MESAJ / Mihai BUCOS (Thanville - Franta): "Culegem ce-am semanat"

     Comisar Tehnic Regional al Federatiei Franceze de Rugby (FFR), Mihai Bucos isi face din nou cunoscuta pozitia fata de problemele cu care se confrunta jocul cu balonul oval din tara noastra. Sustinator al lui Octavian Morariu, toamna trecuta, fostul international roman nu se sfieste acum sa afirme ca "presedintele FRR pare sa ignore ca tinerii rugbysti din tara nu dispun nici macar de cele mai elementare conditii de a face sport in general, fara a mai vorbi de sport de inalt nivel".
     MESAJ: D-le Burlacu,
     Ultimile actualitati legate de rugbyul romanesc ma fac sa-mi exprim opinia de urgenta asa incat raspunsurile la interviul pe care mi l-ati trimis vi le voi da ulterior.
     Sper ca in numele dreptului la diferenta de opinie veti publica articolul meu, ca reactie la declaratiile date ziarului "Gardianul" din 18 iunie de catre presedintele FRR.
     Ultimile infrangeri suferite de catre echipa nationala de tineret ma aduce sa fac parte de opinia mea cu privire la aceasta, cu atat mai mult ca am fost prezent vineri la meciul de pregatire cu Metro-Racing si sambata la sedinta de analiza a jocului, iar la pranz am luat masa impreunà cu Octavian Morariu, Charreyre, Dumitras si staful tehnic.
     Personal nu sunt surprins de aceste rezultate. Este ca si cum ai face sa boxeze, un boxer de categoria pana cu unul de categoria super-grea; ce masacru!
     Am petrecut toata seara impreuna cu cei cinci membrii care alcatuiesc staful tehnic. Mi-au impartasit toate problemele si dificultatile carora trebuie sa faca fata.
     Cauzele sunt multiple si profunde: presedintele FRR pare sa ignore ca tinerii rugbysti din tara nu dispun nici macar de cele mai elementare conditii de a face sport in general, fara a mai vorbi de sport de inalt nivel.
     Ca exemplu: echipa de tineret care a suferit aceste infrangeri "rusinoase" nu a beneficiat cum ar fi fost normal, de aceeasi atentie si interes in pregatirea acestui turneu, precum echipa nationala de juniori pentru C.M. de juniori din Italia.
     La ora actuala rugbyul de inalt nivel implica mult mai multi factori, pe langa onoare si devotament. Daca tinerilor le lipseste onoarea si devotamentul este poate si pentru ca nu le-au fost transmise; aceste valori sunt sentimente care se cultiva. Eu insumi am avut ocazia sa-i vad vibrand cand le-am vorbit cu respect si sinceritate pe aceeasi tineri criticati de catre presedintele FRR.
     Sunt indignat de declaratiile facute de presedintele FRR; explicatiile sale mi se par cam simpliste. Placa pe care o evoca - "vor canta dupa aceeasi placa, ba ca n-au avut costume de reprezentatie, ba ca nu au avut bani de buzunar" (zero euro ca diurna pentru 20 de zile) - este reala si nu este o cauza minora cum vrea sa o faca sa treaca cu cinism "bosul rugbyului romanesc".
     Prin atitudinea sa d-nul Octavian Morariu pare sa decline orice responsabilitate in ceea ce-l priveste, pare sa uite ca in calitate de presedinte al FRR, functie cu care a fost investit, tocmai pentru a asuma toate responsabilitatile ce implica aceasta functie. Pana in prezent a facut dovada doar de veleitati, ocupandu-se doar de vitrina rugbyului romanesc. Consider ca pana la ora actuala presedintele FRR a facut dovada de eficacitate mediocra si aceasta umbrita de o atitudine derutanta. La aceasta apreciere confin si reprezentanti ai FFR cu care am avut ocazia sa am un schimb de pareri cu privire la situatia rugbyului romanesc.
     Ca morala a celor spuse mai sus, inchei citandu-l pe Jean Jaures: "Nu-i inveti pe altii ceea ce vrei, nu-i inveti ceea ce stii, ii inveti ceea ce esti".
     Numai bine.
     M.B.
    
     RASPUNS:
     Domnule Mihai Bucos,
     M-am gandit in ultimele zile la ceea ce inseamna patriotismul. Mi-am amintit de bunicul meu dinspre tata. Dumneazeu sa-l ierte! A luptat la Marasesti si Marasti, in Marele Razboi. Tatal meu imi povestea cum intr-o zi germanii au atacat prin surprindere, in timp ce soldatii romani se aflau la scaldat. Cum nu au mai avut timp sa se imbrace, romanii au pus mana pe arme si s-au aparat in pielea goala. Au contraatact la baioneta. Nemtii au fost uluiti cand i-au vazut pe ai nostri si au dat inapoi.
     In acel razboi, decalajul dintre armata noastra si cea germana era mare. Romanii erau patrioti, insa cred ca si germanii erau. Ce au avut in plus, atunci, soldatii nostri? Probabil faptul ca se luptau sa-si apere pamantul. Mai ales ca aceia care au luptat atunci au primit o bucata de pamant. Li s-a spus dinainte ce li se va da. Si au luptat stiind ca-si apara bucata de pamant.
     Bunicul meu era din Suceava si a primit un teren in Ploiesti, chiar in apropiere de stadionul "Petrolului". La fel s-a intamplat cu multi dintre cei care au scapat cu viata. Daca nu ma inseala memoria, comuna "Voluntari", aflata langa Bucuresti, s-a format atunci, ea fiind populata cu voluntarii care au primit acolo pamant.
     Astazi, dupa pararea mea, mi se pare imposibil sa-ti apari tara, indiferent care ar fi ea, luptand in fundul gol. Oricat de patriot ai fi. Oare am putea contraataca la baioneta avioanele invizibile, de pilda? In Marele Razboi era inca posibil sa ta bati de la egal la egal, iar patriotismul sa faca diferenta. Astazi este foarte greu, pentru ca tehnologia este cea care departajeaza. Iar acela curajos trebuie sa fie si bine echipat pentru a invinge.
     Nu intamplator am pomenit de bunicul meu. In rugbyul de astazi, intre marile natiuni si "Restul lumii" exista o diferenta uriasa, iar ea nu poate fi micsorata (numai) prin patriotism. Din acest motiv, o echipa dezbracata nu va rezista niciodata in fata uneia care reprezinta o super-putere a jocului cu balonul oval. Ea va porni invinsa din start.
     Faptul ca bunicul meu a luptat la Marasesti stiind ca-si apara pamantul pe care il va primi ma impiedica sa-i condamn de lipsa de patriotism pe rugbystii romani care participa la Cupa Mondiala din Africa de Sud. Nu intamplator Romania a devenit Mare in 1918. Atunci, pentru orice fapta exista si o rasplata, iar conducatorii acestei tari nu se limitau doar la discursuri.
     Cu stima,
     Marian-Valentin BURLACU