Ce facem cu problemele fundamentale ale rugbyului nostru?

     Au trecut 30 de zile de la alegerea noii echipe federale si, iata, pana la aceasta data nu s-a dat nimic publicitatii din proiectele care ar trebui sa contureze acea schimbare radicala absolut necesara pentru redresarea activitatii.
     Sa fie aceiasi lipsa de atentie pentru transparenta, cu care ne-au obisnuit echipele anterioare, si care de fapt ascunde lipsa de responsabilitate a forului federal fata de activitatea ce o guverneaza? Trist ar fi ca, si de aceasta data, acele deziderate de care toti candidatii vorbeau cu fervoare in campania electorala (care mai de care parand mai hotarat si specialist in domeniu), sa fi fost deja trecute in planul secundar al preocuparilor.
    
     Stiu sigur, dificultatea in tratarea proceselor fundamentale ale activitatii rugbystice, care pentru amploarea si complexitatea acestora impun un spirit orgnizator deosebit, strategii si investitii adecvate, demobilizeaza repede. Asa s-a intamplat de fiecare data si mai ales in ultimile doua mandate. Activitatea de baza, deficitara si neglijata in politica federala, a devenit insa o arma electorala redutabila, toti candidatii speculand cu promisiuni increderea, dar si imperioasa nevoie de a se face ceva in acest sens. Reamintesc tam-tamul facut de fiecare data cu activitatea de copii si juniori, activitate care a continuat sa se deprecieze; si asta pentru ca alesul, ca un facut, a uitat si promisiunile si programele pe care inainte le vantura cu sarg.
    
     In dorinta expresa de a ajuta rugbyul nostru revin cu observatii si considerente referitoare la aspecte fundamentale ale activitatii curente, acestea vizand o rentabilizare a interventiilor si investitiilor, practic iesirea din impas. Consider ca imi fac o datorie fata de rugbyul pe care il admir, reveland opinii proprii referitoare la fundamentarea si structurarea strategiilor de actiune. Chiar daca acestea par ideatice, luate in seama de conducatorii si tehnicienii federali, adaptate si programate in timp, pot aduce sperante de indreptare a situatiei de fapt. Aceasta cu atat mai mult cu cat de lungi perioade acestor aspecte nu li s-au gasit rezolvarea.
    
     Ma voi referi la trei capitole fundamentale ale activitatii care impun interventii fara nicio intarziere, astfel:
    
     1. Restructurarea organizatorica si functionala a cluburilor, devenind capabile sa sustina activitatea la exigentele evolutiei actuale ale jocului de rugby. Mentionez, este cu atat mai necesar acest proces cu cat activitatea sportiva in general, si cea rugbystica in special, intampina in plan social mari mutatii de aderare a tinerilor practicanti. Au intervenit si mari perfectionari in managementul sportiv, cum si in metodologia de instruire, in timp ce structural si functional cluburile noastre au ramas, anacronic, la modelul anilor ´50, ´60!
    
     2. Fundamentarea, organizarea si desfasurarea activitatii de copii si juniori, limitata periculos astazi, atat cantitativ cat si calitativ. Paradoxal, chiar daca toti convenim ca activitatea de atragere si formare a tinerilor jucatori este capitala pentru viitorului rugbyului nostru, in practica nu i s-a gasit niciodata interesul, priceperea si sustinerea material-financiara adecvata unui proces de asemenea importanta.
    
     3. Largirea si perfectionarea corpului de tehnicieni, mentionand deasemeni limitarea drastica a numarului antrenorilor, cum si retardul in metodologia de interventie in instruire.
    
     Acestor trei domenii vitale ale activitatii, capitale intr-o intentie de revigorare, trebuie sa li se acorde atentie si suport maxim, cu o fundamentare logistica corecta si o sustinere materiala adecvata pentru implementare eficace in practica.
    
     In concluzie, voi incerca in materialele urmatoare sa conturez cadrul logistic al acestor aspecte fundamentale ale activitatii rugbystice de baza, cum si solutiile de implementare practica. Sper, ca placand sau neplacand ochii sau stilul meu direct de a spune adevarul, cineva va intelege ca nimic nu justifica prejudicierea rugbyului nostru de un aport cat de mic.
    
     Vasile Constantin-Mao