Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Facebook RSS Rugby.ro Email

Scrisoare capitanului echipei nationale de rugby a Romaniei

Scrisoare capitanului echipei nationale de rugby a Romaniei

     Domnule Socol,
    
     Imi permit sa reiau o initiativa mai veche, infiripata acum patru ani cu ocazia Cupei Mondiale din Australia, cand am trimis, prin intermediul site-ului de rugby, o scrisoare asemanatoare domnului Gontineac, capitanul de atunci al Nationalei. De aceasta data, va transmit dumneavoastra aceste cateva randuri, pe care vi le adresez nu in calitate de ziarist sportiv, ci, ca suporter al rugbyului romanesc si al echipei nationale a Romaniei.
     In ciuda faptului ca, geografic, ma aflu departe de tara – locuiesc in Canada, la Toronto - incerc sa pastrez contactul cu rugby-ul din tara, urmarind, in acelasi timp, cu atentie si activitatea echipei nationale.
     Va scriu aceste randuri nu din dorinta de a provoca sau de a tulbura linistea si concentrarea echipei, ci dintr-o dorinta izvorata dintr-un sentiment simplu si sincer. Fara a folosi cuvinte mari, marturisesc ca am simtit nevoia sa comunic, prin intermediul dumneavoastra, cu echipa tarii mele de care m-am simtit, ma simt si ma voi simti, intotdeauna, legat sufleteste.
     S-ar putea ca, uneori, acest dialog – daca el se va infiripa – sa fie presarat cu pareri si puncte de vedere diferite. Nimic rau in asta si gasesc ca este cu atat mai bine ca un dialog – nu neaparat despre rugby – sa genereze o varietate de opinii. Varietatea parerilor inseamna, de cele mai multe ori, o imbogatire a ideilor si cred, cu tarie, ca diversitatea de opinii nu exclude unitatea unui grup.
     Asadar, peste doar cateva zile, va incepe Cupa Mondiala. O celebrare a sportului pe care il iubim si o sarbatoare a natiunilor rugbystice!
     Nu am avut niciodata ocazia sa imi reprezint tara intr-o competitie sportiva. Prin urmare, nu m-am aflat niciodata in postura unui jucator „international”, nu cunosc simtamintele pe care acesta le incearca atunci cand poarta tricoul tricolor si cand asculta, inaintea inceperii fiecarui „turnir” rugbystic, imnul tarii sale. Nu cunosc, deci, motivatia, satisfactia, nemultumirea ori frustrarea internationalului roman. Cred, insa, ca un asemenea „summit”, precum Cupa Mondiala, reprezinta, in plan sportiv, zenitul carierei unui atlet, iar in plan personal, o experienta unica, o veritabila aventura umana.
     Victoria este o motivatie esentiala pentru orice performanta sportiva si acest lucru este valabil si pentru rugby. Este normal ca atunci cand paseste pe teren, fiecare sportiv sa doreasca sa incheie victorios inclestarea cu adversarii sai. In special, acum, cand rugby-ul este guvernat de legile pragmatice ale profesionismului, rezultatul a devenit un criteriu fundamental in stabilirea noii ordini care dirijeaza sportul cu balonul oval si, implicit, in stabilirea ierarhiei la nivel mondial. La fel ca si celelalte echipe, si Nationala noastra, al carei capitan sunteti, are nevoie de rezultate de anvergura.
     Acceptand ideea ca obtinerea unor rezultate cat mai bune este prioritatea cruciala a dumneavoastra si a colegilor dumneavoastra, imi ingadui sa privesc expeditia echipei Romaniei la aceasta editie a Cupei Mondiale si dintr-un alt punct de vedere. Cel al responsabilitatilor. Si cand afirm aceasta, ma refer la responsabilitatea pe care o are echipa nationala fata de rugby-ul romanesc.
     Subliniam in scrisoarea trimisa, in urma cu patru ani, domnului Gontineac, importanta responsabilitatii pe care generatia dumneavoastra o are fata de rugby-ul romanesc. Mergand mai departe, imi permit sa consider ca profunzimea acestui sentiment de responsabilitate depaseste, ca importanta, in special in perspectiva viitorului, efectul imediat al unei potentiale victorii, atat de mult dorite, inregistrate in fata unui adversar de calibru mondial.
     Cred ca ideea exprimata atunci este valabila si astazi. Si tot ca atunci, ma grabesc sa adaug: Nu as vrea ca afirmatia de mai sus sa fie gresit inteleasa in sensul ca nu as aprecia insemnatatea unei asemenea victorii. Sau ca as vrea sa scuz eventuale viitoare infrangeri „mutand” centrul de greutate al atentiei, concentrarii si interesului echipei nationale, din prezentul partidelor cu Italia, Scotia, Noua Zeelanda si Portugalia, undeva intr-un viitor neclar si nebulos. Departe de mine un asemenea gand. Doresc din suflet ca echipa noastra sa obtina cat mai multe succese; orice victorie obtinuta in fata unei echipe din elita mondiala ar produce o formidabila bucurie suporterilor si tuturor celor care fac parte din familia rugby-ul romanesc. Fara indoiala, asemenea victorii trebuie sa constituie unul dintre scopurile principale ale strategiei de pregatire a echipei nationale.
     Prin urmare, fara a diminua cu absolut nimic importanta unor potentiale succese de moment, as vrea sa subliniez faptul ca, dincolo de aceasta dorinta de victorie, normala, fireasca si necesara, echipa nationala are o responsabilitate speciala fata de rugby-ul romanesc. O responsabilitate care va continua sa existe si dupa meciurile cu Italia, Scotia, Portugalia, Noua Zeelanda sau alte viitoare partide, si dupa incheierea Cupei Mondiale editia 2007.
     Cu riscul de a ma repeta si de a va plictisi, am sa pomenesc, din nou, cuvintele pe care le-am mai scris pe acest site: generatia dumneavoastra este cea care a pornit, deja, pe drumul Golgotei rugby-ului romanesc. Fara intentia de a dramatiza, fara a cauta efectele ieftine ale patriotismului de parada, fara dorinta de a flata si de a „mangaia” orgolii, ingaduiti-mi sa afirm ca sunteti o generatie de rugbysti romani care se confrunta cu o splendida provocare: sunteti generatia sortita sa realizeze o dificila „traversare a desertului” pentru a smulge rugby-ul romanesc din nisipurile miscatoare ale neputintei, neajunsurilor, indoielii, neincrederii, saraciei, mediocritatii si a-l scoate, in sfarsit, la liman. Scopul unei asemenea calatorii nu este doar de a traversa „desertul” Cupei Mondiale, ci, si de a continua pe calea progresului, ridicand reperele solide, ce vor calauzi, in viitor, pe cei care va vor urma. Privind prin prisma scopului acestei calatorii atat de dificile mi-am ingaduit sa identific responsabilitatea actualei generatii de jucatori care alcatuiesc echipa nationala a Romaniei, drept „speciala”.
     Sunteti generatia care nu trebuie sa lase bolovanul sperantei sa se rostogoleasca inapoi in locul de unde nu poate cadea mai jos. Nu a fost, nu este si nu va fi usor. Si asta o stiti cel mai bine, dumneavoastra si coechipierii dumneavoastra, cei care veti pasi pe gazon; si o stiti mult mai bine decat noi, ceilalti, care va sustinem, dar care ramanem departe de “imbratisarile” placajelor. Si tot dumneavoastra impreuna cu colegii dumneavoastra, trebuie ca stiti mai bine decat noi, ceilalti, ca aceasta intreprindere nu poate fi realizata individual, ci colectiv. Rugbyul, mai mult decat oricare alt sport, reprezinta simbolul unui sentiment unic: sentimentul de solidaritate.
     Fie ca acest sentiment sa fie liantul care va “lega”, in teren si in afara lui, nu 15 jucatori romani, nu 15 indivizi, ci 15 caractere.
     De fiecare data cand echipa noastra se afla in fata unui obstacol dificil, imi revin in memorie crampeie din istoria rugby-ului nostru. Sa stiti ca nu le amintesc pentru a da pilde tinerilor rugbysti de astazi („vedeti ce au infaptuit inaintasii vostri”) si nici pentru a forta o comparatie subtila cu „faptele de arme” ale predecesorilor dumneavoastra. Dar, fara a cunoaste trecutul, nu putem construi, cum se cuvine, viitorul. Aceste momente, pe care le voi pomeni in continuare, apartin memoriei afective a rugby-ului romanesc, acolo le este locul si acolo trebuie sa ramana. Iar rostul lor nu este de a lauda o generatie in detrimentul alteia. Rostul lor este de a proiecta iluminarile trecutului catre viitor. Rostul lor este de a aminti, mereu, ca deasupra responsabilitatii individuale se afla responsabilitatea colectiva.
     Asadar:
     Pentru ca eseul lui Barbu ce a decis prima victorie impotriva Frantei, in 1960… pentru ca “botezul” bilingv al lui Alexandru Penciu ca Alexander- the-Great si Alexandre-le-Grand… pentru ca cele 15 puncte ale lui Irimescu, invingatorul Frantei, in 1968…pentru ca drop-ul lui Bucos, de pe Giulesti, in 1976…pentru ca eseul lui Marin Ionescu, de la Cardiff, in 1979 si eseul lui Bors, de pe un “Giulesti” incendiar, in 1980…pentru ca efortul exceptional al gramezii lui Dinu si Bucan care, intr-o dupa amiaza de noiembrie a anului 1981, a ingenuncheat, de trei ori la rand, gramada All Blacks in propriul sau but…pentru ca cele 12 puncte reusite de Ignat in istoricul meci de la Auch, in 1990…
     Pentru ca toate aceste amintiri duioase sa nu fie condamnate a ramane – cum spunea cineva - ca niste decoratii agatate pe o uniforma prafuita, aninata undeva, in muzeul memoriei rugby-ului romanesc, nu uitati nici in clipele fericite ale succesului si nici in momentele amare ale infrangerii ca asumarea unei responsabilitati este un act de vointa si de curaj care va poate face mai puternici decat credeti ca sunteti.
     Noua Zeelanda, Franta, Africa de Sud, Australia, Irlanda, Anglia, toate aceste echipe pornesc la asalt urmarind un singur scop: castigarea trofeului William Webb Ellis. Fara a aluneca pe panta declaratiilor patetice si fara nicio urma de ipocrizie, indraznesc sa afirm ca dumneavoastra si colegii dumneavostra veti juca, dincolo de doritele izbanzi in meciurile care va asteapta la aceasta editie a Cupei Mondiale, pentru ceva pentru care nu se acorda niciun trofeu, dar care reprezinta, pentru suflarea rugbystica romaneasca, un tel pretios: incercarea de a schimba in bine si in mai bine destinul rugby-ului nostru.
     Si am sa inchei, amintind cuvintele fostului presedinte al Statelor Unite, generalul Dwight Eisenhower: „What counts is not necessarily the size of the dog in the fight – it’s the size of the fight in the dog.” Este un joc de cuvinte intraductibil, dar ideea fundamentala, intr-o foarte libera interpretare, este urmatoarea: Intr-o inclestare, ceea ce conteaza mai mult, nu este, in mod necesar, forta bruta a adversarului, ci, ardoarea si intensitatea spiritului de lupta care zace in fiecare dintre noi; si, daca imi ingaduiti sa extrapolez sensul cuvintelor presedintelui american, ardoarea si intensitatea care zace in fiecare dintre dumneavoastra, cei care alcatuiti echipa nationala a Romaniei.
    
     Va doresc succes si incredere! Multa incredere!
    
     Cu deplina sinceritate,
    
     Eugen Cionga – Toronto
    
     31 August 2007
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!

Cat de utila va este aceasta informatie? Noteaza folosind stelele

Rating:

Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Articole similare

Rugby-ul revine la Turnu Magurele
18 Mai 2016

Rugby-ul revine la Turnu Magurele

Municipiul Turnu Magurele, din judetul Teleorman, a insemnat un bastion rugbystic de traditie. Fosta echipa Chimia Turnu Magurele a evoluat ani la rand in Divizia A2, rivalitatea locala cu formatia...
Fara complexe!
29 Aug. 2008

Fara complexe!

Apropiatul turneu al selectionatei Romaniei in Noua Zeelanda, Fiji si Samoa, constituie, in mod cert, un moment de referinta in procesul de construire a noii echipe nationale. Un asemenea turneu...
Romania 2008: Idei, sugestii, pareri...
11 Apr. 2008

Romania 2008: Idei, sugestii, pareri...

???? Sfarsitul actualei editii a Cupei Europene a Natiunilor invita, in mod logic, la o analiza a comportarii echipei nationale. Analiza care, banuiesc, va fi facuta (daca nu s-a si realizat deja) de...
Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Lasa un comentariu



Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


[*] Toate campurile sunt obligatorii.
[**] Codul HTML nu este permis.
SUPERLIGA LA RUGBY 2016
1 Timisoara Saracens 40
2 CSA Steaua Bucuresti 48
3 CSM Stiinta Baia Mare 44
4 CS Dinamo Bucuresti 20
5 CS Politehnica Iasi 12
6 CS Universitatea Cluj 9
7 CSM Olimpia Bucuresti 13
DIVIZIA NATIONALA 2016
1 CS Stiinta Petrosani
2 CS Navodari
3 RCM Galati
4 CS Poli Unirea Iasi
5 Rugby Club Barlad
6 CSM Bucovina Suceava
7 RC Stejarul Buzau
Sondaj

Cine va fi campioana Romaniei?

1. Timisoara
2. Baia Mare
3. Steaua
4. CSM Bucuresti