Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Facebook RSS Rugby.ro Email

Rugby-ul si povara realitatilor romanesti

Rugby-ul si povara realitatilor romanesti

     Corespondenta din Toronto.
     Evident, orice incercare de analiza a situatiei rugby-ului romanesc trebuie realizata prin prisma situatiei economice si sociale a tarii. Rugby-ul nu poate exista in afara realitatilor romanesti, iar in viata romanului obisnuit, sportul, in general, si rugby-ul, in particular, nu pot ocupa primul loc cand nevoile si grijile domestice cantaresc infinit mai greu in balanta prioritatilor de fiecare zi. Acesta este, fara indoiala, un adevar care nu trebuie ocolit si nici ignorat. Pe de alta parte, fatalismul nu poate constitui o solutie in nici o imprejurare, iar rugby-ul, ca si alte sporturi, merita sa supravietuiasca si sa incerce sa devina o componenta, minuscula, e adevarat, a revenirii societatii catre normalitate.
     In aceste conditii deloc favorabile, este limpede ca sarcina responsabililor rugby-ului romanesc nu este usoara. Chiar daca ai vointa de a schimba si de a imbunatati lucrurile – si vreau sa cred ca aceasta vointa sincera exista - este dificil sa purcezi la construirea unor fundatii solide in nisipurile miscatoare ale realitatilor romanesti de astazi.
     Asadar, este limpede faptul ca sarcina Federatiei Romane de Rugby nu este facila. Si totusi, respectand conditiile economico-sociale, dificile, dure si uneori dramatice, precum si posibilitatile limitate existente in sportul romanesc la ora actuala, cred ca a sosit vremea ca Federatia sa defineasca cu claritate prioritatile si strategiile rugby-ului romanesc. Este nevoie de a se pune pe picioare un program care sa identifice prioritatile de moment si strategiile pe termen lung, precum si responsabilitatile asociate cu acest program. Poate ca un asemenea plan exista deja, iar daca aceasta este situatia el ar trebui facut cunoscut cu mai multa vigoare – ma refer la o prezenta mai activa in presa din tara -comunitatii rugby-ului romanesc.
     Acum,mai mult decat oricand, Federatia trebuie sa dovedeasca ca are capacitatea si viziunea de a construi un plan coerent care sa cuprinda programele necesare pentru toate nivelele, copii, juniori, seniori, si care sa permita rugby-ului o dezvoltare cat mai normala.

Echipa nationala – prioritatea de moment dupa “ Twickenham 2001”


     Ne place, nu ne place, “Twickenham noiembrie 2001” a insemnat apogeul crizei rugby-ului romanesc. Noua echipa sosita in fruntea Federatiei dupa catastrofala infrangere din fata Angliei a fost nevoita sa actioneze intr-o situatie de criza prin masuri urgente si drastice. Cum redresarea rugby-ului romanesc nu se putea petrece peste noapte, intreaga atentie a staff-ului tehnic s-a focalizat asupra Nationalei cu dorinta vadita de a atenua – cel putin pe plan international - socul dezastrului londonez. Drept urmare, cea mai importanta masura a fost numirea unui antrenor strain la carma Nationalei, in persoana lui Bernard Charreyre.
     Am salutat la momentul respectiv numirea antrenorului francez la conducerea selectionatei Romaniei ca o masura necesara si binevenita. Era nevoie de a smulge nationala de sub efectul “Twickenham”, iar “Micul Napoleon” a reusit sa o repuna cat de cat pe linia de plutire. Intr-o situatie de criza profunda - asa cum era atunci - se impunea generarea unui spirit nou la nivelul antrenorilor echipei nationale.
     Desi, in tot acest timp am urmarit – ca si acum de altfel - de departe evenimentele desfasurate in Romania si nu cunosc toate detaliile acestei perioade, impresia mea a fost si este ca venirea domnului Charreyre a avut o influenta pozitiva asupra echipei nationale. A fost, in primul rand, o schimbare fundamentala in ceea ce priveste personalitatea antrenorului si a sistemului de a antrena la acest nivel. Tehnicianul francez a impus o atitudine, o responsabilitate si o mentalitate profesioniste, numirea sa insemnand startul unui nou ciclu performant pentru echipa nationala.
     Avand in vedere cele de mai sus, numirea domnului Charreyre mi s-a parut a fi o justificata prioritate de moment care a ajutat, in primul rand, echipa nationala, si necesara, in acelasi timp, in privinta declansarii procesului de recladire a rugby-ului romanesc.

Redresarea rugby-ului si dezvoltarea bazei interne


     Cupa Mondiala din Australia a insemnat, in opinia mea, sfarsitul unui ciclu de pregatire, reprezentat de perioada Charreyre, si care fusese declansat, dupa cum am pomenit mai sus, de o criza adanca si dramatica a echipei nationale. In acelasi timp, marea competitie de la Antipozi trebuie sa reprezinte si inceputul unei noi etape de pregatire, dezvoltare si progres al echipei nationale. Marea diferenta intre aceste doua momente este faptul ca aceasta noua etapa nu incepe sub semnul unei crize asa cum s-a intamplat la sosirea lui Charreyre.
     Chiar daca lucrurile sunt departe de a fi perfecte in rugby-ul romanesc, Federatia nu mai este nevoita, totusi, sa “guverneze” intr-o situatie de criza, ca in 2002, iar aceasta constituie, fara indoiala, un avantaj in ceea ce priveste luarea celor mai bune si potrivite decizii pentru stabilirea planurilor de viitor.
     Atentie insa! Redresarea rugby-ului romanesc nu inseamna numai intarirea echipei nationale, ci, in primul rand, dezvoltarea si intarirea bazei interne a rugby-ului nostru. Sigur ca ne place sa avem o selectionata puternica si sa inregistram succese pe plan international, dar, sa nu uitam, succesele (sau esecurile) echipei nationale reflecta forta (sau slabiciunile) campionatului intern.
     Prin urmare, ideea fundamentala care mi se pare important a fi subliniata este ca fara dezvoltarea rugby-ului pe plan intern nu se poate vorbi de o redresare reala a rugby-ului nostru. Dezvoltarea si progresul rugby-ului romanesc trebuie sa se bazeze pe dezvoltarea si progresul cluburilor din tara si este foarte clar faptul ca echipa nationala nu poate deveni competitiva fara un campionat intern puternic. Este foarte bine ca majoritatea covarsitoare a internationalilor romani evolueaza in liga franceza, pentru ca jucand si facand fata intr-un campionat care, impreuna cu cel englez, este la ora actuala cel mai bun din Europa, valoarea lor, in mod indiscutabil, creste.
     In acelasi timp insa, trebuie sa recunoastem ca nu manunchiul de jucatori care evolueaza in strainatate va rezolva problema rugby-ului nostru. Ei reprezinta varful unei piramide a valorilor individuale, destul de fragila de altfel, si nu a valorilor colective. Deci, redresarea rugby-ului nostru trebuie sa inceapa prin dezvoltarea si fortificarea infrastructurii interne, prin crearea unei structurii solide la nivelul copiilor si juniorilor, prin asigurarea unei tranzitii reusite a acestor tineri catre seniori si prin formarea unor cluburi suficient de puternice pentru a fi capabile sa ofere jucatorilor un cadru normal de dezvoltare rugbystica.
     O intreprindere de asemenea anvergura nu se poate realiza peste noapte, mai ales in conditiile economice grele ale Romaniei. Nimeni nu sustine ca este usor. Dar, cel putin, trebuie inceput si incercat, chiar cu firavele resurse care exista.
     Responsabilii Federatiei stiu mai bine decat mine si sunt constienti de faptul ca la nivelul copiilor si juniorilor trebuie actionat cu multa atentie si, as zice, cu o grija pedagogica. Felul in care Federatia va actiona la nivelul copiilor si juniorilor va fi crucial pentru viitorul rugby-ului romanesc. Pentru ca la aceste nivele scopul nu este numai de a-i invata pe copii cum sa paseze sau sa placheze, nu este numai de a forma jucatorii internationali de maine, ci si de a forma caractere. Cu riscul de a exagera, imi ingadui sa afirm ca in aceste momente ale dezvoltarii copiilor si juniorilor, antrenorii trebuie sa joace unor dascali a caror menire este sa-i invete pe acestia, pe langa fundamentele tehnice si tactice ale jocului, si valorile cultivate de acest sport.

Formarea antrenorilor – o absoluta necesitate


     In paralel, o problema la fel de importanta o reprezinta formarea antrenorilor. Una dintre responsabilitatile majore ale Federatiei consta, dupa parerea mea, in crearea unui program, realist desigur, care sa urmareasca imbunatatirea nivelului actualilor antrenori si, in acelasi timp, formarea unei noi generatii de antrenori avand o vasta cultura rugbystica care sa le ingaduie sa intre si sa ramana intr-un permanent contact cu rugby-ul international. Fara antrenori capabili si competenti, rugby-ul romanesc nu va putea progresa! Nu as vrea sa fiu inteles gresit. Eu nu sustin aici ideea formarii unei elite intelectuale care sa teoretizeze rugby-ul de dragul teoriei, ci formarea de veritabili specialisti ai rugby-ului, cu o pregatire solida, incepand de la cunosterea a una-doua limbi straine si terminand cu o cunoastere profunda a rugby-ului modern. In ultima instanta, valoarea antrenorilor va determina, in mare masura, valoarea jucatorilor.
     In acest sens, mi se pare ca infiintarea la Bucuresti a Academiei de Rugby reprezinta un eveniment absolut remarcabil! Din cate am inteles din declaratiile lui Robert Antonin, unul dintre scopurile principale ale Academiei este tocmai de a contribui la formarea antrenorilor. Aceasta este o idee excelenta care, pusa in practica cu rabdare si eficienta, va avea, sunt convins, un efect pozitiv asupra antrenorilor romani!

Echipa nationala si regasirea identitatii


     Numirea lui Philippe Sauton in locul lui Bernard Charreyre arata o anumita consistenta din partea Federatiei care s-a aratat decisa in a urma “filiera franceza”. Este foarte potrivit sa cauti sprijinul scolii franceze pentru ca este intotdeauna bine sa inveti de la cei mai buni ca tine.
     Indiferent insa de nationalitatea celui care antreneaza echipa Romaniei, important este sa nu se piarda din vedere ideea de a reinvia cultura rugby-ului romanesc si de a reda rugby-ului romanesc propria sa identitate. Evitand accentele de patriotism fals si ieftin, marturisesc ca am crezut intotdeauna si cred in continuare in cultura si identitatea rugby-ului romanesc.
     Ca sa fiu mai clar, cand vorbim de cultura rugbystica romaneasca, vorbim de o cultura care s-a cladit in jurul gramezii si a transformeurilor de mare clasa. Progresul si succesele din anii ‘50-’60-‘70, s-au datorat, in primul rand, unei gramezi foarte puternice care lupta de la egal la egal cu adversarele directe, precum si unor transformeuri redutabili. Nu este nimic rau si nici rusinos sa dezvolti un joc creativ bazat pe o gramada puternica si un joc de picior foarte precis atata timp cat exprimarea in teren se mentine in spiritul rugby-ului.
     Nu dau sfaturi nimanui, dar sunt de parere ca strategia reconstructiei echipei nationale trebuie sa urmareasca, in acest moment, cladirea unei inaintari puternice. De aceea mi s-a parut foarte interesanta declaratia domnului Nastase, antrenorul secund al lotului national, care a dezvaluit ca intentia conducerii echipei este sa puna accentul pe intarirea si perfectionarea jocului inaintarii.
     S-a vazut foarte limpede la Cupa Mondiala cum evolutia inaintarii a influentat jocul formatiei noastre. In primul meci, cu Irlanda, gramada a “tinut” onorabil in fazele fixe, reusind sa absoarba presiunea exercitata de adversari, ajutand in acest fel si linia de treisferturi, mereu amenintata de O’Driscoll, Maggs si Horgan. Acest meci impotriva irlandezilor a constituit de altfel si cea mai buna evolutie a selectionatei noastre la aceasta editie a Cupei Mondiale. In celelalte partide, cu Australia si Argentina, inaintarea, epuizata dupa experienta irlandeza, nu a mai avut conditia fizica necesara pentru a rezista in meciuri de asemenea nivel, cedand complet atat in gramezile ordonate cat si in joc deschis. Rezultatul s-a vazut, echipa noastra fiind total coplesita de forta adversarilor.
     Prin urmare, reconstructia unei gramezii puternice trebuie sa devina, dupa parerea mea, prioritatea numarul 1 a noului staff tehnic. Urmarind turneul australian, cred ca nu gresesc afirmand ca exista doi jucatori de mare valoare in jurul carora se poate construi o inaintare puternica: Petru Balan si Ovidiu Tonita. Balan, care personal imi aminteste de Constantin Dinu, prin forta, si de Ioan Bucan, prin mobilitate, este un pilier de clasa mondiala care poate deveni lider-ul noii gramezi a echipei nationale.
     Inainte de a incheia as vrea sa subliniez urmatoarele: Departe de mine gandul de a ma considera detinatorul sau proprietarul adevarului absolut in ceea ce priveste rugby-ul romanesc (sau oricare alt domeniu). Randurile scrise nu vor sa constituie nici “sentinte” rugbystice si nici sfaturi catre oamenii de rugby din tara. Exista oameni competenti si priceputi care cunosc mult mai bine decat mine situatia rugby-ului romanesc.
     Iubind si respectand acest sport, incerc doar sa exprim idei, opinii si, uneori, sugestii. Ca cele de mai sus.
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!

Cat de utila va este aceasta informatie? Noteaza folosind stelele

Rating:

Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Articole similare

Rugby-ul revine la Turnu Magurele
18 Mai 2016

Rugby-ul revine la Turnu Magurele

Municipiul Turnu Magurele, din judetul Teleorman, a insemnat un bastion rugbystic de traditie. Fosta echipa Chimia Turnu Magurele a evoluat ani la rand in Divizia A2, rivalitatea locala cu formatia...
Fara complexe!
29 Aug. 2008

Fara complexe!

Apropiatul turneu al selectionatei Romaniei in Noua Zeelanda, Fiji si Samoa, constituie, in mod cert, un moment de referinta in procesul de construire a noii echipe nationale. Un asemenea turneu...
Romania 2008: Idei, sugestii, pareri...
11 Apr. 2008

Romania 2008: Idei, sugestii, pareri...

???? Sfarsitul actualei editii a Cupei Europene a Natiunilor invita, in mod logic, la o analiza a comportarii echipei nationale. Analiza care, banuiesc, va fi facuta (daca nu s-a si realizat deja) de...
Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Lasa un comentariu



Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


[*] Toate campurile sunt obligatorii.
[**] Codul HTML nu este permis.
SUPERLIGA LA RUGBY 2016
1 Timisoara Saracens 40
2 CSA Steaua Bucuresti 48
3 CSM Stiinta Baia Mare 44
4 CS Dinamo Bucuresti 20
5 CS Politehnica Iasi 12
6 CS Universitatea Cluj 9
7 CSM Olimpia Bucuresti 13
DIVIZIA NATIONALA 2016
1 CS Stiinta Petrosani
2 CS Navodari
3 RCM Galati
4 CS Poli Unirea Iasi
5 Rugby Club Barlad
6 CSM Bucovina Suceava
7 RC Stejarul Buzau
Sondaj

Cine va fi campioana Romaniei?

1. Timisoara
2. Baia Mare
3. Steaua
4. CSM Bucuresti