Probleme de fond si efecte secundare

     De la bun inceput, as vrea sa repet – cu riscul de a plictisi pe cititori – ceea ce am scris de multe ori in articolele aparute pe acest site, si anume: intentia randurilor mele nu a fost, nu este si nu va fi niciodata, aceea de a da lectii cuiva; nici jucatorilor, nici antrenorilor, nici suporterilor, nici conducatorilor Federatiei sau conducatorilor de cluburi. Singura mea intentie este de a exprima idei si opinii - care pot fi mai mult sau mai putin corecte, care pot fi acceptate sau nu de catre comunitatea rugby-ului nostru - in legatura cu fenomenul rugbystic romanesc.
     Acestea fiind scrise, as vrea sa ma opresc asupra recentei hotarari a Federatiei Romane de Rugby (F.R.R) privitoare la anularea suspendarilor jucatorilor implicati in incaierarea de la meciul Dinamo-Farul. Nu am avut prilejul de a citi un comunicat oficial al Federatiei, dar, conform stirilor publicate in presa, am inteles ca toti jucatorii suspendati au beneficiat de clementa Federatiei, cu exceptia lui Darie Curea, considerat recidivist.
    
     Marturisesc ca, pe mine personal, aceasta decizie a Federatiei Romane de Rugby, m-a surprins si m-a dezamagit. Am sa incerc in randurile care urmeaza sa explic motivele acestei deceptii.
    
     Faptele petrecute la meciul Dinamo-Farul au fost extrem de grave. Acea explozie de brutalitate si violenta a produs imagini absolut socante care au intristat lumea rugby-ului nostru. Imi amintesc ca imediat dupa evenimentele respective, Federatia a declarat, prin vocea presedintelui sau, domnul Alin Petrache, ca nu va tolera asemenea fapte si a luat masuri drastice, anuntand nu mai putin de 96 etape de suspendare (incluzand si suspendarea presedintelui clubului Farul)! Si, totusi, iata, ca acum, in ciuda declaratiilor de atunci, Federatia a decis sa anuleze suspendarile tuturor jucatorilor, cu exceptia celei aplicate lui Darie Curea. Nu imi este clar daca decizia Federatiei se aplica si suspendarii presedintelui clubului Farul Constanta (daca suspendarea acestuia este mentinuta cand celelalte au fost anulate, intreaba fireasca ar fi: de ce?)
    
     Eu nu vreau sa fac din tantar armasar, si nici nu sustin pedepsirea jucatorilor doar de dragul de a pedepsi. Cred, insa, ca decizia Federatiei este discutabila si poate avea cateva efecte secundare a caror importanta nu ar trebui sa fie neglijata. Iata cateva dintre ele:
    
     Gestul Federatiei de a anula restul etapelor de suspendare a diminuat, dupa parerea mea, gravitatea incidentelor petrecute la meciul Dinamo-Farul. Pentru ca, sa fie foarte limpede, acele incidente au fost si vor ramane foarte grave. De aceea, cred eu, pedepsele ar fi trebuit mentinute pentru a sublinia tocmai masura gravitatii faptelor petrecute pe stadionul din strada Stefan cel Mare.
    
     Apoi, aceasta hotarare a stabilit un precedent periculos pentru situatii similare care pot avea loc in viitor. Daca se vor mai petrece incaierari, va exista, intotdeauna, precedentul „Dinamo-Farul”. De altfel, aproape imediat dupa acest meci de pomina, au avut loc incidente violente la meciul de Divizia A, Stiinta Petrosani-C.S Pitesti, care s-a si intrerupt din cauza unei incaierari generale. Comisia de Disciplina a suspendat patru jucatori si pe antrenorul pitestean, suspendarile variind intre 6 si 12 etape. Cum va actiona Federatia in cazul in care aceste doua cluburi ar cere revizuirea sanctiunilor initiale? Daca Dinamo si Farul au dreptul de a cere „intelegere” din partea Federatiei, avand probleme in a alinia formatii competitive, atunci acelasi drept ar trebui sa il aiba si echipele din Pitesti si Petrosani. Or, daca se ajunge la asa ceva, Federatia intra intr-un „teritoriu al nisipurilor miscatoare” din care nu va fi usor sa iasa. Regulamentul Federatiei Romane de Rugby trebuie sa fie acelasi pentru toate cluburile, mari si mici, indiferent de divizia in care activeaza. Prin urmare, nu cred ca aceasta masura a avut darul de intari autoritatea si imaginea Federatiei in situatia actuala a rugby-ului nostru.
    
     O alta problema generata de decizia FRR mi se pare a fi lipsa de consistenta in privinta deciziilor luate. Federatia a luat masuri drastice intr-o situatie extrema, anuntand ca nu va tolera asemenea comportament, iar dupa o luna, „suspenda” suspendarile initiale! Consistenta in stabilirea si respectarea unor decizii constituie, in opinia mea, un factor fundamental in procesul de alcatuire a unei echipe federale sudate, puternice, responsabile. Aceasta, mai ales, in situatia actualei echipe conduse de domnul Alin Petrache, care a sosit, de curand, in fruntea Federatiei Romane de Rugby.
    
     Citind presa noastra – am citit si „duelul” declaratiilor, acuzatoare si ironice, lansate de reprezentantii cluburilor Steaua si Dinamo (declaratii pe care nu le comentez) - si incercand sa deslusesc motivele care au determinat aceasta decizie, inteleg ca Federatia a anulat suspendarile pentru a ingadui jucatorilor valorosi de la Dinamo de a evolua in derby-ul cu Steaua si, in acelasi timp, de a permite internationalilor dinamovisti si constanteni sa participe la turneul IRB Nations Cup.
    
     Satisfacerea unor interese locale (derby-ul Dinamo-Steaua) si internationale (Turneul IRB Nations Cup) reprezinta, fara indoiala, un punct de vedere, pe care Federatia l-a imbratisat in analizarea acestei situatii. Un punct de vedere pe care il respect, dar, cu care, nu sunt de acord. Sigur, iubitorii rugby-ului romanesc doresc sa asiste la meciuri interesante si la derby-uri spectaculoase. Sunt convins ca iubitorii rugby-ului romanesc isi doreau ca si „celebrul”, de acum, Dinamo-Farul, si nu doar derby-ul Steaua-Dinamo, sa fi fost un adevarat spectacol sportiv. Cei care folosesc drept argument dorinta spectatorilor de a urmari spectacole rugbystice de calitate, pentru a justifica legitimitatea anularii suspendarilor, ar trebui sa se gandeasca ca aceeasi dorinta au avut spectatorii si la acel meci Dinamo-Farul. „Spectacolul” prezentat, insa, stim cu totii, a fost de cu totul alta natura.
    
     Eu nu contest valoarea jucatorilor suspendati si potentiala lor contributie atat la ridicarea nivelului tehnic si spectacular al derby-ului national cat si la o reprezentare onorabila la un turneu international. Dar nu cred ca numai despre valoare este vorba in cazul de fata; ci, de mult mai mult decat atat.
    
     Este vorba, dupa parerea mea, despre cultivarea spiritului rugby-ului, despre protejarea unor standarde morale, despre asumarea unor obligatii si responsabilitati. Valoarea nu inseamna dreptul de a abdica, in mod temporar, de la principiile morale caracteristice acestui minunat sport, si nici de a anula, tot in mod temporar, asumarea responsabilitatilor.
    
     Iar, daca cei suspendati sunt cei mai valorosi jucatori ai tarii, fie-mi ingaduit sa spun ca, atunci ,cu atat mai mult ei ar fi trebuit sa realizeze obligatiile si responsabilitatile pe care le au fata de cluburile lor, fata de spectatori, fata de rugby-ul romanesc, si, nu in ultimul rand, fata de ei insisi. Suspendarile au fost rezultatul direct al comportamentului inadmisibil al celor care se dovedesc a fi cei mai valorosi jucatori ai celor doua echipe. Cand au dezlantuit acea teribila incaierare, ei ar fi trebuit sa fie constienti de urmarile pe care aveau sa le genereze actiunile lor.
    
     Acest articol nu este scris impotriva Federatiei Romane de Rugby si nici impotriva cluburilor Dinamo si Farul. Desi sunt departe de tara, cred ca inteleg dificultatile cu care se confrunta Federatia in aceasta perioada framantata a rugby-ului nostru. Dupa cum, cred ca inteleg faptul ca fiecare conducator de club are o mare responsabilitate fata de propria organizatie, tinzand catre performante cat mai bune. Dar, fiecare club, incepand cu cel mai puternic si mai bogat si terminand cu cel mai modest si mai sarac, are, in primul rand, o responsabilitate fata de rugby-ul romanesc; o responsabilitate care nu trebuie sa se limiteze doar la nivelul performantei si al rezultatelor.
    
     Nu vreau sa dramatizez situatia creata de anularea suspendarilor, dar, sunt de parere ca rugby-ul nostru se afla, in momentul de fata, la rascruce de drumuri. Este o situatie grea, iar Federatia are rolul primordial in alegerea si implementarea strategiilor potrivite pentru iesirea din criza si pentru reconstructia rugby-ului nostru. Desigur, orice Federatie este judecata, pe plan international, in functie de rezultate si de performantele obtinute de echipele nationale si de cluburi. Aceasta este realitatea dura a epocii profesioniste si Romania nu face exceptie de la aceasta regula. International Rugby Board ne judeca prin prisma progreselor realizate in planul performantelor internationale. Exista aspecte, insa, in care IRB nu poate interveni. Unul dintre acestea este crearea unei adevarate culturi rugbystice romanesti. Nu exista „fonduri IRB” pentru asa ceva; si nici „sponsori”. Crearea culturii rugbystice romanesti este, in exclusivitate, responsabilitatea comunitatii rugby-ului romanesc, din care fac parte si Federatia Romana, si Dinamo, si Steaua, si Farul, dar si CS Pitesti si Stiinta Petrosani.
    
     Eu cred ca hotararea Federatiei de a „suspenda” suspendarile trebuie legata si de acest aspect al (re)construirii culturii rugbystice romanesti. Din acest punct de vedere, decizia Federatiei Romane de Rugby mi se pare discutabila. Nu este vorba de a nu face compromisuri. Stim foarte bine in ce lume traim, stim foarte bine ca rugby-ul nu este o lume a Cavalerilor Mesei Rotunde; compromisuri s-au facut, se fac si se vor mai face. Nu este vorba de a fi inflexibili si de a pedepsi doar de dragul de a pedepsi. Este vorba de a stii sa facem diferenta intre problemele de fond, fundamentale si cele de circumstanta; este vorba de a aborda toate situatiile create, complicate sau mai putin complicate, cu o atitudine coerenta, consecventa, pastrand consistenta in hotarari si decizii. Este vorba de a discerne intre esential si superficial; intre lipsa de continut a mesajului si substanta discursului sustinut de fapte.
    
     Eugen Cionga – Toronto