Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Facebook RSS Rugby.ro Email

Impactul profesionismului asupra rugby-ului (I): Trecerea de la amatorism la profesionism

Impactul profesionismului asupra rugby-ului (I): Trecerea de la amatorism la profesionism

     Inauguram astazi o serie de articole care trateaza „Impactul profesionismului asupra rugby-ului” la modul cel mai profund. Autorul este corespondent al saptamanalului "Midi Olympique" pentru Canada. Tema tratata este cu siguranta una dintre cele mai importante din lumea rugbyului, ea schimband aproape complet fata sportului cu balonul oval. Cititi mai jos primul articol, “Trecerea de la amatorism la profesionism”.

    

    
     CLICK AICI DISCUTATI PE FORUM DESPRE „Impactul profesionismului asupra rugbyului”
    
     Rugby-ul a fost, probabil, adapostul ultimei „fortarete” a amatorismului intr-un sport de anvergura mondiala care, generand inca o influenta apreciabila in universul sportului, a trebuit sa cedeze, in cele din urma, presiunii exercitate de realitatea economica si financiara a industriei sportului mondial la sfarsitul secolului XX. Rezultatul a fost instaurarea oficiala a profesionismului in rugby, anuntata de catre International Rugby Board (IRB), in august 1995.
    
     A fost bine? A fost rau?
    
     Nu cred ca se poate raspunde la aceasta intrebare, fara riscul de a aluneca, fie intr-un radicalism daunator culturii rugbystice (A fost bine! Gata, nu mai priviti inapoi, amatorismul este un concept al trecutului de care rugby-ul nu mai are nevoie!), fie intr-un puritanism exagerat (A fost rau! Amatorismul nu trebuia alungat, profesionismul nu are ce cauta in rugby-ul in XV! ) care ar putea deveni la fel de daunator. Drept pentru care, nu pot spune daca a fost bine sau rau; dar, imi permit sa raspund: a fost, cu siguranta, necesar. Necesar, pentru ca in 1995 rugby-ul ajunsese intr-o situatie delicata si, in acelasi timp, foarte dificila care putea conduce la o potentiala divizare a organizarii sale la nivel mondial.
    
     Pentru a avea, insa, o imagine cat mai clara a situatiei din 1995, mi se pare important ca, fara a intra in amanunte si detalii, sa amintim cateva dintre reperele de baza ale perioadei de creare a rugby-ului.
    
     Amatorismul a constituit, dintotdeauna, principiul sacrosanct al rugby-ului, iar International Rugby Board, infiintat in 1886, a fost, incepand cu anul 1890, atunci cand a introdus, la nivel international, primele reguli ale jocului de rugby, un aparator devotat al acestui principiu. IRB-ul s-a dovedit, intotdeauna, extrem de exigent in privinta mentinerii amatorismului, nefacand concesii si luptand cu inversunare impotriva oricaror incercari de subminare a acestui principiu.
    
     Exigenta IRB-ului cu privire la pastrarea cu strictete a statutului amator, dovedita, in mod consecvent, de-a lungul timpului, a fost amplificata, printre altele, si de aparitia, la scurt timp dupa formarea primelor structuri organizatorice ale jocului cu balonul oval, a rugby-ului in XIII; aparitia acestuia a constituit, de fapt, actul de nastere al profesionismului in rugby. Pentru IRB, rugby-ul in XIII, zamislit din aceeasi radacina „ovala”, a reprezentat, mereu, un pericol de „contaminare” si patare a spiritului pur amator intruchipat de catre rugby-ul in XV.
    
     Cum s-a ajuns la separarea rugby-ului in doua tabere „inamice”?
    
     Dupa cum bine se stie, leaganul rugby-ului a fost scoala din oraselul Rugby, pe al carei teren de sport, conform legendei, William Webb Ellis, intr-o clipa de „razvratire” impotriva atotputerniciei fotbalului, a strans balonul in brate si s-a lansat in faimoasa cursa la capatul careia s-a nascut unul dintre cele mai frumoase sporturi ale civilizatiei moderne.
    
     Initial, rugby-ul s-a dezvoltat in Anglia in mediul scolar si universitar. Odata cu aparitia primelor structuri oficiale (ca, de exemplu, formarea, in 1871, a Rugby Football Union, adica a Federatiei Engleze de Rugby) popularitatea rugby-ului a inceput sa se raspandeasca dincolo de portile scolilor si universitatilor engleze, ajungand sa capteze interesul clasei mijlocii, in special, in nordul tarii. Aici, in nord, exista o zona industriala in plina dezvoltare, asa incat rugby-ul a patruns, cu destula repeziciune, si in mediul muncitoresc. Acelasi fenomen s-a petrecut si in partea de vest a Marii Britanii, in zona miniera a Tarii Galilor. Sa nu se inteleaga prin aceasta ca rugby-ul devenise sportul maselor. Nu, fotbalul era (si a ramas) sportul celor multi, dar rugby-ul incepuse sa devina popular, o popularitate care, pe masura trecerii anilor, avea sa capete o amploare din ce in ce mai mare. Aceasta extindere a interesului pentru rugby dinspre mediul scolar si universitar catre clasa mijlocie a avut un dublu efect: pe de o parte a contribuit la popularizarea jocului; iar pe de alta parte, a dus la un conflict intern care a grabit aparitia rugby-ului in XIII.
    
     Daca cei instariti nu aveau nicio problema, de timp sau de bani, pentru a lua parte la meciurile respective, in schimb, nu acelasi lucru se putea spune despre cei mai putin avuti care lucrau in numeroasele mine si fabrici aparute in urma Revolutiei Industriale. Acestia trebuiau sa plece, pe timpul lor, de la serviciu pentru a participa la meciuri. Evident, ei nu erau platiti cand lipseau in interes „rugbystic”, ceea ce se reflecta, in mod negativ, asupra venitului si, implicit, asupra nivelului de viata al lor si al familiilor lor. S-a pus, deci, problema compensarii financiare a jucatorilor. Asa ceva, insa, era de neconceput pentru administratorii rugby-ului - loiali principiilor amatorismului - care au intrezis orice modalitate de plata a jucatorilor de rugby, cea mai drastica pedeapsa, in cazul incalcarii regulilor amatorismului, fiind suspendarea pe viata a jucatorilor respectivi.
    
     In aceste conditii, ruptura era inevitabila si la 29 August, 1895, reprezentantii a 22 de cluburi din nordul Angliei s-au intalnit la George Hotel din Huddersfield si au decis formarea unei organizatii separate de Rugby Football Union, denumita Northern Rugby Football Union (NRFU), care a aprobat plata jucatorilor pentru a compensa pierderile salariale suferite de acestia cand participau la meciurile de rugby. La Huddersfield s-a pus, deci, piatra de temelie a profesionismului in rugby. Acesta a fost momentul nasterii a ceea ce avea sa devina, foarte curand, rugby-ul in XIII.
    
     IRB-ul a ramas credincios principiilor sportului amator si, sub conducerea sa, rugby-ul in XV a cunoscut o dezvoltare continua si o popularitate crescanda, reusind sa introduca idei si concepte care s-au transformat, de-a lungul timpului, in venerabile institutii ce au imbogatit cultura sportului mondial. „British Lions”, „Barbarians”, Turneul celor V Natiuni, „All Blacks”, „Springboks”, „Wallabies” sunt unele dintre cele mai reprezentative institutii formate pe teritoriul Planetei Ovale. Toate acestea, insotite fiind de un cod al valorilor morale care a adaugat o profunda dimensiune etica cadrului performantelor pur atletice si sportive, au creat o cultura care a facut din rugby-ul in XV un sport aparte in universul sportului mondial.
    
     IRB-ul are meritul incontestabil de a fi reusit ca, de-a lungul a mai bine de 100 de ani, sa transforme rugby-ul intr-un sport de dimensiuni planetare, pastrand intacte principiile amatorismului. Cu siguranta, au existat momente in care IRB-ul, dominat de britanici, a dat dovada de rigiditate, intampinand cu reticenta concepte noi, cum a fost, de pilda, ideea Cupei Mondiale; idee care a fost acceptata, in cele din urma, in anii ’80, nu fara dificultate, si aceasta sub presiunea conjugata a Federatiilor din Noua Zeelanda si Australia, dornice sa organizeze o asemenea competitie, sustinute fiind de doua mari personalitati ale rugby-ului: Danie Craven, presedintele Federatiei Sud-Africane si Albert Ferrasse, presedintele Federatiei Franceze.
    
     Aceeasi reticenta a manifestat-o IRB-ul in privinta acceptarii profesionismului, forul mondial luptand, in mod constant, impotriva implementarii sale in rugby. Dar in anii ’90 a fost obligat sa cedeze datorita, in special, urmatoarelor doua motive principale:
    
     Primul l-a constituit interesul, din ce in ce mai pronuntat, pentru rugby manifestat de mogulii presei si al canalelor de televiziune, precum miliardarii australieni Kerry Packer si Rupert Murdoch. Acestia, gratie fortei financiare a propriilor imperii mediatice, erau capabili sa organizeze competitii profesioniste ale rugby-ului in XV care nu ar mai fi fost sub jurisdictia IRB-ului. Dupa disparitia lui Packer, in 2005, Murdoch si-a intensificat activitatea de stabilire a unui circuit profesionist bazandu-se pe potentialul suport al Federatiilor din Australia si Noua Zeelanda. Acest proces ar fi condus la o foarte probabila ruptura cu IRB-ul, ruptura care ar fi avut urmari dezastruoase asupra viitorului rugby-ului in XV.
    
     Al doilea motiv a fost continua proliferare a pseudo-amatorismului. Pe masura ce rugby-ul a devenit din ce in ce mai popular, competitiile rugbystice s-au transformat in evenimente sportive de interes mondial, iar marii jucatori de rugby au devenit vedete internationale. Dintr-un asemenea scenariu nu puteau lipsi banii. Treptat, au inceput sa apara recompensele financiare acordate, pe ascuns, jucatorilor, ceea ce a dat nastere profesionismului mascat.
    
     Jucatorii au inceput sa primeasca bani, negand si erodand, in acest mod, principiile fundamentale ale amatorismului. In acelasi timp, odata cu aparitia Cupei Mondiale, veniturile provenite din drepturile de televizare, din sponsorari si reclame comerciale, crescusera in mod spectaculos, conducand la formarea unei situatii mai mult decat bizare: in rugby se vehiculau foarte multi bani, dar, in schimb, tocmai cei care creau spectacolul din teren si erau sursa acestor venituri – jucatorii - nu puteau fi platiti in mod oficial!
    
     Convergenta acestor doi factori, care a atins zenitul la mijlocul anilor ’90, a determinat IRB-ul sa accepte instaurarea oficiala a profesionismului in august 1995.
    
     Tranzitia de la amatorism la profesionism
    
     Data fiind complexitatea acestei tranzitii, de la perioada amatoare la cea profesionista, precum si efectele sale asupra evolutiei rugby-ului, mi se pare interesant ca acum, dupa aproape 15 ani, sa ne plecam atentia asupra transformarilor care au avut loc, in aceasta perioada, in rugby.
    
     In mod indiscutabil, profesionismul a avut un impact imens asupra rugby-ului. Atat asupra unor aspecte fundamentale ale jocului in sine (tactica, strategie, pregatire fizica, regulament etc), cat si asupra infrastructurii si organizarii generale a rugby-ului la nivelul cluburilor si al selectionatelor nationale.
    
     Nu am pretentia de a fi realizat o analiza amanuntita si detaliata a fiecarui aspect al rugby-ului profesionist. In randurile care urmeaza, am incercat sa prezint doar cateva dintre cele mai importante aspecte ale rugby-ului care au fost influentate, in opinia mea, de catre introducerea profesionismului.
    
     Exista, probabil, numeroase modalitati de a intreprinde o analiza a impactului profesionismului asupra rugby-ului. Parerea mea este ca, indiferent de metodologia adoptata si de nivelul detalierii acesteia, analizarea acestui fenomen ar trebui sa isi focalizeze atentia asupra urmatoarelor puncte principale:
    
     - Influenta profesionismului asupra jocului in sine (tactica, tehnica, regulament)
     - Influenta profesionismului asupra natiunilor „mari”
     - Influenta profesionismului asupra natiunilor „mici”
     - Influenta profesionismului asupra spiritului jocului.
    
     Eugen Cionga
     Toronto

    
     (va urma)
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!

Cat de utila va este aceasta informatie? Noteaza folosind stelele

Rating:

Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Articole similare

Impactul profesionismului asupra rugby-ului (IV): Influenta profesionismului asupra natiunilor
12 Mai 2010

Impactul profesionismului asupra rugby-ului (IV): Influenta profesionismului asupra natiunilor "mari"

Continuam astazi seria de articole care trateaza ?Impactul profesionismului asupra rugby-ului? la modul cel mai profund. Autorul este corespondent al saptamanalului "Midi Olympique" pentru Canada....
Impactul profesionismului asupra rugby-ului (V): Influenta profesionismului asupra natiunilor
12 Mai 2010

Impactul profesionismului asupra rugby-ului (V): Influenta profesionismului asupra natiunilor "mici"

Continuam astazi seria de articole care trateaza ?Impactul profesionismului asupra rugby-ului? la modul cel mai profund. Autorul este corespondent al saptamanalului "Midi Olympique" pentru Canada....
Impactul profesionismului asupra rugby-ului (III): Influenta profesionismului asupra jocului in sine
07 Mai 2010

Impactul profesionismului asupra rugby-ului (III): Influenta profesionismului asupra jocului in sine

Continuam astazi seria de articole care trateaza ?Impactul profesionismului asupra rugby-ului? la modul cel mai profund. Autorul este corespondent al saptamanalului "Midi Olympique" pentru Canada....
Impactul profesionismului asupra rugby-ului (II): Influenta profesionismului asupra jocului in sine
30 Apr. 2010

Impactul profesionismului asupra rugby-ului (II): Influenta profesionismului asupra jocului in sine

???? Continuam astazi seria de articole care trateaza ?Impactul profesionismului asupra rugby-ului? la modul cel mai profund. Autorul este corespondent al saptamanalului "Midi Olympique" pentru...
Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Lasa un comentariu



Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


[*] Toate campurile sunt obligatorii.
[**] Codul HTML nu este permis.
SUPERLIGA LA RUGBY 2016
1 Timisoara Saracens 40
2 CSA Steaua Bucuresti 48
3 CSM Stiinta Baia Mare 44
4 CS Dinamo Bucuresti 20
5 CS Politehnica Iasi 12
6 CS Universitatea Cluj 9
7 CSM Olimpia Bucuresti 13
DIVIZIA NATIONALA 2016
1 CS Stiinta Petrosani
2 CS Navodari
3 RCM Galati
4 CS Poli Unirea Iasi
5 Rugby Club Barlad
6 CSM Bucovina Suceava
7 RC Stejarul Buzau
Sondaj

Cine va fi campioana Romaniei?

1. Timisoara
2. Baia Mare
3. Steaua
4. CSM Bucuresti