Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Facebook RSS Rugby.ro Email

Rugby, intre elanuri si privatiuni

Rugby, intre elanuri si privatiuni

     In toamna anului 2003 s-au implinit 90 de ani de la prima demonstratie de rugby – sportul cu balonul oval – din tara noastra. Ea a fost organizata de Tenis Club Roman, ai carui jucatori au evoluat, spre deliciile bucurestenilor. Un an mai tarziu, la 8 martie 1914, a avut loc si primul meci de rugby din Romania.
     Spre deosebire de alte discipline sportive, ale caror origini se pierd in negura timpului, data nasterii rugbyului este cunoscuta cu exactitate: naul 1823. S-a intamplat pe terenul de sport al scolii din oraselul Rugby (Anglia), infiintata in 1567. Un elev, William Webb Ellis, juca fotbal. Exasperat ca nu putea inscrie in poarta adversa, a luat balonul la subsoara si a fugit pana in poarta celeilalte echipe…marcand. Dincolo de controversa asupra inovatiei, initiativa lui Ellis a placut, fiind la originea unui nou joc cu mingea. A fost numit rugby, in amintirea localitatii unde s-a zamislit.
     In 1839 se infiintase deja primul club de rugby, in scurt timp aparand si regulamentul, statuandu-se si procedeele de a trece balonul (in acest sport nu se foloseste termenul de minge) in barele portii sau peste acestea, precum si punctele acordate diferitelor modalitati de realizare a inscrierii.
     In Romania, noul sport a fost adus de cativa tineri care studiasera in strainatate, la inceputul secoului trecut.
    
     George Vraca si balonul oval
    
     Dupa demonstratia din 1913, in 1914 s-a reusit si organizarea unui prim campionat. Meciurile au avut loc in Bucuresti, pe un teren din fata Universitatii (Campul lui Aallaro), unde mai apoi s-a inaltat Biserica Rusa (acum Biserica Studentilor). Ulterior, confruntarile rugbystilor s-au disputat pe terenul (disparut acum) depe Soseaua Bonaparte (acum Bd. Iancu de Hunedoara) sau pe cel de la Federatie, de la Sosea (botezat mai tarziu Tineretului). Tot in 1914, in cadrul Federatiei Romane a Societatilor Sportive, s-a constituit Comisia de Fotbal-Rugby (devenita in 1931 Federatia Romana de Rugby).
     In plan international, miscarea rugbysta era coordonata de International Rugby Board, din care faceau parte tarile europene vorbitoare de limba engleza si Franta. Pentru a contracara pozitia obtuza a IRB, care refuza primirea in randurile ei si a altor state, in 1932, din initiativa a 9 tari (printre care si Romania) La Praga s-a infiintat Federatia Internationala de Rugby Asociatie (FIRA).
     Un moment important in istoria rugbyului romanesc il constituie participarea la Jocurile Interaliate “Pershing” de la Paris, din 1919. Tara noastra a fost reprezentata la patru discipline sportive, printre care si cea cu balonul oval. Am fost invinsi in cele doua meciuri test (asa sunt numite confruntarile dintre echipele nationale de rugby recunoscute ca atara de federatiile respective). In primul meci cu SUA, scorul a fost 21-0, iar celalalt, cu Franta, 48-5. Deplasarea rugbystilor s-a facut pe banii lor. Printre componentii echipei nationala s-a aflat si George Vraca, marele actor.
    
     700.000 lei incasari
    
     Primul meci al nationalei romane de rugby pe un teren bucurestean a avut loc la 8 aprilie 1923. Sportivii reuniti in echipa Bucuresti s-au confruntat cu cei de la Ruder Gesellschaft Heidelber, scorul final fiind 9-3 pentru oaspeti. In toamna aceluiasi an, nationala s-a deplasat in Germania, facand un meci egal, obtinand o victorie si fiind invinsa o data, de aceeasi echipa de la Heidelberg.
     In anul urmator, 1924, nationala de rugby a primit vizita echipei poloneze Vulturul Alb, pe care a invins-o cu 46-0. In toamna,la Varsovia, romanii au obtinut alte doua victorii asupra aceleiasi selectionate, in cadrul Jocurilor Interaliate. Meciul din 14 septembrie 1924, cu Vulturul Alb (scor 19-6 pentru romani) este prima confruntare internationala in care nationala de rugby participa cu numele de Romania.
     Tot in 1924, echipa nationala a participat la Jocurile Olimpice de la Paris. A fost infranta in meciurile cu Franta, 3-61, si SUA, 0-37, obtinand totusi medalia de bronz, prin clasarea pe locul trei din…trei echipe participante. Intr-o deplasare ulterioara la Stockholm, Dumitru Manoila, membru al Federatiei Societatilor Sprtive din Romania, a fost felicitat de catre vicepresedintele Comitetului Olimpic Suedez, impresionat de felul in care rugbystii romani au luptat impotriva “maestrilor balonului oval”.
     In 1926, dupa mai multe demersuri, selectionata de rugby a armatei franceze a acceptat sa vina in Romania, pentru doua meciuri, in zilele de 9 si 10 mai, disputate pe stadionul ANEF (inaugurat atunci) din Dealul Spirei (devenit din 1947 republicii si demolat de Nicolae Ceausescu pentru a se construi Casa Poporului). Francezii s-au deplasat la Bucuresti cu trenul. Au plecat de la Paris in 3 mai, calatorind ziua, noaptea oprindu-se in diferite orase pentru a dormi. Au ajuns in Bucuresti la 9 mai. Programul a inclus depunerea de flori la Mormantul Eroului Necunoscut din parcul Carol, vizitarea terenului de joc, ceai la Ambasada Frantei, un banchet la Restaurantul Cina, la care, in afara oficialitatilor, putea participa oricine isi platea tacamul. La 10 mai, ziua nationala, au fost invitati sa asiste la defilarea din Dealul Cotrocenilor. A doua zi au plecat intr-o excursie pe Valea Prahovei.
     Pentru prima data in meciurile cu echipa franceza, nationala Romaniei a purtat cele trei culori ale tarii: tricouri rosii, cu un corb albastru cu crucea in cioc pe fond galben, chiloti albi si jambiere tricolore. In tribune s-au aflat regele Ferdinand, regina Maria, printul Nicolae (Carol abdicase). Un public numeros ocupa tribunele, gazetele vremii apreciind ca au asistat intre 8.000 si 15.000 de spectatori. Reteta incasarilor I-a uimit pe organizatori, obtinandu-se din vanzarea biletelor 700.000 de lei. Acestea au avut urmatoarele preturi: rezervate – 200 lei (pentru ofiteri – 60), tribuna – 100 lei, populare – (peluze sau in picioare) 40 lei, soldati si elevi “in uniforma” – 20 lei. Biletele de favoare s-au distribuit doar oficialitatilor, iar ziaristii puteau intra pe baza legitimatiilor. Spre comparatie, amintim ca un ziar costa 5 lei, o pereche de ghete sport din import – 350 lei, iar la cursele de cai castigurile erau intre 5.000 si 25.000 lei. Doar rezultatele nu au fost pe masura entuziasmului, echipa Romaniei find invinsa cu 3-35, respectiv 6-42. Interesant socotim a aminti profesiunile jucatorilor romani: functionari,studenti, ofiteri, licentiati in drept, in stiinte, un elev, un inginer chimist.
     Ziarul francez L’Auto a publicat un articol elogios la adresa romanilor. Rugbystii francezi au fost umiti de primirea facuta. Pana la granita romana bausera numai apa sau bere, si aceea scumpa sau proasta. In Austria,spre exemplu, litrul de bere costa 35 de franci, echivalentul a 40 de beri in Franta. Oficialitatile romane i-au intampinat cu vin la granita. La sosire, Gara de Nord era pavoazata cu drapele tricolore ale celor doua tari. Au fost impresionati ca, inainte de inceperea meciului, au dat mana cu regele si cu regina Romaniei, care I-au felicitat. Arbitrul meciului, francezul Brutus, a mai ramas cateva zile in Bucuresti, predand lectii de arbitraj unui numar de 250 de sportivi.
     Alte confruntari internationale ale nationalei au fost cu Franta B, Germania, Cehoslovacia, Italia (in 1927-1935).
    
     Cheta pentru Jocurile Olimpice
    
     In 1935, in vederea Jocurilor Olimpice de la Berlin, din anul urmator, a fost organizat un turneu in Romania al reprezentativei Frantei, care a jucat cu echipele Sportul Studentesc (combinata cu PTTT) si Stadium Roman. In meciul din 28 iunie, cu Sportul Studentesc, francezii, obositi dupa drum (sosisera cu o zi inainte) au pierdut (scor 5-10). Au fost pedepsiti de antrenor prin consemnarea la Hotelul Union, unde fusesera cazati, suprimarea bauturilor alcoolice si a…mititeilor. In meciurile urmatoare, francezii au invins Stadiul Roman (19-0) si nationala Romaniei (12-3). Bilantul financiar a fost dezastruos. Turneul costase 230.000 lei si se vandusera bilete in valoare de 25.000 lei. Se mai colectasera 110.000 lei din contributii si subventii, restul fiind suportat de cluburi.
     Pregatirile pentru Jocurile Olimpice de la Berlin au inceput in toamna lui 1935. Era nevoie de bani, dotarile sportivilor fiind mai mult decat precare. Ziarele vremii scriau ca acestia practica un “rugby de tufis”, denumit astfel deoarece pe terenul Federatiei nu existau vestiare, jucatori dezbracandu-se in tufisurile din preajma. Pentru a se colecta unele fonduri s-a pus la cale un banchet in cinstea prefectului Capitalei, generalul Gabriel Marinescu (presedintele echipei PTT, campioana in acel an). A fost sarbatorit la Hotelul Continental, printre cei 70 de invitati aflandu-se si George Plagiano (presedintele Uniunii Federatiilor Sportive). A cur sampanie, s-au consumat bucate fine, dar rugbystii tot nu aveau ghete.
     Pentru antrenarea nationalei a fost adus francezul Gonnetaut. Stadionul ANEF a fost dotat cu doua noi tribune in valoare de 950.000 lei si, respectiv, 975.000 lei. S-au construit 6 vestiare, o parcare pentru 1000 de masini. La antrenamentul din 20 aprilie, rugbystii erau solicitati “sa vina la stadion cu buletinul biroului populatiei, livretul militar sau foaia de lasare la vatra, trei fotografii fata-bust, format 6/9 pe fond alb. Toate pentru eliberarea pasaportului”. Jucatorii erau “rugati sa comunice in scris ce suma vor sa ia in mondeda straina, ramanand ca Federatia sa faca formele necesare”. Cu trei zile inaintea plecarii spre Berlin, doar 11 jucatori adusesera cele solicitate.
     Pe langa antrenamentele obisnuite,s-a reorganizat Cupa Olimpica, in cadrul careia nationala de rugby a jucat cu cele mai puternice echipe de club. Ultimul meci a fost oprit din cauza unor altercatii, finalizate cu o bataie generala. Vinovat de incident, Florea de la PTT, a fost scos din lotul national. Solidarizandu-se cu acesta, alti trei jucatori de la PTT, selectionati pentru nationala, au refuzat sa mai faca parte din lot. Procuparea majora o constituia insa procuparea banilor necesari. In afara fotbalului – care beneficia de fonduri importante – toate sporturile, cu federatiile lor, faceau eforturi disperate pentru a “putea impinge caruta impotmolita”, dupa cum se exprima un ziaris. Rugbystii in disperare de cauza au apelat la fotbalisti. Mario Gebauer a obtinut acordul Biroului Federal de a acorda un imprumut de 20.000 lei. Prin alte combinatii, in cele din urma s-a strans suma de 75.000 lei.
     Astfel s-a reusit deplasarea lotului national de rugby la Berlin. La 11 mai 1936, sportivii s-au imbarcat la ora 10:45 din triajul Grivita, plecarea oficiala fiind la 12:00 din Gara de Nord. Au fost petrecuti de peste 200 de prieteni si sustinatori. Cei 21 sportivi paraseau tara inghesuiti in trei vagoane de clasa a treia. Un singur component al lotului, bancherul Nicolae Chrissoveloni, capitanul echipei, a plecat a doua zi, cu vagonul de dormit, platindu-si singur deplasarea. Alte sapte persoane I-au insotiti pe rugbystii nostri la Berlin, platindu-si fiecare biletele cu cate 4.000 lei. In capitala germana, selectionata noastra a pierdut toate meciurile disputate, cu Franta (29-5), Italia (8-7), Germmania (37-9). In meciul cu Italia, romanii au condus cu 7-0, italienii castigand in cele din urma cu ajutorul arbitrului Leipprandt, care le-a refuzat o incercare valabila.
    
     Cu ghetele pingelite
    
     Primul test disputat in Romania (meci cu nationala unei alte tari), a avut loc la 25 aprilie 1937, cu Italia. In disputele anterioare, echipa noastra fusese invinsa 7-0 (Milano 1934), si, cum am mai spus mai sus, 8-7 (Berlin, 1936). Acum se spera intr-o revansa.
     Meciul cu Italia a fost pus sub patronajul regelui Carol II. In comitetul de organizare se aflau primul ministru, Gh Tatarascu, ministrul Lucrarilor Publice si al Comunicatiilor, Richard Franasovici, prefectul Politiei Capitalei, Gabriel Marinescu, impreuna cu primarii sectoarelor, alti fruntasi ai vietii publice. Cu toate aceastea simandicoasa componenta, comitetil de organizare cu a ajutat cu nimic, financiar, pregatira echipei. Din cauza lipsei de bani, s-a renuntat la cantonamentul de la Snagov. Sportivii se descurcau fiecare cum puteau. Eustatiu Marculescu se plangea ca nu are incaltari potrivite, in fiecare duminica, iniantea meciurilor, fiind nevoit sa dea cate 20 de lei unui cizmar pentru a-i carpi ghetele. Trei studenti de la ANEFS au fost chemati sa le faca masaje sportivilor, in absenta unui maseur al nationalei. Gica Ionescu isi anunta colegii ca in ziua meciului va fi si ziua lui de nastere si primeste orice cadou. Cumnata jucatorului Nicolae Tanoviceanu, italianca, si-a “delectat” familia timp de trei spatamani cu feluri gatite doar din macaroane si cantand intr-una Giovinezza, imnul Italiei. Casierul Federatiei de Rugby, Ghimpeteanu, le-a dat jucatorilor doar cate doua invitatii gratuite de acces pe stadion in ziua meciului, dintre care una era chiar pentru titularul echipei. Biletele costau 60 de lei la tribuna si 30 de lei la peluza. In fine, inaintea confruntarii, componentii lotului au primit o masa la restaurantul Moldova.
     Meciul s-a disputat pe o vreme neprielnica, cu ploaie si frig, pe acelasi stadion ANEF, devenit acum “Regele Carol II”. Au asistat doar 8.000 de spectatori. Partida s-a incheiat la egalitate, 0-0, scor onorabil avand in vedere conditiile precare de pregatire ale echipei. Dupa partida, rugbystii s-au raspandit la casele lor, oficialitatile participand la o masa festiva in cinstea oaspetilor la restaurantul Colorado.
     In componenta lotului roman s-a aflat si arhitectul Ascanio Damian, profesor universitar mai tarziu si unul dintre statornicii colaboratori ai Magazinului istoric, in anii ’80. In anul urmator, 1937, Bucurestii au gazduit Campionatul European de Rugby, eveniment de o importanta deosebita in istoria acestui sport.
     Dar despre desfasurarea confruntarilor, cu alt prilej.

NOTA REDACTIEI


     Acest material a aparut in numarul din ianuarie 2005, aflat pe piata, al revistei MAGAZIN ISTORIC sub semnatura lui CONSTANTIN ZAMFIR, un cunoscut publicist din lumea rugbyului.
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!

Cat de utila va este aceasta informatie? Noteaza folosind stelele

Rating:

Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Articole similare

Carte de exceptie: Rugby - O istorie romaneasca povestita de un grivitean
24 Mai 2016

Carte de exceptie: Rugby - O istorie romaneasca povestita de un grivitean

Ne face o deosebita placere sa va semnalam o aparitie editoriala cu adevarat importanta in peisajul rugbystic romanesc: volumul 1 al "Rugby - O istorie romaneasca povestita de un...
EDITORIALISTI / Eugen CIONGA: Strategii si prioritati
01 Mar. 2002

EDITORIALISTI / Eugen CIONGA: Strategii si prioritati

Corespondenta din Toronto - CANADA
FOTO / ISTORIE / REMEMBER: Omagiu adus rugbystilor-martiri
20 Dec. 2001

FOTO / ISTORIE / REMEMBER: Omagiu adus rugbystilor-martiri

Astazi, in Complexul Sportiv Ghencea, la monumentul amplasat in vecinatatea terenului de rugby s-a oficiat o slujba religioasa in memoria internationalilor RADU DURBAC si FLORICA MURARIU....
Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Lasa un comentariu



Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


[*] Toate campurile sunt obligatorii.
[**] Codul HTML nu este permis.
SUPERLIGA LA RUGBY 2016
1 Timisoara Saracens 40
2 CSA Steaua Bucuresti 48
3 CSM Stiinta Baia Mare 44
4 CS Dinamo Bucuresti 20
5 CS Politehnica Iasi 12
6 CS Universitatea Cluj 9
7 CSM Olimpia Bucuresti 13
DIVIZIA NATIONALA 2016
1 CS Stiinta Petrosani
2 CS Navodari
3 RCM Galati
4 CS Poli Unirea Iasi
5 Rugby Club Barlad
6 CSM Bucovina Suceava
7 RC Stejarul Buzau
Sondaj

Cine va fi campioana Romaniei?

1. Timisoara
2. Baia Mare
3. Steaua
4. CSM Bucuresti