venit un alt francez, Philippe Sauton, care n-a rezistat decât cinci meciuri... Și a fost înlocuit cu Daniel Santamans, de asemenea antrenor din Hexagon.
2007 - Daniel Santamans n-a mai continuat
Și la această ediție, una derulată în Franța, Scoția și Țara Galilor, Stejarii au înregistrat o victorie: 14-10 cu Portugalia. Ei au pierdut cu Italia din cauza erorilor personale (18-24), înclinându-se fără drept de apel în fața Scoției (0-42) și Noii Zeelande (8-85). Cum Santamans a refuzat să rămână principal, în această funcție a fost desemnat Marin Moț (director tehnic a fost Mircea Paraschiv).
2011 - Romeo Gontineac a revenit în Hexagon
O altă ediție la care România n-a câștigat niciun meci. Stejarii au pierdut cu Scoția (24-34), după ce conduceau cu 12 minute înainte de fluierul de final, Argentina (8-43), Anglia (3-67) și Georgia (9-25). Desemnat antrenor principal după ce francezul Serge Lairle n-a mai dorit să continue (în 2010), Romeo Gontineac nu și-a păstrat postul. Acesta a plecat în Franța, iar de câțiva ani este antrenor principal la Aurillac, în divizia a doua (Pro D2). În locul lui Romeo Gontineac a fost adus galezul Lynn Howells.
2015 - Lynn Howells a fost menținut în funcție
Trei eșecuri - 11-38 cu Franța, 10-44 cu Irlanda și 22-32 cu Italia, dar mai ales o victorie cu Canada (17-15), după cea mai spectaculoasă revenire din istoria Cupei Mondiale (de la 0-15). Jocul, dar și rezultatele au făcut ca FRR să prelungească înțelegerea cu Lynn Howells. Acesta și-a prezentat demisia în primăvara lui 2018, după eșecul cu Spania, în condițiile în care România părea că a ratat clasarea pe locul 2 și calificarea directă la Cupa Mondială din 2019. Spania a pierdut apoi la Bruxelles, în acel meci cu scandalul iscat de arbitrajul lui Vlad Iordăchescu. Iar mai apoi, atât România, cât și Spania au pierdut meciuri la „masa verde” fiindcă au folosit jucători neeligibili... Astfel că la Cupa Mondială din Japonia a mers Rusia. Cu toate că a fost numit în 2019 consilier tehnic Howells n-a mai revenit la naționala noastră. Având și o vârstă înaintată, a decis să se retragă din antrenorat.
2023 - Eugen Apjok a vorbit despre o analiză la FRR
Întrebat după meciul cu Tonga care va fi relația lui cu FRR în continuare (altfel spus, dacă va rămâne antrenor principal), Eugen Apjok a evitat să dea un răspuns tranșant. „Se va face o analiză a comportării echipei României și se va lua o decizie”, a spus acesta.
Și din câte se pare, ascultând și declarațiile de la conferința de presă de ieri, Apjok va fi menținut la cârma naționalei de seniori.
La ediția din acest an a Cupei Mondiale, echipa României a pierdut meciurile cu Irlanda (8-82), Africa de Sud (0-76), Scoția (0-84) și Tonga (24-45). Stejarii aveau obiectiv să se impună în ultima confruntare.
Articole similare
29 Nov. 2023
ROMÂNIA / LNR 2023: Finala și meciul pentru bronz se vor disputa pe stadioane diferite!
Federația Română de Rugby (FRR) a stabilit ca finala ediției 2023 a Ligii Naționale de Rugby seniori să se dispute în 9 decembrie 2023, de la ora 13.00, pe Stadionul Național de...
29 Nov. 2023
ROMÂNIA / LNR 2023: Campionatul neprezentărilor! 17 meciuri din această ediție s-au decis la „masa verde”
Ediția 2023 a Ligii Naționale de Rugby seniori este una deosebită. Nu în sens pozitiv, din nefericire. Mai exact, 17 partide nu s-au disputat pe teren fiindcă una dintre echipele implicate...
28 Nov. 2023
ROMÂNIA / LNR 2023 / SEMIFINALE: Terenuri grele, baloane alunecoase, frig, erori tehnice, penalități irosite, decizii greșite
Disputate săptămâna trecută, semifinalele ediției 2023 a Ligii Naționale de Rugby seniori au relevat nivelul la care se află cele mai valoroase echipe din România. Un nivel extrem de...
25 Nov. 2023
ROMÂNIA / LNR 2023 / SEMIFINALE: CSM Știința Baia Mare a câștigat, fără să strălucească, disputa cu SCM USV Timișoara
Disputată astăzi (sâmbătă, 25 noiembrie 2023), pe Arena Zimbrilor din Baia Mare, a doua semifinală a Ligii Naționale de Rugby seniori a semănat foarte mult cu prima. În sensul că a...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
