CRONICA ROMANA / BUCURESTI: Nici macar pe treisferturi

     Acest material a aparut in rubrica CARUTA CU SUPORTERI
     Rugbystii nostri incep, ca si in alti ani, periplul britanic, pe parcursul celor vreo doua saptamani urmand a se confrunta cu echipe de diverse calibre. In istoria de aproximativ un secol al balonului oval pe taramuri dambovitene, adica atunci de cand a inceput sa scoata capul in lume, au existat perioade faste, dar si altele cu fruntea lovita de "stejar" (cele mai multe), asa cum, de altfel, se intampla in viata luata la gramada. Cand am fost sus - sunt suficiente degetele pentru a numara succesele adevarate - situatia s-a datorat cu deosebire unei generatii de exceptie, jucatori si antrenori (Penciu, Ghiuzelea, Irimescu, Demian, Moraru, Titi Ionescu, Bombonel Cosmanescu si altii cativa ca ei) si nu sistemului, cel care in ultima instanta, in loc sa constituie un mediu propice, a macinat orice incercare de deschidere.
     Rugbyul este un sport costisitor, in ciuda aparentelor, cele care spun ca sunt suficiente doua bare lungi si una atarnata pentru desavarsirea "H"-ului. Pentru cine cunoaste cu adevarat evolutia rugbyului romanesc, intimitatile sale, nu de azi si nici de ieri, ci de alaltaieri, cine are rabdarea sa inteleaga fenomenul rugbystic in ansamblul sau si sa-l incadreze pe-al nostru, va ajunge la concluzia ca, exceptie facand sclipirile ca o intarire a regulei, nu am depasit "genunchiul broastei". Si imi asum raspunderea afirmatiei. Rugbyul nostru n-a avut (si atat mai putin are) audienta si raspandirea cunoscute in Marea Britanie, Franta, Australia sau Noua Zeelanda. Mai tot timpul a fost apanajul unor entuziasti. Prin anii '60 au inceput sa fie lansate afirmatii de genul: "In scurta vreme vom fi primiti in turneul celor cinci". Afirmatie reluata periodic de atunci, niciodata implinita. Si an de an, mersul rugbyului a devenit tot mai lent, stagnarea sa intr-un alt timp accentuandu-se, marind cu fiecare zi decalajul intre noi si ei, ceea ce a facut ca drumul spre "5+1" sau spre "zona de top" sa ramana doar un vis. Desigur, ne vom zburli la aflarea unor scoruri astronomice, la patanii cu gramezi prabusite, vom face comparatii (ce nu cred ca au sustinere), uitand ca rugbyul s-a aliniat de mult familiei saracilor sportului de la noi.

NOTA REDACTIEI


     Acest material a aparut joi, 08 noiembrie 2001, in cotidianul "CRONICA ROMANA", sub semnatura lui Emanuel FANTANEANU.