Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici
Facebook RSS Rugby.ro Email

EDITORIALISTI / Eugen CIONGA: Strategii si prioritati

EDITORIALISTI / Eugen CIONGA: Strategii si prioritati
     Corespondenta din Toronto - CANADA
     Dramaticul esec de pe Twickenham a confirmat inca o data, daca mai era nevoie, starea de criza in care se afla rugbyului nostru. Declinul rugbyului romanesc a inceput cu multi ani in urma, iar actuala criza nu a fost declansata nici de dezastrul de pe Twickenham si nici de infrangerile umilitoare inregistrate in ultimii ani, in fata Tarii Galilor, Angliei, Noii Zeelande(A), Frantei, Marocului, sau in “Scutul European".
    
     Randurile de fata nu au pretentia de a identifica si analiza toate problemele rugbyului nostru de-a lungul istoriei sale. Rugbyul romanesc avand o istorie bogata si complexa, as vrea sa ma limitez la evidentierea, dintre multiplele probleme cu care s-a confruntat acest sport in perioada post-belica, a doar doua cauze, care, dupa parerea mea, au contribuit la declansarea declinului si la actuala stare de criza: neglijarea procesului de formare a antrenorilor si discrepanta existenta intre atentia acordata echipei nationale si campionatului intern.

Rolul fundamental al antrenorilor


     Fara indoiala, rolul antrenorilor in ceea ce priveste dezvoltarea unui sport este absolut crucial. Antrenorii sunt cei care trebuie sa “predea” alfabetul sportului, respectiv al rugbyului. Pastrand proportiile si reducand termenii acestei comparatii la o scara mult mai mica, rugbyul are nevoie de generatii de antrenori, asa dupa cum scoala are nevoie de generatii de invatatori si profesori. Antrenorul este, in mare masura, responsabil pentru educatia rugbystica a unui copil sau adolescent care doreste sa intre in arenele rugbyului. Antrenorul trebuie sa-i invete pe elevii sai tehnica jocului si, in acelasi timp, sa-i faca sa descopere valorile pe care le reprezinta rugbyul. Fara antrenori nu poate avea loc un proces normal, eficient si competent de selectie. Fara un asemenea proces continuu de selectie al copiilor si juniorilor de astazi nu pot aparea jucatorii valorosi de maine care sa constituie baza solida a cluburilor, creandu-se astfel un campionat intern competitiv, si, implicit, o echipa nationala puternica capabila sa faca fata, fara probleme, cerintelor rugbyului mondial. Succesul acestui proces ar garanta continuitatea de care are nevoie orice sport, inclusiv rugbyul, pentru a se dezvolta normal si a se mentine competitiv la nivel international.

Campionatul intern – forta echipei nationale


     Referindu-ne la perioada de dupa razboi se poate afirma, fara teama de a gresi, ca anii '70 au constituit cea mai buna perioada din istoria rugbyului nostru. Succesele din aceasta perioada nu ar fi fost insa posibile fara truda si realizarile anilor precedenti.
     In anii „50 rugby-ul era concentrat, mai ales, in Bucuresti, Dinamo, CCA, Locomotiva Grivita Rosie fiind echipele care dominau campionatul intern. In anii '60, sportul cu balonul oval s-a extins in provincie, Clujul, Iasiul, Petrosanii, Timisoara, Birladul si mai tirziu Constanta, devenind centre care aveau sa joace un rol din ce in ce mai important in dezvoltarea rugbyului . Expansiunea rugbyului in tara a insemnat cresterea numarului de cluburi, largirea bazei de selectie si, logic, a dus la aparitia multor jucatori de valoare, de care era atata nevoie, si care au ridicat nivelul atat al campionatului cat si al „Nationalei”. Nu stiu cum se vedea si gandea rugbyul in acei ani, dar ceea ce mi se pare limpede este faptul ca in expansiunea si progresul rugbyului de atunci un rol fundamental l-au avut antrenorii. Eugen Sfetescu, Grigore Aman, Ion Buzoianu, Gustav Fanella, Alexandru Carnabel,Telu Diamandi, Alexandru Dragos, Mitica Ionescu, Dan Stefanescu, Alecu Stefanescu, Cornel Munteanu, sunt doar cativa dintre pionierii antrenoratului din acea perioada de inceput. Entuziasmul si pasiunea acestora, ca si a altor oameni de rugby la fel de devotati ca si ei, a facut posibila raspandirea rugbyului in provincie si aparitia generatiilor de jucatori care au contribuit la succesele internationale din anii '70. Datorita acestor succese, impotriva Frantei, in Cupa Campionilor Europeni, si mai tarziu, impotriva echipelor britanice, rugbyul romanesc a devenit cunoscut pe plan international impunand respect si dobandind o reputatie pe masura. Evident, succesele sunt necesare, ele reprezentand o mandrie, o motivatie si o rasplata a muncii si efortului intens. Cred insa, ca, la un moment dat, in rugbyul nostru a avut loc un fenomen care, in ultima instanta, nu a ajutat acest sport ci din contra. Succesele repurtate in arena internationala au facut ca toata atentia sa se concentreze asupra echipei nationale, neglijandu-se starea campionatului intern. Valoarea nationalei din anii '70 se datora, in primul rand, prezentei unor jucatorii de mare talent, exponentii unor generatii a caror aparitie a fost rodul muncii si experientei unor antrenorii ca cei enumerati mai sus. Dezvoltarea si intarirea rugbyului din provincie, rezultatul pasiunii si muncii entuziastilor oameni de rugby din anii '50 si '60, a condus, printre altele, la castigarea campionatului de catre Universitatea Timisoara in 1972 si, mai tarziu la dominarea competitiei interne de catre Farul Constanta. In acelasi timp insa, concentrarea atentiei, aproape in exclusivitate, asupra echipei nationale precum si falsa si gresita impresie ca forta rugbyului romanesc consta doar in forta echipei nationalei a dus la neglijarea campionatului intern, iar aceasta arata ca nu existat o strategie la nivelul Federatiei in aceasta privinta; sau daca a existat nu a putut fi, din diferite motive, pusa in practica. Rezultatul a fost ca, in momentul in care antrenorii-dascali care formasera generatiile anilor '50, '60 si '70, au inceput sa se retraga, prea putini au fost antrenorii tineri capabili sa le ia locul. Consolidarea rugbyului in provincie a fost si ea neglijata si astfel baza de selectie s-a redus, iar „rezervorul” de talente a inceput sa sece. Au existat, cu siguranta, intentii dintre cele mai bune, au existat si cursuri de antrenori, dar adevarul este ca valoarea si competenta s-au diluat treptat si atat de necesarul proces de continuitate in ceea ce priveste dezvoltarea rugbyului s-a subtiat, numarul antrenorilor de valoare a scazut incet-incet, iar acest proces a inceput sa se piarda in obscuritate. Sa nu privim insa inapoi cu manie pentru ca, in mod evident, au existat si cauze obiective care au determinat aceasta stare de lucruri; profunda criza politica, sociala, economica, morala care cuprinsese societatea romaneasca generand o incredibila rasturnare de valori la toate nivelele societatii nu putea ocoli rugbyul; efectul a fost cu atat mai puternic cu cat rugbyul a fost mai intotdeauna o „Cenusareasa” a sportului romanesc.

Strategia prioritatilor si prioritatile strategiei


     Dupa rezultatele dezastruoase din ultimii ani, si in acest moment de cumpana prin care trece rugbyul romanesc, cred ca este nevoie, inainte de toate, de stabilirea unor strategii si prioritati. Ca sa rezolvi o problema trebuie sa determini mai intai cauzele. De aceea mi se pare important ca in actuala stare de restriste a rugbyului nostru, una dintre responsabilitatile noii echipe a Federatiei este sa creeze, cu competenta, rabdare si seriozitate, o strategie concreta pe termen lung, o strategie a redresarii si dezvoltarii rugbyului; o strategie care sa identifice limpede slabiciunile si problemele acestui sport si, tinand cont de realitatile si de cultura rugbyului romanesc, sa stabileasca cu atentie si discernamant, obiective clare care sa acopere cerintele fundamentale ale rugbyului nostru dintre care as enumera doar cateva: formarea antrenorilor, organizarea unor structurii eficiente la nivelul copiilor si juniorilor, dezvoltarea centrelor provinciale, etc. Desigur, nu este o sarcina usoara cu atat mai mult cu cat problemele economice si financiare adiacente dezvoltarii rugbyului amator (nu cred ca se poate vorbi deocamdata de un statut profesionist al rugbyului in Romania) nu sunt simplu de rezolvat. Ceea ce se cere acum este, in opinia mea, viziune, claritate, responsabilitate si curaj din parte tuturor celor care sunt si vor fi angrenati in aceasta dificila intreprindere.
    
     "Strategia prioritatilor si prioritatile strategiei" nu este un simplu joc de cuvinte. Exista prioritati urgente, pe termen scurt, care trebuie incluse intr-o strategie generala si care nu ar trebui sa afecteze obiectivele pe termen lung. Evident, rugbyul romanesc nu-si mai poate permite un alt esec de amploarea celui de pe Twickenham. Deci, una dintre prioritatile de moment ar fi aceea de a lua masuri urgente pentru a preintampina un alt esec de asemenea proportii. Federatia a reactionat prompt, aducerea lui Bernard Charreyre fiind expresia unei asemenea prioritati care, pe termen scurt, va da, probabil, roade. Nu cred ca in privinta antrenorului exista o alta solutie. In mod limpede, rugbyul nostru are nevoie si de calificarea la Cupa Mondiala. Aceasta ar insemna, in primul rand, un necesar balon de oxigen pentru intreaga suflare a rugbyului, precum si confirmarea increderii in oamenii noi de la Federatie, in echipa tehnica si in jucatori. Pe de alta parte, prioritatile de moment nu trebuie sa se dezvolte in detrimentul strategiilor pe termen lung. Formarea antrenorilor ramane, in opinia mea, unul dintre cele mai importante teluri; fara antrenori competenti la nivel de copii, juniori si seniori, redresarea rugbyului nostru nu va fi posibila. De asemenea, in stransa legatura cu cele amintite mai sus, consolidarea centrelor provinciale trebuie sa constituie o componenta la fel de importanta a acestei strategii. Fara a folosi cuvinte mari cred ca viitorul rugbyului romanesc depinde in mare masura de viziunea celor care care vor dezvolta si implanta astfel de strategii. O strategie viabila trebuie sa asigure mai intai un fundament solid pe care sa se poata (re)cladi o structura potrivita dezvoltarii rugbyului in Romania.
     Inainte de a incheia, as vrea doar sa subliniez faptul ca randurile de fata nu se vor a fi privite ca sfaturi. Geografic,sunt departe de rugbyul romanesc si, chiar daca as fi aproape nu mi-as ingadui sa dau sfaturi nimanui. Exista oameni de rugby mai priceputi decat mine care pot sintetiza mai bine problemele rugby-ului nostru. Admirand valorile acestui minunat sport, si considerandu-ma un "locuitor" al tinutului rugby-ului romanesc, imi ingadui doar sa exprim idei si pareri. Ca cele de mai sus.
    
     Fie ca sosirea la Federatie a acestei noi echipe sa insemne iesirea din starea de umbrire si un (re)inceput fericit pentru rugbyul romanesc!
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!

Cat de utila va este aceasta informatie? Noteaza folosind stelele

Rating:

Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Articole similare

Carte de exceptie: Rugby - O istorie romaneasca povestita de un grivitean
24 Mai 2016

Carte de exceptie: Rugby - O istorie romaneasca povestita de un grivitean

Ne face o deosebita placere sa va semnalam o aparitie editoriala cu adevarat importanta in peisajul rugbystic romanesc: volumul 1 al "Rugby - O istorie romaneasca povestita de un...
Rugby, intre elanuri si privatiuni
26 Ian. 2005

Rugby, intre elanuri si privatiuni

In toamna anului 2003 s-au implinit 90 de ani de la prima demonstratie de rugby ? sportul cu balonul oval ? din tara noastra. Ea a fost organizata de Tenis Club Roman, ai carui jucatori au evoluat,...
FOTO / ISTORIE / REMEMBER: Omagiu adus rugbystilor-martiri
20 Dec. 2001

FOTO / ISTORIE / REMEMBER: Omagiu adus rugbystilor-martiri

Astazi, in Complexul Sportiv Ghencea, la monumentul amplasat in vecinatatea terenului de rugby s-a oficiat o slujba religioasa in memoria internationalilor RADU DURBAC si FLORICA MURARIU....
Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.

Lasa un comentariu



Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


[*] Toate campurile sunt obligatorii.
[**] Codul HTML nu este permis.
SUPERLIGA LA RUGBY 2016
1 Timisoara Saracens 40
2 CSA Steaua Bucuresti 48
3 CSM Stiinta Baia Mare 44
4 CS Dinamo Bucuresti 20
5 CS Politehnica Iasi 12
6 CS Universitatea Cluj 9
7 CSM Olimpia Bucuresti 13
DIVIZIA NATIONALA 2016
1 CS Stiinta Petrosani
2 CS Navodari
3 RCM Galati
4 CS Poli Unirea Iasi
5 Rugby Club Barlad
6 CSM Bucovina Suceava
7 RC Stejarul Buzau
Sondaj

Cine va fi campioana Romaniei?

1. Timisoara
2. Baia Mare
3. Steaua
4. CSM Bucuresti