Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Facebook RSS Rugby.ro Email

Romania ? analiza participarii la Cupa Mondiala

Romania ? analiza participarii la Cupa Mondiala

     De la bun inceput, as vrea sa clarific urmatoarele: intentia articolului de fata nu este de a critica jucatorii echipei nationale, antrenorii sai sau Federatia. Nu ma erijez in cunoscatorul suprem al rugby-ului romanesc, geografic ma aflu foarte departe de tara, nu cunosc, in detaliu, situatia interna si, prin urmare, nu imi permit sa dau sfaturi nimanui si nici nu am pretentia ca analiza de mai jos a reusit sa cuprinda toate subiectele importante legate de evolutia echipei nationale la aceasta editie a Cupei Mondiale.
    
    
     DISCUTII PE FORUM DESPRE CUPA MONDIALA, CLICK AICI
    
     Am citit apelul domnului Tincu de a nu critica dupa infrangerea suferita in fata Georgiei. Sunt de acord cu declaratia domniei sale atata vreme cat se refera la criticile gratuite, superficiale, lipsite de continut si fundament logic, izvorate din reavointa, din animozitati personale sau generate de interese marunte si meschine.
    
     In acelasi timp, insa, sunt de parere ca trebuie sa privim realitatea in fata, ca este nevoie de critici lucide si judecati analitice, purtate nu cu „manie proletara”, ci cu bun simt, echilibru si obiectivitate, critici si judecati care, scotand in evidenta, lipsurile, neajunsurile, erorile, deficientele sistemului sa permita realizarea unui plan de viitor, a unei strategii de redresare a echipei nationale, in particular, si a rugby-ului romanesc, in general. Iar, odata cu stabilirea unor planuri si strategii, asemenea critici si judecati trebuie sa includa identificarea, asumarea si desemnarea responsabilitatilor. In ceea ce ma priveste, am incercat doar sa prezint, cu buna credinta, obiectivitate si onestitate, punctul meu de vedere cu privire la participarea echipei nationale la Cupa Mondiala.
    
     Un punct de vedere care poate fi mai mult sau mai putin corect, care poate fi acceptat sau nu.
    
     Intentia articolului nu este de a emite sentinte si de a impune pareri. Intentia este de a oferi baza unei dezbateri care sa conduca nu la discutii sterile, de forma, de suprafata; ci, la dialoguri si discutii solide, de substanta, care sa aduca in prim plan problemele fundamentale ale echipei nationale.
    
     Obiectivele participarii la Cupa Mondiala
    
     Din pacate, nu am avut ocazia – cum as fi dorit - sa discut cu antrenorii si capitanul echipei nationale in timpul campaniei de pregatire a Cupei Mondiale. Prin urmare, nu cunosc cu exactitate care au fost aceste obiective si am incercat sa le inteleg bazat pe declaratiile membrilor delegatiei noastre, acordate inaintea plecarii in Noua Zeelanda. Daca intelegerea mea este corecta, obiectivele are putea fi impartite in doua categorii: generale si specifice. Primul, un obiectiv pe care l-as numi general, a fost, mai degraba, o dorinta: dorinta de a nu ne face de rusine, de a avea o comportare onorabila, de a face meciuri bune cu Scotia, Argentina si Anglia.
    
     Un astfel de tel, stabilit, probabil, pe baza unei aprecieri considerate realiste, lasa sa se intrevada, dupa parerea mea, o anumita doza de neancredere, osciland intre indoiala si (putine) sperante. Pe de alta parte, o astfel de declaratie putea reflecta o atitudine retinuta, ponderata, facuta cu grija de a nu lansa declaratii pompoase, superficiale, fara nicio baza reala.
    
     Al doilea obiectiv a fost un obiectiv foarte specific: sa invingem Georgia, aceasta fiind, de fapt, „finala” noastra.
    
     In ce masura au fost indeplinite aceste obiective?
    
     Fiecare a avut si are, probabil, o interpretare subiectiva a dorintei „ de a nu ne face de rusine”. Daca „sa nu ne facem de rusine” insemna evitarea unor esecuri catastrofale, precum acel 0-134 cu Anglia, atunci, sigur, se poate spune ca am fost aproape de implinirea acestei dorinte. Totusi, nu cred ca ar fi potrivit sa spunem ca ne-am indeplinit macar o parte din acest obiectiv avand in vedere faptul ca am pierdut cu 3-67 in fata Angliei si cu 8-43 in fata Argentinei, doua infrangeri grele.
     Nu stiu daca am dreptate sau nu, nu stiu daca interpretarea mea este corecta, dar daca este, sentimentul meu este ca stacheta a fost, de la inceput, coborata destul de
     jos.
    
     In privinta celui de-al doilea tel, raspunsul este foarte simplu: obiectivul nu a fost indeplinit. Georgia ne-a invins, detasat, cu 25-9. A fost un meci in care adversarii s-au impus clar, iar echipa mai buna a invins. Gruzinii ne sunt superiori, au in momentul de fata un joc mai complet decat al nostru, ei continuand dominarea din ultimii ani si confirmand faptul ca reprezinta cea mai valoroasa echipa din Estul Europei.
    
     Comparand rezultatele noastre cu cele ale lor, este limpede faptul ca georgienii au avut o comportare de ansamblu mai buna. Noi am incheiat competitia fara nicio victorie, cu zero puncte in clasament, in timp ce georgienii au obtinut 4 puncte si o victorie. In plus, ei au avut comportari mai bune decat echipa noastra in meciurile cu Anglia si Argentina.
    
     Judecand strict prin prisma celor de mai sus, cred ca sentimentul incercat la sfarsitul acestei campanii este un sentiment de neamplinire. Din punctul de vedere al rezultatelor – patru meciuri, patru infrangeri – participarea Romaniei la Cupa Mondiala a constituit un esec. Din punct de vedere al comportarii de ansamblu, si ma refer la gramada si la atitudinea cu care au fost abordate partidele, in special cea cu Scotia, exista aspecte pozitive care ne dau sperante pentru viitor. In ce masura aceste sperante vor fi implinite depinde, in exclusivitate, de ceea ce se va face de-acum inainte in rugby-ul romanesc.
    
     Trecand la analizarea unor aspecte tehnice, imi permit sa scot in evidenta aspectele care mi s-au parut a fi fost cele mai importante in ceea ce priveste comportarea selectionatei noastre.
    
     Dezechilibrul dintre inaintare si linia de treisferturi
    
     Dupa parerea mea, imaginea generala proiectata de echipa noastra la aceasta editie a Cupei Mondiale a fost aceea a unei echipe „rupte” in doua: o inaintare puternica, autoritara, capabila sa isi domine adversarele directe si o linie de treisferturi fragila, nesigura in executii, timorata, lipsita de initiativa, inspiratie si creativitate in joc.
    
     Nu as vrea sa se inteleaga, cumva, ca prin aceasta afirmatie desconsider, in vreun fel, eforturile liniei de treisferturi. Nu, jucatorii de treisferturi au avut dorinta si bunavointa, au luptat si nu „s-au predat” in fata adversarilor mai puternici. Dar, limitarile tehnice, unele ale caror radacini adanci isi au izvorul si in trecutul de juniori al seniorilor de astazi, i-au impiedicat sa exprime aceeasi autoritate in teren precum colegii lor din inaintare. Marturisesc ca aceasta situatie de dezechilibru mi-a starnit un sentiment combinat de bucurie si tristete, de mandrie si dezamagire, si, in final, o imensa, imensa parere de rau.
    
     DISCUTII PE FORUM DESPRE CUPA MONDIALA, CLICK AICI
    
     De ce?
    
     Pentru ca fazele excelente realizate de inaintare erau urmate de faze de o cumplita mediocritate; pentru ca autoritatea in joc dovedita de gramada era urmata de o neputinta in continuarea fazelor respective, uneori de-a dreptul suparatoare; pentru ca dupa siguranta si eficienta etalate de inaintare, urma, in majoritatea fazelor, incoerenta si risipa care anulau eforturile de pana atunci ale intregii echipe.
    
     Inaintarea a avut forta de a stabiliza si controla jocul pe cand linia de treisferturi s-a zbatut intr-o cvasi-permanenta stare de nesiguranta; daca balonul era protejat in sanul gramezii, problemele apareau, aproape in mod invariabil, odata cu eliberarea sa din gramada. Acolo, la granita dintre gramada si treisferturi se frangea jocul „Stejarilor”. Aceasta s-a datorat si faptului ca echipa noastra a fost lipsita de un real „centru de comanda”, rol pe care ar fi trebuit sa il indeplineasca, impreuna, mijlocasul la gramada si cel la deschidere. Perechea de mijlocasi capata, in momentul eliberarii balonului din gramada, o imensa responsabilitate si putere decizionala. Ei, ”demi”-ul si ”uvertura” sunt aceia care trebuie sa hotarasca, in cateva fractiuni de secunda, directia continuarii fazei respective, alegand cea mai potrivita optiune. Nu este usor, este teribil de greu, dar tocmai de aceea mijlocasii fac parte dintr-o ”rasa” aparte. O echipa nu poate functiona normal fara un ”centru de comanda”.
    
     Din pacate, fara a ofensa pe nimeni, jucatori sau antrenori, ”Stejarii” nu au avut asa ceva la Cupa Mondiala.
    
     Ce faceam cu balonul dupa ce iesea din gramada? Starea de claritate reflectata de gramada era urmata de o stare de confuzie. Aceasta situatie de dezechilibru a fost principala cauza a lipsei de fluiditate si continuitate in joc. Echipa noastra a fost capabila sa joace doar momente intr-un meci, si nu fazele continue ale unui meci intreg.
    
     Da, gramada a constituit o surpriza placuta. Da, avem o gramada puternica. Da, ne putem mandri cu gramada noastra. Dar, sa nu uitam ca o gramada puternica nu constituie un argument suficient pentru a fi competitivi in lumea mare a rugby-ului. Am mai scris si cu alte ocazii, repet si acum: este adevarat ca rugby-ul incepe in linia intai, dar la fel de adevarat este ca rugby-ul nu se termina in piciorele „Numarului 8”.
    
     Atata vreme cat nu vom fi capabili sa realizam echilibrul necesar intre cele doua compartimente, pentru a se completa unul pe celalalt, atat vreme cat nu vom reusi sa ridicam linia de treisferturi la nivelul gramezii, echipa nationala nu va progresa si nu va fi competitiva pe plan international.
    
     Defensiva
    
     Din punct de vedere tehnic, defensiva a constituit, dupa parerea mea, cea mai mare deceptie provocata de evolutia formatiei noastre. Au existat faze in partidele cu Scotia, Argentina si Anglia, in care defensiva s-a prezentat la un nivel absolut inacceptabil.
    
     Nu vreau sa critic de dragul de a critica. Nu vreau ca jucatorii si antrenorii nostri sa priveasca afirmatiile de mai sus ca pe incercarile unui vesnic nemultumit dornic de a denigra echipa nationala, cautand mereu cusururi si neapreciind eforturile grupului. Nu scriu aceste randuri cu reaua intentie de a minimaliza munca si sacrificiile facute de acest grup. Cred, insa, ca trebuie sa avem obiectivitatea de a ne analiza defectele si deficientele. Defensiva nu s-a prezentat la nivelul cerintelor unei competitii precum Cupa Mondiala.
    
     Au fost momente in meciurile amintite mai sus in care adversarii zburdau in voie prin spatiile libere ale apararii noastre, perforand „perdeaua” defensiva cu o usurinta care, pur si simplu, nu este permisa la acest nivel al competitiei. Primele doua eseuri din meciul cu Scotia au fost primite intr-o maniera absolut inacceptabila, si s-a vazut mai tarziu cat au contat in rezultatul final al partidei.
    
     Si nu deficientele individuale au provocat dezamagirea cea mai profunda. Jucatorii vin cu asemenea lipsuri din perioada de formare a juniorilor; jucatorii nu vor invata sa placheze in cantonamentele echipei nationale (de ce au asemenea lipsuri in procesul de formare, aceasta este o alta problema care merita sa fie discutata si dezbatuta separat).
    
     Dezamagirea cea mai profunda a fost cauzata de (dez)organizarea si structura fazei defensive, de modul de asezare si orientare in teren, de acoperire a zonelor terenului in fazele de atac ale adversarilor. Impresia mea a fost ca apararea noastra a fost complet lipsita de repere defensive ceea ce a facut extrem de dificila pozitionarea jucatorilor in structura apararii.
    
     In rugby-ul de astazi se pune mare pret pe specializarea antrenorilor. Exista antrenori pentru gramada, pentru treisfeturi, pentru transformeuri si jocul de picior, pentru defensiva etc. Nu stiu daca echipa Romaniei a inclus in staff-ul sau un antrenor specializat in pregatirea apararii. Nu imi place sa ma uit in gradina altuia, dar spunand acestea nu pot sa nu remarc faptul ca Georgia l-a avut in staff pe John Muggleton, antrenorul defensiv al Australiei la Cupa Mondiala din 1999. Sunt convins ca Muggleton a avut o influenta considerabila asupra jocului defensiv al georgienilor, ajutandu-i sa progreseze in acest sector.
    
     DISCUTII PE FORUM DESPRE CUPA MONDIALA, CLICK AICI
    
     Nu amintesc exemplul georgian pentru a sugera angajarea unui tehnician strain. Nu cunosc strategia Federatiei in aceasta privinta si nu sustin ideea de a angaja antrenori straini pentru ca asa este la moda, sau pentru a-i imita pe altii. Ideea pe care vreau sa o transmit este urmatoarea: Este important sa avem specialistul potrivit in pozitia potrivita.
    
     Jocul de picior
    
     Un alt neajuns al echipei noastre l-a reprezentat, in opinia mea, jocul de picior. Avand in vedere stilul „Stejarilor”, bazat, aproape in exclusivitate, pe forta gramezii, jocul de picior avea un rol crucial, as spune, in tactica care ar fi avantajat echipa noastra. O echipa cu mijloace ofensive limitate, asa dupa cum este cazul selectionatei noastre, poate incerca sa controleze jocul prin lovituri de picior.
    
     Din pacate, echipa noastra nu a beneficiat de un joc de picior precis si exact. Mijlocasul la deschidere nu a fost capabil, in general, sa dirijeze jocul printr-un joc de picior eficient. De cele mai multe ori, loviturile de urmarire sau cele care tinteau tusa, au fost imprecise oferind adversarilor baloane de contraatac. In plus, aceeasi lipsa de precizie s-a regasit si la transformarea loviturilor de pedeapsa.
    
     Prezentarea la o competitie de anvergura Cupei Mondiale fara mijlocasi la deschidere siguri in executiile lor si capabili sa controleze, tactic, jocul, a reprezentat un handicap semnificativ pentru „Stejari”.
    
     Agresivitatea in joc
    
     Daca gramada noastra s-a dovedit a fi, intr-adevar, puternica, mai ales in fazele fixe, in schimb am avut impresia ca ceea ce a lipsit echipei noastre in joc deschis, atat in ofensiva cat si in defensiva, a fost agresivitatea. Agresivitatea in fazele de „pick and go”, agresivitatea in fazele jocului la sol si in impactul aglomerarilor, agresivitatea in jocul penetrant, agresivitatea in executarea placajelor.
    
     Nu imi dau seama daca aceasta s-a datorat ritmului intens al meciurilor, ritm cu care jucatorii nostri nu sunt prea obisnuiti sau a fost o problema legata de conditia fizica. Cred insa ca jocul de ansamblu al echipei noastre ar putea fi imbunatatit, in mod substantial, prin adaugarea unei dimensiuni agresive, in sensul bun al cuvantului, care sa „ascute” atat sarjele ofensive cat si executia placajelor.
    
     Mijloacele de exprimare
    
     Bogatia si varietatea mijloacelor de exprimare in teren constitutie, parerea mea, unul dintre cele mai importante si reprezentative criterii de apreciere a fortei si nivelului de joc al unei echipe.
    
     Analizand comportarea echipei noastre prin prisma acestui criteriu, am impresia ca sunt destul de putine aspecte pozitive care pot fi remarcate.
    
     Fara nicio indoiala, gramada a reprezentat cea mai mare satisfactie in aventura echipei Romaniei la Cupa Mondiala. Puternica in fazele fixe, comportarea gramezii a conferit incredere intregii echipe. Din pacate, insa, aproape intreaga forta de exprimare a echipei noastre s-a concentrat doar la nivelul gramezii. Ceea ce, in rugby-ul modern, inseamna extrem, extrem de putin.
    
     Gramada trebuie complementata de o linie de treisferturi pe masura, care sa fie capabila sa dezvolte jocul echipei folosind platforma solida a gramezii. Este foarte important ca o echipa sa posede o gramada puternica, dar este esential ca forta generala a unei echipei sa nu se bazeze numai pe soliditatea gramezii. Pentru ca, intr-un asemenea caz, ne pandeste urmatorul pericol: o calitate (forta gramezii) sa se transforme intr-o limitare. Si aici imi ingadui o paranteza, subliniind exemplul Argentinei.
    
     Cand „Pumele” au aparut in arena internationala, spre sfarsitul anilor ̓60, ele au surprins lumea rugby-ului, inainte de toate, prin forta gramezii. Inventatori ai „bajaditei”, faimoasa tehnica de legare si de impingere in gramezile ordonate, argentinienii erau temuti de orice inaintare, fie ea sud-africana, neo-zeelandeza, franceza sau engleza (fostii nostri internationali care au participat la turneul din Argentina, din 1973, isi amintesc, cu siguranta, de surpriza pe care le-au oferit-o argentinienii in gramezile ordonate).
    
     Ceea ce este, insa, interesant de remarcat este faptul ca, in ciuda formidabilei gramezi care isi supunea la „cazne” rivala directa, Argentina nu a facut marele pas catre elita mondiala a rugby-ului in perioada de glorie a „bajaditei”, ci in era „post-bajadita”, odata cu progresul semnificativ al liniei de treisferturi.
     Cand „bajadita” constituia „arma” de baza a jocului „Pumelor”, Argentina nu avea un joc complet. Chiar si atunci cand Hugo Porta, o „uvertura” de mare clasa, dirija „orchestra Pumelor”, Argentina nu a fost acceptata, pe deplin, in cercul elitei mondiale. Incet-incet, insa, Argentina a inceput sa produca si jucatori de treisferturi de valoare si atunci cand gramada a devenit platforma si rampa de lansare a unei excelente linii de treisferturi, cand s-a realizat, in sfarsit, echilibrul intre gramada si „treisferturi”, de-abia atunci a facut Argentina marele pas catre Everestul rugby-ului. Succesul campaniei argentiniene de la Cupa Mondiala din 2007 nu s-a datorat fortei gramezii, ci jocului complet etalat de intreaga echipa.
    
     Dupa cum s-a vazut, Romania a tinut piept „Pumelor” in gramada, dar marea diferenta s-a facut la nivelul liniei de treisferturi. Prin urmare, nu trebuie sa ramanem „prizonierii” propriilor noastre calitati, in acest caz forta gramezii. Diversificarea mijloacelor de exprimare in teren, reprezinta o conditie fundamentala a progresului echipei nationale.
    
     Mentalitate si atitudine
    
     Marturisesc cu toata sinceritatea ca m-am numarat printre aceia care au avut indoieli in privinta mentalitatii si atitudinii cu care echipa noastra pornea in campania Cupei Mondiale. De aceea, am si scris intr-o cronica dinaintea inceperii turneului ca imi doream sa vad echipa noastra intr-o stare de revolta.
    
     Si revolta a fost in partida cu Scotia!
    
     Atitudinea pe care jucatorii nostri au etalat-o in partida cu Scotia a constituit o mare, foarte mare si placuta surpriza. Si meritul lor a fost cu atat mai mare cu cat inceputul meciului, cu doua eseuri primite extrem de usor – un scenariu „normal”, asteptat pentru o intalnire intre „mari” si „mici”- parea a prevesti un dezastru.
    
     Si totusi, dupa socul celor doua eseuri, echipa noastra nu a cedat, dupa cum se asteptau adversarii si, banuiesc, multi dintre noi, impreuna cu ei, a revenit formidabil realizand una dintre cele mai bune evolutii din ultimii ani. Colapsul defensiv din ultimele minute ale partidei a dus la ratarea unei victorii si producerea unei surprize de proportii.
    
     Starea de revolta de care pomeneam a continuat, intr-o mai mica masura, si in partida cu Argentina, diminuandu-se, treptat, in meciurile cu Anglia si Georgia. A fost pacat, mare pacat ca echipa noastra nu fost capabila sa mentina aceasta stare de revolta, la aceeasi intensitate ca in meciul cu Scotia, si in meciurile urmatoare.
    
     Din acest punct de vedere, al mentalitatii si atitudinii, nu cred ca putem reprosa ceva jucatorilor nostri. S-a vazut limpede ca au dorit sa lupte, ca au luptat atat cat i-au tinut puterile, si nu s-au „predat”, „cazand” cu fata la adversari.
    
     Concluzii
    
     O analiza a evolutiei echipei noastre nu poate fi scoasa din contextul unei analize generale a rugby-ului nostru. Este evident faptul ca echipa nationala nu va progresa daca situatia interna a rugby-ului romanesc nu se va imbunatati in mod considerabil. Acest subiect, insa, nu face parte din scopul articolului de fata.
    
     Revenind la Cupa Mondiala, judecand prin prisma rezultatelor, nu exista motive de satisfactie. Nu poti fi multumit cand ai pierdut patru meciuri din patru. Din aceasta perspectiva, participarea echipei noastre a fost un esec.
    
     In cazul Romaniei, insa, avand in vedere situatia interna dificila si complexa, rezultatele nu trebuie sa constituie singurul criteriu de apreciere. Modul in care a evoluat gramada, modul in care au reactionat jucatorii in meciul cu Scotia, constituie, fara indoiala, aspecte pozitive. De asemenea, evolutia echipei noastre a trezit aprecieri laudative din partea comentatorilor, a presei si chiar a adversarilor.
    
     In aceasta privinta, sa fim atenti si sa nu ne lasam dusi de valul automultumirii. Sa nu ne multumim cu faptul ca am obtinut respectul adversarilor si anumite aprecieri pozitive ale celorlalte natiuni. Aceasta constituie o multumire de moment, ne gadila, pe undeva, orgoliul, dar sa nu ne amagim ca aceste laude rezolva probleme noastre de fond.
    
     Dupa parerea mea – si scriind acestea nu vreau sa stirbesc nimic din importanta aprecierilor adresate echipei noastre - unele dintre aprecierile pozitive fata de evolutiile echipelor „mici” au ascuns si o anumita doza de „diplomatie”, necesara, probabil, in situatia Cupei Mondiale care inca etaleaza o „prapastie” valorica intre elita mondiala si grupa secunda, grupa din care face parte si Romania.
    
     Prin urmare, sa acceptam laudele si respectul aratat, sa le apreciem cu masura, dar sa nu le acordam o importanta mai mare decat merita. Aspectele pozitive ale evolutiei „Stejarilor” se leaga, in primul rand, de comportarea gramezii, inaintarea ducand tot greul campaniei. Este dificil sa remarci individualitati pentru ca excelenta gramezii este determinata de forta colectiva. Linia intai si linia a doua au alcatuit fundatia pe care s-a cladit forta gramezii, forta care a fost intarita de linia a treia. Prin urmare, toti componentii inaintarii merita remarcati:
    
     Linia intai: Mihaita Lazar-Marius Tincu-Paulica Ion.
    
     Linia a doua: Valentin Ursache-Cristian Petre.
    
     Linia a treia: Mihai Macovei-Daniel Carpo-Ovidiu Tonita.
    
     Si pomenind pe componentii gramezii, imi ingadui sa fac o remarca speciala: Mihaita-Alexandru Lazar.
    
     Pentru mine, Mihaita Lazar a constituit o adevarata revelatie! Nu il mai vazusem pana acum, iar maniera in care a jucat a fost de-a dreptul impresionanta, cel putin pentru mine.
    
     Puternic, tehnic, avand o excelenta pozitie in gramada ordonata, dinamic in mol-urile penetrante, Mihaita Lazar are toate calitatile pentru a deveni un pilier de clasa. Ii doresc pilierului nostru sa implineasca toate sperantele si asteptarile si sa ajunga acolo unde merita!
    
     Daca evolutia de ansamblu a gramezii poarta si amprenta lui Steve McDowall, fostul pilier All Blacks, atunci rolul sau trebuie apreciat si recunoscut ca atare. Mai mult, daca acesta este cazul, atunci Federatia ar trebui sa continue in a asigura prezenta unor antrenori competenti, specializati in pregatirea diferitelor compartimente ale echipei nationale.
    
     Si inainte de a termina, o remarca pentru Marius Tincu. Nu vreau sa scot in evidenta valoarea taloneur-ului de la Perpignan, care era si este binecunoscuta. Ci, maniera in care capitanul Marius Tincu si-a condus echipa intr-o campanie foarte dificila. Nerefacut complet, avand inca probleme cu genunchiul, Tincu a luptat in„transee” conducandu-si au abnegatie trupele. Nu am fost aproape de aceasta echipa a Romaniei, nu am patruns in intimitatea grupului, dar impresia mea a fost ca Marius Tincu a fost liderul de care aceasta echipa avea nevoie.
    
     Trecand peste aceste consideratii generale, imi ingadui sa inchei incercand sa raspund la urmatoarea intrebare:
    
     Care ar fi concluzia finala referitoare la participarea Romaniei la Cupa Mondiala?
    
     Fara a simplifica lucrurile, fara a fi nedrept cu jucatorii si antrenorii nostri, eu as caracteriza, pe scurt, evolutia echipei nationale la aceasta Cupa Mondiala, astfel:
    
     DISCUTII PE FORUM DESPRE CUPA MONDIALA, CLICK AICI
    
     Maniera chinuita in care echipa noastra a obtinut calificarea, evolutiile modeste din ultimii ani, framantarile si conflictele interne, lipsa unui progres real, pierderea pozitiei de lider al rugby-ului est-european in favoarea Georgiei si Rusiei, starea generala de mediocritate, toti acesti factori ofereau firave sperante in privinta participarii la Cupa Mondiala, lasand sa se intrevada posibilitatea unei experiente umilitoare.
    
     In aceste conditii, privind din afara, echipa noastra a parut sa fi pornit spre Noua Zeelanda cu foarte multe indoieli si foarte putine sperante.
    
     Din fericire, dezastrul care se profila la orizont nu s-a petrecut. Nu s-a petrecut deoarece un „echipaj” brav si curajos a reusit sa salveze – sa recunoastem, spre surprinderea multora dintre noi - de la un naufragiu asteptat si de la esuare, „nava-amiral” a rugby-ului romanesc.
    
     Pentru aceasta, efortul intregului grup – realizat intr-un moment de criza - trebuie apreciat si remarcat.
    
     Rugby-ul romanesc, insa, are nevoie de mult mai mult decat atat. Are nevoie nu doar de momente, oricate de brave ar fi ele, ci de consistenta, constanta si continuitate; are nevoie de o fundatie solida care sa permita punerea in practica a unui proces coerent de formare a jucatorilor, ceea ce ar ajuta enorm efortul echipei nationale.
    
     Patru ani inseamna foarte putin. Nu mai este vreme de pierdut...
    
     Eugen Cionga Toronto
    
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!

Cat de utila va este aceasta informatie? Noteaza folosind stelele

Rating:

Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Articole similare

XV-le de start Romania A pentru meciul cu Crawshays Welsh RFC
01 Iun. 2016

XV-le de start Romania A pentru meciul cu Crawshays Welsh RFC

Astazi, pe Stadionul Arcul de Triumf din Bucuresti, cu incepere de la ora 19.00, se disputa partida dintre selectionata Romania A si Crawshays Welsh RFC. ?Jocul face parte din planul echipei noastre...
Vali Ursache inca trei ani la Oyonnax
30 Apr. 2016

Vali Ursache inca trei ani la Oyonnax

Internationalul roman Vali Ursache si-a prelungit intelegerea contractuala cu echipa sa de club, US Oyonnax, pe o perioada de trei ani, dupa cum anunta site-ul oficial al gruparii franceze. Oyonnax...
Anglia ii pregateste un tratament special lui Hooper
26 Nov. 2014

Anglia ii pregateste un tratament special lui Hooper

Graham Rowntree, antrenorul Angliei cu inaintarea, a declarat ca ii vor acorda o atentie deosebita capitanului Australiei, Michael Hooper, in meciul de sambata de pe Twickenham.
Romania - SUA se joaca sambata de la 18:30, in direct la TVR2. Stejarii, cu Ovidiu Tonita in teren. SUA, fara jumatate dintre titulari
07 Nov. 2014

Romania - SUA se joaca sambata de la 18:30, in direct la TVR2. Stejarii, cu Ovidiu Tonita in teren. SUA, fara jumatate dintre titulari

Nationala Romaniei incepe sambata, 8 noiembrie, seria meciurilor test din acest final de an. Prima adversara este selectionata SUA, care a jucat deja weekendul trecut un meci istoric pentru ei,...
Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Lasa un comentariu



Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


[*] Toate campurile sunt obligatorii.
[**] Codul HTML nu este permis.
SUPERLIGA LA RUGBY 2016
1 Timisoara Saracens 40
2 CSA Steaua Bucuresti 48
3 CSM Stiinta Baia Mare 44
4 CS Dinamo Bucuresti 20
5 CS Politehnica Iasi 12
6 CS Universitatea Cluj 9
7 CSM Olimpia Bucuresti 13
DIVIZIA NATIONALA 2016
1 CS Stiinta Petrosani
2 CS Navodari
3 RCM Galati
4 CS Poli Unirea Iasi
5 Rugby Club Barlad
6 CSM Bucovina Suceava
7 RC Stejarul Buzau
Sondaj

Cine va fi campioana Romaniei?

1. Timisoara
2. Baia Mare
3. Steaua
4. CSM Bucuresti