Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Facebook RSS Rugby.ro Email

Rugby-ul romanesc si strategia de a ramane competitiv

Rugby-ul romanesc si strategia de a ramane competitiv

     Recent, Rugby Canada a anuntat programul de desfasurare a editiei 2006 a Cupei Churchill. Formula de organizare cuprinde doua grupe cu cate trei echipe: in grupa A vor juca Statele Unite, Irlanda A si Selectionata Maori a Noii Zeelande, in timp ce in grupa B vor participa Canada, Anglia A si Scotia A. Dupa cum se vede un turneu puternic in care noua formula, cu 6 echipe participante, o inlocuieste pe cea veche care cuprindea 4 echipe.
     Rostul randurilor de fata nu este, insa, de a analiza formula de desfasurare a Cupei Churchill ci, de a folosi recentul anunt al Federatiei canadien ca un punct de plecare pentru o discutie asupra rugby-ului romanesc. O paralela intre rugby-ul romanesc si cel canadian mi se pare potrivita cel putin pentru doua motive. In primul rand, Romania si Canada sunt doua formatii care fac parte din aceeasi grupa valorica a ierarhiei mondiale si este intotdeauna bine sa iti compari fortele cu echipele de valoare apropiata. In al doilea rand, rugby-ul romanesc si cel canadian se confrunta cu acelasi gen de probleme in era dura a profesionismului: statutul amator al rugby-ului in cele doua tari, lipsa fondurilor pentru dezvoltarea rugby-ului pe plan intern, nivelul scazut al competitiilor la nivel national, popularitatea scazuta si supravietuirea in umbra sporturilor nationale, fotbalul in Romania, si, respectiv, hocheiul in Canada, migratia celor mai buni jucatori catre formatiile profesioniste din Franta (si Marea Britanie), etc.
     In conditiile actuale ale rugby-ului profesionist, in care natiunile mici au o viata nu tocmai usoara, este foarte importanta strategia pe care fiecare din aceste tari trebuie sa o adopte pentru a ramane competitiva in arena internationala. De la instaurarea profesionismului, in anul de gratie 1995, fata rugby-ului mondial s-a schimbat in mod radical. Profesionismul a favorizat, in mod vizibil, natiunile deja puternice, Franta, Anglia, Noua Zeelanda, Africa de Sud, Australia, in schimb, insa, a aruncat o povara extrem de grea pe umerii natiunilor mici, precum Romania, Canada, Fiji, Samoa, Tonga sau Japonia.
     Daca in perioada rugby-ului amator, Romania sau Canada puteau juca, de multe ori, de la egal la egal cu Franta, Anglia, Tara Galilor, Scotia si chiar Noua Zeelanda, furnizand, din cand in cand, surprize care mentineau un echilibru atat de necesar sanatatii rugby-ului mondial, in epoca profesionista datele problemei sunt cu totul altele. Diferenta de valoare intre plutonul fruntas si celelalte formatii s-a adancit simtitor, si, drept urmare, interesul pentru meciurile intre echipele din elita mondiala si cele din a doua grupa valorica, meciuri in care s-au inregistrat scoruri astronomice, a scazut in mod considerabil. Aceasta situatie a determinat echipele din fruntea ierarhiei mondiale sa renunte, la un moment dat, a mai juca cu echipele „mici”, iar rezultatul a fost de-a dreptul dramatic pentru natiuni ca Romania, care s-a trezit invartindu-se intr-un cerc vicios: nu juca cu echipele „mari”, pentru ca diferenta de valoarea era prea mare, dar nejucand cu aceste echipe, nu putea progresa.
     In ultimii ani, insa, Internationa Rugby Board (IRB) a inteles dramatismul situatiei si pericolul de a transforma rugby-ul intr-un „club” inchis, de elita, si a impus o directie diferita care a dus la reluarea seriei meciurilor dintre fruntasele rugby-ului mondial si echipele mici. Logic, situatia s-a imbunatatit, dar raman la parerea ca, in ziua de astazi, o natiune ca Romania nu poate progresa jucand doar cele doua-trei meciuri pe an cu marile echipe ale lumii, ea trebuind sa adopte, in aceste conditii, o strategie de dezvoltare total diferita. Desigur, o asemenea strategie este foarte complexa si trebuie gandita cu atentie si grija, ea cuprinzand numeroase componente si directii de dezvoltare, atat pe plan intern cat si pe plan extern. Randurile de fata constituie doar observatii si sugestii referitoare la directiile unei potentiale strategii privitoare la reprezentarea pe plan extern a rugby-ului romanesc, prin intermediul echipei nationale.
     Revenind la Canada, este demn de remarcat faptul ca Rugby Canada a reusit sa incheie, in urma cu cativa ani, un parteneriat cu Federatia Engleza de Rugby (R.F.U) prin care englezii se angajau sa asiste Federatia canadiana in eforturile sale de a dezvolta rugby-ul intr-o tara in care hocheiul este aproape o religie. Organizarea Cupei Churchill este rezultatul acestei colaborari englezo-canadiene, scopul competiei fiind acela de a contribui la dezvoltarea rugby-ul in America de Nord. Ideea turneului a fost discutata pentru prima data in vara anului 2001 cu ocazia turneului echipei Angliei, conduse de Clive Woodward, in Canada. In 2001, Woodward a deplasat in Canada un lot lipsit de jucatorii care participau, in aceeasi perioada, la turneul „Leilor”Britanici in Australia, avand astfel posibilatatea de a testa numerosi jucatori tineri. Englezii au considerat ca organizarea unei competitii in Canada, pe langa ajutorul imens acordat canadienilor si americanilor, ar fi foarte utila si pentru ei, permitandu-le incercarea unor jucatori noi in meciuri suficient de „tari” pentru a le testa valoarea. Lucrurile au avansat foarte repede, iar prima editie a turneului a avut loc in 2003 cu participarea Canadei, Statelor Unite si Angliei A. Discutiile ulterioare cu Federatia neo-zeelandeza au dus la acceptul acesteia de a permite participarea selectionatei „Maori” la Churchill Cup, fapt care a ridicat valoarea competitiei.
     Prin urmare, pe plan extern, strategia Federatiei Canadiene a urmarit sa ofere posibilitatea echipei nationale de a participa, in afara anualelor turnee in Europa, care cuprind, in general, doua-trei meciuri, la competitii puternice la care Canada sa joace cu adversari apropiati ca valoare. Strategia lor, sprijinita din plin de Federatia engleza, a fost, pana acum, incununata de succes si selectionata Canadei participa, in perioada de vara, la doua competitii importante: Churchill Cup si Super Powers/Toshiba Cup, in Japonia. Chiar daca sufera inca infrangeri grele( ce de exemplu esecul cu 0-70 in fata Angliei) canadienii au posibilitatea de a-si testa si roda jucatorii in doua turnee competitive, in care intalnind echipe de valoare apropiata, pot realiza un progres real.
     Urmarind evolutia rugby-ului canadian din ultimii ani, sunt de parere ca o strategie similara s-ar potrivi foarte bine si Romaniei. Desigur, rolul fundamental in organizarea unei asemenea strategii revine, in mod indiscutabil, Federatiei Romane de Rugby. Este limpede faptul ca, din 2001 incoace, Federatia Romana s-a orientat catre „filiera” franceza si cred ca aceasta optiune este foarte buna, avand in vedere legaturile istorice pe care le avem cu francezii. Bernard Lapasset, presedintele Federatiei Franceze, este un personaj puternic si respectat in lumea rugby-ului, care poate sprijini, si sprijina,de altfel, rugby-ul romanesc. Prezenta antrenorilor francezi, si in special a lui Robert Antonin, care, sper ca indeplineste si va indeplini, in viitor, rolul pe care Villepreux l-a jucat in dezvoltarea rugby-ului in Italia, a ajutat enorm rugby-ul romanesc. Recunoscand si apreciind meritele consilierilor si tehnicienilor francezi, sa nu uitam faptul ca Federatia Romana este aceea care trebuie sa stabileasca cea mai potrivita strategie pentru pregatirea echipei nationale, si, in special, in ceea ce priveste contactele cu echipele din cea de-a doua grupa valorica a ierarhiei mondiale. Eforturi s-au facut in aceasta directie si, sper, se fac si se vor face in continuare.
     Cupa Europeana a Natiunilor (CEN) este o competitie foarte importanta pentru Romania, datorita, in primul rand, faptului ca ea reprezinta criteriul de calificare pentru Cupa Mondiala. Apoi, Portugalia, Georgia, Rusia sunt adversari apropiati ca valoare, iar, din acest punct de vedere, competitia este extrem de utila pentru pregatirea echipei nationale. Cred, insa, si facand aceasta afirmatie nu vreau sa diminuez cu nimic importanta Cupei Europene a Natiunilor, ca Romania are nevoie de mai mult. Pentru a deveni si a ramane competitiva pe plan international, Romania are nevoie de a participa si la o alta competitie decat CEN. De ce? Cupa Europeana reprezinta un anumit nivel valoric, care nu trebuie ignorat, ci apreciat, dar, in acelasi timp, cred ca a sosit timpul ca Romania sa participe si la o alta competitie, de valoare mai ridicata, in care sa intalneasca si alti adversari, reprezentand stiluri de joc diferite. In prezent, si pentru ani buni de acum inainte, echipa nationala se va baza pe jucatori care evolueaza si vor evolua, majoritatea dintre ei, in Franta. Este important si necesar, deci, de a oferi selectionatei nationale cat mai multe meciuri, in compania unor adversari apropiati ca valoare, exponenti a unor stiluri variate de joc, pentru a grabi, astfel, procesul de omogenizare, coordonare intre compartimente, si, implicit, de crestere valorica a echipei.
     Evident, aceasta intreprindere nu este deloc simpla, si exista numerosi factori care trebuie luati in considerare: calendarul international este foarte aglomerat, sezonul rugbystic este lung si dificil, lipsa de bunavointa a cluburile profesioniste in privinta „eliberarii” jucatorilor pentru meciurile echipei nationale constituie un obstacol serios, perioada de vacanta a profesionistilor, finantarea unei competitii de calibru etc. In ciuda acestor greutati, Romania trebuie, totusi, sa incerce sa organizeze o varianta romaneasca a Cupei Churchill. A existat, candva, ideea organizarii unei Cupe a Marii Negre. Poate ca aceasta idee merita sa fie readusa in prim plan. Bineinteles, nimic nu se poate face fara acordul IRB, si de aceea sprijinul Federatiei Franceze este absolut necesar pentru o asemenea initiativa. Nu stiu in ce masura francezii ar fi dispusi sa sprijine Romania in aceasta directie, dar, repet, Federatia noastra trebuie sa incerce tot ceea ce ii sta in putere pentru a trezi interesul „marilor puteri” in organizarea unei competitii de anvergura in tara noastra.
     Sa nu uitam faptul ca Romania are cea mai puternica traditie rugbystica in Estul Europei, iar reusita organizarii unui asemenea turneu i-ar intari prestigiul si statutul de numarul 1 in aceasta parte a Europei. Mi se pare ca acum, in acest moment cand Canada a reusit sa extinda participarea Cupei Churchill, o competite care capata o amploare notabila si ale carei meciuri vor fi transmise, in aceasta vara, in direct la televiziune in Marea Britanie, este momentul ca „politica externa” a Federatiei Romane sa devina, in sensul pozitiv al cuvantului, mai agresiva. Nu este vorba nici de o rivalitate cu America de Nord, si nici de a ne conduce dupa ideea de a copia „modelul canadian”. Nu, absolut deloc. Cu riscul de a suna ca un „cliseu” propagandistic, prafuit si amintind de o alta epoca, este vorba doar de a cauta sa facem ceea ce este mai bine pentru rugby-ul nostru, incercand, in acelasi timp, sa promovam interesele rugby-ului romanesc pe plan international. Pentru a progresa, echipa Romaniei are nevoie de cat mai multe meciuri internationale cu echipe de acelasi calibru. Jucand cat mai des cu echipe precum Canada, Japonia, Statele Unite, Fiji, Samoa, sau echipele secunde ale Frantei si ale natiunilor britanice, echipa nationala va progresa, incet, dar sigur. Romania nu are decat de castigat de pe urma stabilirii unor contacte serioase cu aceste tari, atat pe plan tehnic cat si in ceea ce priveste cultura jocului.
     Avand in vedere ca Scotia A, Irlanda A si Anglia A participa in luna iunie la turneul nord-american, ma gandesc ca un turneu la care ar participa echipele secunde ale Frantei Tarii Galilor, Italiei, plus Romania si Georgia, de exemplu, ar fi un inceput bun. Nu stiu in ce masura o selectionata sud-africana ar putea fi invitata, dar poate ca Africa de Sud ar fi o pista care merita sa fie testata. Evident, finantarea si logistica unei asemenea competitii nu este deloc usoara. Dar trebuie incercat! Aceasta este o perioada in care este clar faptul ca IRB-ul sustine dezvolatarea rugby-ului in tarile mici, acordand fonduri insemnate pentru natiunile „napastuite”, si s-ar putea sa primeasca cu interes o asemenea initiativa. Este, deci, un moment favorabil pe care „diplomatia” romaneasca ar trebui sa il exploateze la maximum, iar relatiile bune dintre Federatia Romana si Federatia Franceza pot ajuta enorm interesele rugby-ului romanesc pe plan international.
     Atentie! Discutiile din „antecamerele cancelariilor” rugby-ului european pot indica directiile care trebuie urmate, dar „politica externa” trebuie condusa cu abilitate. Nu trebuie sa credem ca suntem mai mult decat ceea ce suntem – o natiune rugbystica mica, cu o traditie onorabila, care intr-o anumita perioada a secolului trecut a aratat ca este capabila sa joace, de multe ori de la egal la egal, impotriva celor „mari”, care a trecut printr-un perioada de declin si care acum incearca sa revina, precum un ciclist codas, in plutonul fruntas al campionilor.
     Selectionata Romaniei se afla pe un drum al reconstruirii unei echipe competitive, dar progresul, in conditiile actuale ale rugby-ului profesionist, se va face cu pasi mici, si nu cu pasi de uriasi. Romania trebuie sa continue sa joace cu cele mai puternice echipe ale lumii pentru ca este absolut necesar sa pastreze contacul cu marile natiuni ale Planetei Ovale. In acelasi timp, mi se pare crucial ca Romania sa joace cat mai des cu formatii ca Japonia, Canada, Statele Unite, echipele secunde ale natiunilor britanice, Franta A, Fiji sau Samoa. In meciurile cu aceste echipe se vor realiza acei pasi mici care, mai tarziu, vor face posibil saltul valoric pe care il dorim cu totii. In asemenea meciuri, se va suda gramada, formandu-se astfel platforma solida care va permite constructia unui stil de joc competitiv, se vor „desena” unghiurile de atac ale „treisferturilor”, se va perfectiona organizarea defensiva, se vor desavarsi automatismele posturilor, se vor perfectiona schemele de joc. In asemenea meciuri, intense, dar echilibrate, jucatorii nostri vor dobandi incredere in fortele lor, calindu-se, fizic si mental, pentru bataliile cu marile echipe ale lumii.
     Reconstructia rugby-ului romanesc nu se va petrece peste noapte, ea reprezentand un proces lent, indelungat, complex si foarte dificil. Pentru a intra in teritoriul elitei mondiale, Romania are de traversat o prapastie. Inainte de a se pregati de traversare, rugby-ul romanesc trebuie sa isi pregateasca cu grija saltul inainte. Sa ne cunoastem fortele si sa pregatim, deci, cu atentie pasii marunti dinaintea saltului decisiv.
     Si imi ingadui sa inchei, parafrazand spusele lui Sir Winston Churchill: cand traversezi o prapastie, poti sari peste ea, daca ai suficienta forta, dar niciodata din doi pasi.
    
     Eugen Cionga - Toronto
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!

Cat de utila va este aceasta informatie? Noteaza folosind stelele

Rating:

Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Articole similare

Rugby-ul revine la Turnu Magurele
18 Mai 2016

Rugby-ul revine la Turnu Magurele

Municipiul Turnu Magurele, din judetul Teleorman, a insemnat un bastion rugbystic de traditie. Fosta echipa Chimia Turnu Magurele a evoluat ani la rand in Divizia A2, rivalitatea locala cu formatia...
Fara complexe!
29 Aug. 2008

Fara complexe!

Apropiatul turneu al selectionatei Romaniei in Noua Zeelanda, Fiji si Samoa, constituie, in mod cert, un moment de referinta in procesul de construire a noii echipe nationale. Un asemenea turneu...
Romania 2008: Idei, sugestii, pareri...
11 Apr. 2008

Romania 2008: Idei, sugestii, pareri...

???? Sfarsitul actualei editii a Cupei Europene a Natiunilor invita, in mod logic, la o analiza a comportarii echipei nationale. Analiza care, banuiesc, va fi facuta (daca nu s-a si realizat deja) de...
Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Lasa un comentariu



Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


[*] Toate campurile sunt obligatorii.
[**] Codul HTML nu este permis.
SUPERLIGA LA RUGBY 2016
1 Timisoara Saracens 40
2 CSA Steaua Bucuresti 48
3 CSM Stiinta Baia Mare 44
4 CS Dinamo Bucuresti 20
5 CS Politehnica Iasi 12
6 CS Universitatea Cluj 9
7 CSM Olimpia Bucuresti 13
DIVIZIA NATIONALA 2016
1 CS Stiinta Petrosani
2 CS Navodari
3 RCM Galati
4 CS Poli Unirea Iasi
5 Rugby Club Barlad
6 CSM Bucovina Suceava
7 RC Stejarul Buzau
Sondaj

Cine va fi campioana Romaniei?

1. Timisoara
2. Baia Mare
3. Steaua
4. CSM Bucuresti