EDITORIALISTI / Constantin ARDELEANU: Trei Doamne, si toate trei eseuri

     14 Noiembrie 1976, orele 14. Potcoava Giulestiului. O toamna absolut miraculoasa m-a prins pe valea Prahovei, la Busteni, ascultand simfonia ei in galben. Dar oricat as fi fost de indragostit de munte, nu puteam rata (fie si la televizor) meciul cu Franta, intalnirea care dadea "zimbrilor" romani certificat de buna purtare rugbystica europeana.
     Nu trecusera decat 20 de minute si Romania – Franta 0-9. Inghetam rezultatul pana la pauza si inima tremura in noi, debitand enormitati imprumutate de la fotbal, in privinta explicarii unei infrangeri: "Francezii sunt francezi" . La inceputul partii a doua a meciului suntem confirmati: "cainii" astia de cocosi ne mai lovesc o data in plin si 0-12. Crucea de pe Caraiman era gata sa se rastoarne peste mine. Bucos inscrie un dropgol aproape de la linia de centru. Tot e bine ca nu ne-au batut la zero. Stadionul transforma murmurul initial de uimire intr-un ciclon de entuziasm. "Haideti, baieti, ca se poate!" Cum sa se poata, cand ai ca adversari pe Aguirre, Paparemborde si junele-prim Rives? Hai sa fim realisti, ca de la strung pana la literatura ne obliga sa cultivam realismul socialist? In-cre-di-bil! Ne-ve-ro-si-mil! Prin Mircea Paraschiv si Florica Murariu marcam doua eseuri si scorul devenea 11-12. Vom mai avea puterea sa surmontam panta uriasa a nenorocitului ala de punctulet diferenta? Oricum, francezii sunt avizati de "invierea" noastra. Si apoi "francezii sunt francezi" asa cum Bustenii sunt (sau e, ca sa dam satisfactie atat urbei prahovene, cat mai ales agramatilor periferiei) Busteni. Doamne-Dumnezeule, iarta-ne pentru cuvintele neghioabe atee debitate la invatamantul politico-ideologic (doar Tu ne-ai dat napasta asta a comunismului, ca sa ne verifici cat de adanca ni-i credinta) si ia in palme-Ti "frunza de stejar" si uita-i in plata domnului pe cocosii tantosi, ce se falesc in poiata cu gaini a Pietei Comune. Si ne auzi rugaciunea Creatorului, si, din pasa lui Murariu, Alexandru se arunca in terenul de tinta.
     Minutul 66, al treilea eseu consecutiv inscris falnicului Hexagon. Neverosimil… Tabela ne hohotea un 15-12, dupa 0-12! "Le jour de gloire est arrive!" Pentru romani, desi Bucos, boier Bibescu, le-a cantat in franceza imnul, in repriza a treia, ca semn de respect si pretuire. Si-alta data, si-alta data, o s-o facem si mai, si mai lata", ar fi fost un refren deplasat in fata unei puteri rugbystice faimoase…
     M-am intors seara cu trenul in Capitala. Desi accelerat, acesta a oprit in halta Chitila, unde - minune! – s-au urcat chiar in vagonul meu cativa dintre baietii ce, cu doua ore inainte, invinsesera, printr-o spectaculoasa rasturnare de scor, Franta. I-am privit ca pe niste semizei, veniti in inspectie pe Terra, si de prea multa fericire i-am imbratisat cu gandul. Victoria aceea istorica imi apartinea si mie, asa cum astazi, infrangerile la scor in fata Frantei, ma umilesc si pe mine, nu numai pe ei.
     O, toamna de demult, tu, dureros de dulce!

---

ALTE MATERIALE DE ACELASI AUTOR


    

---

     Surprize, surprize...
    

---

     George Astalos
    

---

     Eseul de pe Arms Park
    

---

     Sport inaccesibil?
    

---

     Adieu!
    

---

     Hiperbola
    

---

     All Whites
    

---

     Wallabies
    

---

     Minerii
    

---

     Nord de echipa mare: Africa de Sud
    

---

     De la Mateescu citire
    

---

     Second hand
    

---

     Patriarhul
    

---

     Doar un eseu
    

---

     Mitu contra Mitului
    

---

     Sport de contact
    

---

     Micii parizieni?
    

---

     Istorie si istorioara
    

---

     Intelectuali si bodyguarzi
    

---

     Club privat
    

---

     Eseu despre eseu
    

---

NOTA REDACTIEI


     Acest material a aparut in numarul 16 (22 – 28 iunie 2000) al saptamanalului "RUGBY 100%".
     Reproducerea integrala (sau a unor fragmente) a acestui grupaj se face numai cu acceptul scris al FEST (Fundatia pentru Formarea si Educarea prin Sport a Tinerilor).